3,561 matches
-
Urmările războiului, inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice, culturale și economice, au fost fără precedent. Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică. Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall, statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice, adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar. Această împărțire a fost neoficială. De fapt, nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență, relațiile dintre țările victorioase în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate, liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor. Țările Europei Occidentale au devenit, în mare parte, membre ale NATO, în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia, aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece. În Asia, ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării. Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
foarte diferite. Într-un grup se aflau URSS , sateliții sovietici ca Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia și aliații ei unde comunismul abia s-a extins și a fost impus, precum: Cuba, China și Coreea de Nord , grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind uzual numit „Blocul apusean” (sau occidental). La nivel politico-militar, în Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
din 101-102, urmând ca în primăvara anului 102 să reprezinte baza operațiunilor desfășurate de acesta la nord de munți. După încheierea păcii, castrul roman de la Drajna de Sus rămâne ocupat de Cohors I Commagenorum. De altfel, Muntenia și toată partea răsăriteană până la hotarul cu roxolanii, sunt anexate provinciei Moesia Inferior. Castrul de la Drajna de Sus a fost utilizat de romani probabil până la anii 117/118. Castrul roman se află situat la sud-est de satul Drajna de Sus pe dealul Grădiștea. Așa cum
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe). Ea este răspândită mai ales în Europa de Sud, Europa Răsăriteană Spania, coasta mediteraneană a franceză, insulele Corsica, Creta ca și în Africa de Nord Vest (Maghreb). În Asia poate fi întâlnită în Siberia Centrală, regiunile de stepă din Iran. Specia „C. g. semenowi” cuibărește în Asia de Sud Vest, Asia Centrală ajungând spre est până în
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
pe data de 5 octombrie, 1908 (22 septembrie ) când Principatul Bulgariei și-a proclamat în mod oficial independența față de Imperiul Otoman și și-a schimbat statutul de la „principat” la „regat”. Această mișcare politică a oficializat și anexarea provinciei otomane „Rumelia răsăriteană”, care se afla sub controlul bulgarilor încă din 1885. În 1946, monarhia a fost abolită, iar ultimul țar a fost exilat, iar regatul a fost transformat în Republica Populară Bulgaria. Deși uneori Regatul Bulgar a fost numit și Al treilea
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
fiind faptul că în Evul Mediu prin „Țarsdom” se înțelegea „Imperiu”. În comunitatea internațională însă, al treilea stat bulgar a fost recunoscut ca „regat”, nu ca „imperiu”. În ciuda proclamării statului Bulgaria în 1878 și, după 1885, a controlului asupra Rumeliei răsăritene, existau comunități bulgărești importante în regiunile din Balcani care mai erau încă sub controlul Imperiului Otoman, în special în regiunea Macedonia. Pentru ca situația să fie și mai complicată, Regatul Serbiei și Regatul Greciei aveau pretenții teritoriale cu privire la aceeași regiune Macedonia
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
că echilibrul continental avea să fie distrus odată cu crearea unui stat clientelar al rușilor în Balcani și de aceea au fost de acord doar cu un principat autonom bulgar de dimensiuni mai mici. Tratatul de la Berlin a asigurat autonomia Rumeliei Răsăritene în cadrul Imperiului Otoman. În 1885 însă, Rumelia a trecut sub controlul bulgarilor. Tratatul de la Sân Stefano din 3 martie 1878 propunea înființarea unui stat bulgar care ar fi cuprins regiunile geografice ale Moesiei, Traciei și Macedoniei. Această dată este sărbătorită
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
poată fi un rus, dar până în cele din urmă a fost găsit un compromis. Astfel a fost ales un nepot al tarului Alexandru I, prințul Alexandru de Battemberg. A fost creată în sudul Starei Planina o provincie autonomă otomană — Rumelia Răsăriteana — în timp ce Macedonia a retrecut sub controlul sultanului. Bulgarii au adoptat o constituție democrată. Puterea în noul stat a fost preluată de Partidul Liberal condus de Ștefan Stambolov. Principele Alexandru avea convingeri conservatoare și s-a opus la început politicii guvernului
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
a fost preluată de Partidul Liberal condus de Ștefan Stambolov. Principele Alexandru avea convingeri conservatoare și s-a opus la început politicii guvernului Stambolov, dar, odată cu trecerea timpului, a ajuns să accepte aceste politici. Principele Alexandru a sprijinit incorporarea Rumeliei Răsăritene, care a avut loc după o rebeliune din septembrie 1885. Marile puteri europene erau prea ocupate cu luptele dintre ele pentru a mai interveni în acel moment în conflictul bulgaro-turc. La scurtă vreme după acest eveniment a izbucnit un război
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
cu luptele dintre ele pentru a mai interveni în acel moment în conflictul bulgaro-turc. La scurtă vreme după acest eveniment a izbucnit un război sârbo-bulgar. Bulgarii și-au aparat cu succes teritoriul, învingându-i pe sârbi la Slivnița. Anexare Rumeliei Răsăritene nu a durat însă, provincia fiind returnata formal otomanilor pe 17 aprilie 1886. Totuși, Rumelia a rămas sub controlul efectiv al bulgarilor și pe 24 martie 1886, sultanul a recunoscut principelui Bulgariei statutul de „guvernator general” al provinciei. Aceste evenimente
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
pe toți. O asemenea perfidie i-a îngrozit pe cumani, care au fugit mâncând pământul, fără a-și lua măcar recompensa cuvenită. După ce s-a răfuit cu pecenegii, Bizanțul a început, treptat, să schimbe defensiva cu ofensiva la frontierele sale răsăritene. Deoarece oștirea romee era slabă-kataphrakții erau puțini la număr, mercenarii nu inspirau încredere, iar milițiile stratiotice, practic, nu mai existau-Alexie, evitând bătăliile mari, îi ataca pe turci prin raiduri rapide, efectuate de detașamente mici, dar cu o mobilitate sporită. Bizantinii
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
și Italia. Nobili din Germania au fost foarte puțini și nu au avut o armată proprie, ci s-au alăturat fie lorenilor, fie frisonilor. Explicația ne-o dă cronicarul Ekkehard von Urach: Această chemare a produs puțină impresie asupra francilor răsăriteni, a saxonilor, turingilor, bavarezilor și alamanilor, din cauza acelei rupturi dintre cler și imperiu, care, începând din timpul papei Alexandru, a făcut vai! Să ne dispretuim și să ne dușmănim, atât noi pe romani (pe papă), cât și romanii pe noi
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
muntelui a avut loc la data de 1 august 1855 de către John Birkbeck, Edward J.W. Stephenson, Frații Christopher și James G. Smyth. Charles Hudson moare după 10 ani la încercarea de a escalada muntele Matterhorn. Ruta clasică de pe versantul răsăritean a fost pentru prima oara folosită în anul 1872 de englezii Richard și William Pendlebury, Charles Taylor că și de elvețianul Ferdinand Imseng, austriacul Gabriel Spechtenhauser, si italianul Giovanni Oberto. Punct de pornire la escaladarea lui Dufourspitze de pe partea elvețiană
Punta Dufour () [Corola-website/Science/313363_a_314692]
-
minor"), filomelă ("Luscinia luscinia"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), gaie neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), mierlă de piatră ("Monticola saxatilis"), grangur ("Oriolus oriolus"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), viespar ("Pernis apivorus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), vrabia spaniolă ("Passer hispaniolensis"), pițigoi de livadă ("Parus lugubris"), ciocântors ("Recurvirostra
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
cu obște de maici stareță a fost maica stavroforă Teofana Scântei (din 1968). Biserica "Adormirea Maicii Domnului" are formă poligonal circulară, acoperișul prezentând trei turle octogonale în formă de bulb de ceapă. Este construită din zid de cărămidă, cu absida răsăriteană semicirculară și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pronaos, naos și altar și nu are pridvor. Biserica nu a fost pictată niciodată în următorii 200 de ani. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tisă și
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
stejar. Biserica "Nașterea Maicii Domnului" este o construcție de plan triconc (în stilul bisericilor moldovenești), cu abside semicirculare, având trei turle de lemn în stil rusesc, cu formă de bulb de ceapă. Este construită din piatră și cărămidă, cu absida răsăriteană semicirculară și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos și altar. În partea de sud a altarului se află un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
de persoane. A urmat o adevărată odisee. Expatriații au fost duși cu navele pe Dunăre, și cu trenurile tranzitând Serbia. Au fost cazați în lagăre de emigranți, în special în Austria. În jur de 6000 au fost colonizați în regiunile răsăritene ale Poloniei, cucerite de Germania, iar alți circa 6000 au fost colonizați în Protectoratul Boemiei și Moraviei. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, între 2000 și 3000 de germani au fost aduși înapoi în Dobrogea, unde
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
suflet "Risalat fi al-nafs" (Epistolă despre suflet), precum și un tratat de medicină "Rajaz fi at-tibb" ("Rajaz" în medicină). Singura carte rămasă de la Ibn Tufayl este "Hayy bin Yaqzan ‘aw min ‘asrar al-hikma al-mașriqiyya" (Hayy bin Yaqzan sau despre tainele înțelepciunii răsăritene), considerată a fi una dintre cele mai desăvârșite piese de literatură arabă, deopotrivă, operă beletristică și operă mistico-filosofică. "Hayy bin Yaqzan" (Cel viu fiul Celui treaz) este povestea unui om care crește singur, pe o insulă pustie, din fragedă pruncie
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
sau hutir (în rusă: ху́тор, "hutor"; în ucraineană: ху́тiр, "hutir") este un termen slav care reprezintă un tip de localitate mică din Europa Răsăriteană. Cuvântul este originar din Ucraina, dar a mai târziu a fost folosit și pentru localitățile din Rusia și Kazahstan, dar și în alte republici unionale în perioada sovietică. În regiunile pe colonizate de cazaci din Ucraina, regiunile Kubanlui și Donului
Hutor () [Corola-website/Science/318419_a_319748]
-
Greciei a căpătat sprijin nu numai din partea puternicei și bogatei diaspore grecești din Europa Occidentală și din Imperiul Rus, dar și din partea unor filoeleni occidentali. Mișcarea elenă pentru independență nu a fost doar prima mișcare cu caracter național din Europa Răsăriteană, dar a fost și prima mișcare de acest tip dintr-o țară necreștină - Imperiul Otoman. Revoluția Greacă nu a fost un eveniment izolat. Istoria Greciei în timpul stăpânirii otomane a consemnat un număr mare de încercări de recucerire a independenței de sub
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
1821 a avut loc un consiliu național la Salona, la care au participat cei mai importanți lideri civili și militari eleni. Sub președinția lui Theodoros Negris, ei au conceput un proiect de Constituției al regiunii - " „Ordinea Legală a Greciei Continentale Răsăritene” " (Νομική Διάταξις της Ανατολικής Χέρσου Ελλάδος) - și au înființat un consiliu de conducere, ' ' „Areopagul Greciei Continentale Răsăritene"”, format din 71 de lideri locali din Grecia estică, Tesalia și Macedonia. O lună mai târziu, s-a format la Epidaurus prima „Adunare
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
civili și militari eleni. Sub președinția lui Theodoros Negris, ei au conceput un proiect de Constituției al regiunii - " „Ordinea Legală a Greciei Continentale Răsăritene” " (Νομική Διάταξις της Ανατολικής Χέρσου Ελλάδος) - și au înființat un consiliu de conducere, ' ' „Areopagul Greciei Continentale Răsăritene"”, format din 71 de lideri locali din Grecia estică, Tesalia și Macedonia. O lună mai târziu, s-a format la Epidaurus prima „Adunare Națională a Epidaurusului”, care l-a ales președinte pe Demetrius Ipsilanti. Areopagusul a fost înlocuit din punct
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
mai 1947. Denumirea a fost mai apoi aplicată, (în mod special după publicarea cărții omonime a lui Epstein), altor acte de forțare de repatriere după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial ale foștilor cetățeni ai URSS și din Europa Răsăriteană, care încercau să fugă de amenințarea comunismului. Printre hotărârile luate în timpul Conferinței de la Ialta a fost și aceea ca Aliații occidentali să repatrieze în URSS toți cetățenii sovietici pe care aveau să-i găsească în zonele lor de ocupație. Această
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]