3,256 matches
-
nașterii și al morții. Suntem acostați de câțiva cerșetori, cer bani în limba germană. Și disperații aceștia intuiesc că-i poate salva doar patria lui Kant... VITALIE CIOBANU: Peisajul e deprimant, discuția lâncezește, și, în lipsă de ceva mai bun, răsfoiesc, în drum spre Svetlogorsk, hârtiile cu care m-au încărcat iubitorii de literatură din „enclava profundă“. Printre ele găsesc două reviste. Prima are un titlu nepretențios, patriotic-optimist: Moi gorod Cerneahovsk („Orașul meu, Cerneahovsk”). Pe copertă - statuia generalului eliberator, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cei de la Biroul Cultelor. E mai degrabă o problemă externă de care se ocupă Ministerul Afacerilor Interne, dar nu e cazul să ne preocupe prea tare pe noi ăștia de pe Champs-Elysées... Chiar tu mi-ai atras atenția asupra acestui lucru, răsfoind cataloagele editurilor din biroul meu. Suferința evreilor da, ne privește pe toți: sunt preocupați de ea politicienii noștri, ca și ziarele, librăriile și revistele noastre mai importante. A voastră însă, e treaba specialiștilor. În Franța nu erau deloc musulmani pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La masă Tel ar avea obiceiul să stea până la miezul nopții, de multe ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ziarului "La Republica", care avea pe prima pagină profilul lui Emil Cioran și două titluri provocatoare: "Unul dintre cei mai mari gânditori ai secolului" și "Marele provocator". Imediat am cumpărat ziarul și m-am așezat pe o bancă să-l răsfoiesc. Fotografiile marelui român erau însoțite de următoarele explicații: Este român, dar scrie într-o franceză splendidă. Mulți ani a fost exemplu de gânditor marginalizat, blestemat și pesimist, dar acum textele sale se ridică într-o voce profetică. Aceste paradoxuri îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și pregătirea probelor pentru includerea În parafină și participam zilnic la necropsii. Activitatea În laborator era repartizată În general după timpul de lucru disponibil al fiecăruia. Profesorul Mihăilescu, poliglot, se ocupa de documentare. Și, mare mi-a fost surprinderea când răsfoind unele reviste recente la biblioteca Institutului dr. Victor Babeș, am descoperit o parte din concepțiile prelegerii susținute de profesor asupra inflamației. Împărtășea studenților și colectivului disciplinei toate noutățile. Nu ținea nimic pentru el, ci dădea totul celor din jur. Mi-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Medicală. Venind În una din zile În laborator și știindu-mă ca având un stil, În general, concis, mi-a cerut să-i dau o definiție mai succintă cirozei hepatice, decât definiția care ne-o prezentase la curs. Mi-am răsfoit Însemnările din literatura consultată și i-am dat-o În câteva zile. Cu această ocazie am constatat că etiopatogeneza procesului era foarte discutată și destul de confuză. Am apelat la ajutorul prof. dr. Radu Vlădescu, care m-a primit cu o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
accesul copiilor În curte, iar strada nu-i asigura securitatea. A rămas cu o sensibilitate deosebită față de frumos, față de exteriorizările lui În diferite forme. Nici o carte nu era mai frumoasă ca Atlasul de Anatomie Comparată a profesorului Vasile Gheție. Îl răsfoia ore Întregi, oprindu-se asupra diferitelor oase și organe reprezentate de colectivul desenatoarelor Marelui Maestru, printr-o Îmbinare inegalabilă a realului științific cu frumosul artistic. O impresionaseră și pe fetița cuminte de 3-4 anișori, asemănând probabil rotula cu mărul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare (mic) edificiu ți-ar fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost pictor, ce tablou (mare, mic) ai fi vrut să faci? Am citit cândva, mai bine zis am răsfoit, o carte despre arhitectura lui Leon Batista Alberti, pictor, sculptor, poet, filozof, criptograf, preot și muzician. Omul (descris admirabil de Vasari în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților) a fost o personalitate a Renașterii, una dintre multele care au reconfigurat harta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eram la un moment dat, în primul an de liceu, într-un impas: îl citisem pe Blaga, mă vrăjea dincolo de vreun sens pe care-l bănuiam doar, eram tentat să citesc cu voce, doar pentru mine, cuvintele acelea deodată stranii, răsfoisem fascinat unul-două volume de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul dintre colegi visa o reîntoarcere la poezia latină eu pariam pe Dinescu), citisem antologia de poezie a lui Philippide, din literatura germană, dar a fost un moment când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un sfert de oră mult mai târziu. Din lunga perioadă a debutului, am rămas cu amintirea adâncă, obsedantă a așteptărilor febrile la chioșcul de ziare până soseau revistele literare (măcar atunci soseau!), a grabei cu care le cumpăram și le răsfoiam cu fundul pe prima bordură, nerăbdând să ajung cu ele acasă, a tușului care-mi înnegrea mâinile, chestie pe care o intuiam deja ca pe un sacrificiu pe care ți-l cere literatura. Citeam prozele scurte ale consacraților și le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lor s-ar constitui scuadrele de virtuoși plus genioși, pe genuri și specii literare. La treaba cu (i)moralitatea, încopitând încă o dată "Dicționarul" lui Zaciu, aș răspunde așa: Morali, imorali, amorali, dar s-o știm și noi, soro! Altfel, degeaba răsfoim lexiconul, unde toți răsar ca ibovnici ai formei, fani ai autonomiei esteticului, spirite dezincarnate, chiar de-au fost auxiliari zeloși ai diverselor Puteri Puturoase, simple persoane de sprijin ale Organelor Subventrale, semnatari de condamnări la moarte, paraziți ai Fondului Literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locuirii în imediata vecinătate a locului de muncă, dar și pentru ieșenii obișnuiți, interesați de noile facilități. O demonstrează numeroasele cereri depuse la Primăria Iași pentru obținerea unei parcele între liniile ferate care duceau spre Vaslui și Ungheni. Din nou, răsfoind actele Primăriei, descoperim nota: „Conform convorbirei Domnului Primar cu Domnul Inspector al Atelierelor C.F.R. Iași că, locurile verane din apropierea Atelierelor se vor vinde lucrătorilor din Ateliere pentru clădire de case”. Treptat, atelierele s-au extins spre sud-est, în mahalaua Nicolina
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
știind cum se taie la țară și se fac grămezile, m-am dus cu un maistru ș-am verificat grămezile, să văd câți oameni pun la grămadă, doi, trei, patru. Că nu erau grămezile toate la fel. Erau, le-am răsfoit eu, așa, cu mâna și le-am spus la maiștri: „- Punem câte trei, că grămezile sunt ușoare. Termină una, se mută la a doua. Și, după ce-o terminat a doua, nu mă interesează ora, au plecat acasă, pe răspunderea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
noului meu "biotop" și așezarea bagajelor, sub îndrumarea expertă a soției, care nu mai prididea cu inspectarea celor 10 camere și 20 de dulapuri, având în vedere diferența de fus orar ce nu mă trăgea la somn, am început să răsfoiesc o carte prețioasă adusă ca un talisman în bagajul nu "de la cală", ci în "cel de mână": Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, apărut la editura Artemis cu prilejul aniversării a cinci veacuri de la descoperirea Lumii noi! "Sâmbătă, 27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
băgat capul pe ușă: - Vreo cinci. Morton a scăpat un gest de exasperare. - Nu mai e timp. La unu trebuie să fiu la tribunal. Bagă-i pe toți. Toți ceilalți au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cap. - Mda, a-nceput. Morfina merge la fix pentru la friguri. Mi-amintesc cum o dată, În Minneapolis... - Lasă Minneapolisu’! Ai ceva? - Am, da’ nu la mine. Îmi trebe cam douăj’ de minute s-o iau. Ike Bătrînu’ se așezase și răsfoia o revistă. A ridicat ochii. - De ce? Vrei? - Da. - O aduc imediat. Ike s-a-ntors după două ore. - A trebuit să-l aștept pe gagiu să vină de la masă ca să-mi deschidă seiful de la hotel. Îmi țin marfa-n seif. Așa nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în lojă și în mare toaletă la reprezentațiile trupei germane la Teatrul Național. La Mariuța, din nou percheziție la orele 7 dimineața, cu șase agenți; toți locatarii din casă închiși într-o odaie, iar ei scotocind peste tot, ridicând covoarele, răsfoind cărțile, și furioși de a nu găsi nimic - decât într-o sobă o scrisoare începută către Ionică și una de la Lia: „Dragă Mariuța“. Cine e Mariuța? au întrebat-o. Nu știu! Iar Didina Cantacuzino, adusă la Kommandantură pentru a justifica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
note zilnice, eu mă prefăcui că nu pot îndura căldura mare de acolo și îi rugai să intre singuri; când însă deschisei ușa și îi lovi în obraz valul fierbinte, se deteră înapoi și încheiară cercetările. Începuseră cu mare zel, răsfoind cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar, văzând indiferența noastră și ironia cu care le răspundeam, s-au convins că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a prelua exemplele pozitive și de a-și analiza propriul comportament prin analogie cu cel al personajelor. Este vârstă la care pot înțelege că, o carte, poate deveni „o lumea minunată a poveștilor”, primitoare și darnica pentru cei care o răsfoiesc, înțeleaptă și plină de mistere care abia așteaptă să fie descoperite. Dacă reușim să trezim interesul copiilor pentru cărți, pentru bibliotecă, vor ajunge să identifice cartea cu un tărâm al fantasticului, un tărâm cu mistere pe care ei ar trebui
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
un plic expediat de Centrul Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale București. Am urcat cele patru etaje ale blocului cu sufletul la gură, grăbit și curios să văd ce am primit. Îmi trimiseseră ,,Buletinul informativ” de pe luna lui august, răsfoindu-l, găsesc articolul redactat de Viorel Rău cu prilejul taberei de pictură de la Gărâna, în care eram toți cei prezenți, pomeniți cu câte o mică caracterizare, reproducând și o fotografie de grup pe care ne-o făcuse în tabără. Surpriza
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nu e alta decât un colector de observații interesante din punctul nostru de vedere... despre care, spun ei, "au crezut că păcatul ca toate aceste observații să doarmă în dulapurile ospitalului" etc. Ne interesează, aici, în special cazuistica de la Ospiciu. Răsfoind cele 6 numere publicate de inimoșii Ulea și Moscovici în cele mai grele condiții și pe cheltuială personală, suntem impresionați de varianta cazurilor, începând cu leziuni tumorale și infecțioase, cu localizări și complicații astăzi rare și terminând cu intoxicația plumbică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la Facultatea de Medicină de aici. Nu avem o sursă mai bună despre această temă care se pierde în umbra vremii și nici un cronicar mai bun decât doctorul Gh. Năstase nu este și nici nu poate fi închipuit. Dar să răsfoim această cronică în care amintirile și datele culese din arhive sunt amestecate cu nostalgice reflexii. Iată câteva selecții: Într-un oraș care trăia în special prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
manifestațiile la care se cânta majestuos "Gaudeamus igitur" mențineau această ambianță, amintind de un burg tipic universitar. Ne cunoșteam cu toții între noi, era multă prietenie între noi, iar pe profesori, care ne cunoșteau cu toții, îi respectam până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg un anume fragment din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai seamănă colegul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
terminat cu acel bust (sau statuie?) cu care se zice că nu seamănă. Dar seamănă, fiindcă, dincolo de chip, acolo este o stâncă solidă care se poate face înțeleasă. DIMENSIUNI CULTURALE ÎN TRECUTUL MEDICAL IEȘEAN DE LA ÎNSEMNĂRI IEȘENE LA SYMPOSION Am răsfoit, în aceste zile, colecția revistei Symposion, apărută la 1 aprilie 1969, cuprinzând, am impresia, toate exemplarele acestei reviste până ce a fost desființată, la ordinul repetat și amenințător al unui funcționar ministerial, numit Teoreanu. Revista, apărută prin hărnicia ilustrului Valeriu Rusu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un tânăr îmbrăcat cu niște straie oarecare care nu-s ale lui; eu mă așteptam la un costum festiv pentru că, într-adevăr, apariția acestei reviste o consideram o festivitate. Dar ce surpriză... Tânărul nu era prea modest, numai să-l răsfoiești. Ieri, la telefon, comunicându-i lui Valeriu Rusu sentimentul de încântare de a răsfoi, după douăzeci de ani, Symposionul, dânsul, autorul zilelor Symposionului, om de o controlată măsură a vorbelor, mi-a spus: Da, a fost o bucată frumoasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]