3,632 matches
-
nervoasă spre Laurel. Mersi, Becky. — E OK, zic ușor stresată. Când Amy o ia la picior spre scara rulantă, aproape alergând, Laurel îmi înconjoară umerii cu brațul. — Becky, ești un înger, îmi spune cu căldură. Nu știu cum aș putea să te răsplătesc vreodată. Dar, orice dorești, nu trebuie decât să-mi spui. Nu te prosti! sar imediat. Am vrut doar să te ajut. — Vorbesc foarte serios! — Laurel! — Insist. Spune-mi ce vrei și o să am grijă să-l primești până la nuntă. Nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
decît să fixăm Împreună cui dăm locuințe... Sindicatul e aici... Partidul e aici>>”. e. „Secretara Județenei de partid (...) se mai ducea și la biserică” Fratele marelui Eugen Lovinescu, Horia (1917-1983), se apucase vârtos de scris În contul partidului care-l răsplătise pentru 20 de ani chiar și cu funcția de director al teatrului „Nottara” ca să nu mai punem la socoteală răsfățul din casele de odihnă ale „creatorilor” patriei populare unde se huzurea ca-n poveștile cu râurile de lapte și miere
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu Premiul de Stat clasa I. În perioada 1949-1951, a deținut, prin cumul, postul de conferențiar la disciplina de “Culturi irigate” de la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din Galați. Pe lângă predarea cursurilor a inițiat cercetări în irigarea plantelor în Bărăgan, activitate răsplătită cu premiul I - Stănculeanu al Academiei Române. În anul 1952 a fost numit director al Stațiunii de Cercetări Agronomice din Iași, unde a funcționat până în 1962. A reușit să reorganizeze și să reprofileze acest așezământ pe o tematică de cercetare complexă
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Mărculești și pe lângă “Certificatul de inventator”, obținut pentru crearea hibrizilor de porumb, activitatea sa de cercetare a fost onorată cu Ordinul Meritul științific clasa a III-a și Meritul agricol clasa a III-a, iar activitatea didactică i-a fost răsplătită prin “Gradația de merit”. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost concentrat sau mobilizat cu intermitențe pe front, participând la luptele de la Cotul Donului, Oarba de Mureș și cele din Munții Tatra, fiind rănit, în aprilie 1945, în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
minutul cutare, Mihaela trebuie să ofere bani ; la minutul cutare, e rîndul ei să se lase pipăită de fată) o anumită schemă. Care e rostul acestei scheme ? Să rețină atenția spectatorului timp de 80 de minute. Atît. Nu s o răsplătească prin cine știe ce percepții privind psihologia adulterului sau perversitatea umană, ci doar s-o rețină, s-o captiveze. Toate discuțiile personajelor despre morală, toate observațiile lor (susținute de regizor prin decizia de a filma totul numai din unghiuri subiective) despre cum
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de fratele Vasile Vili a luat inițiativa de a construi un locaș de închinare in cartierul Simileasca, idee repede însușită și de ceilalți membri și chiar de conducerea Bisericii A.Z.S. din acea perioadă. Rezultatul muncii lor a fost răsplătit: locașul de cult a fost inaugurat în luna ianuarie a anului 1992. Vom vedea că perioada care a urmat se caracterizează printr-o creștere numerică a membrilor adventiști, fapt ce a determinat construirea unui nou locaș de închinare mai încăpător
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
toate neamurile! N-avea milă de niciunul din acești vânzători nelegiuiți. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte; Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorința față de cei ce mă prigonesc A Ta, Doamne, este și bunătatea, căci Tu răsplătești fiecăruia după faptele lui.” AMIN! De atunci hotărârea mea era luată: Voi pleca. Sunt convins că Dumnezeu are o biserică a Sa, Biserica Adventistă Filadelfia din Buzău. El are o Comunitate frumoasă, luptătoare. Îmi pare rău însă că există membri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
veacurilor. Dar această carte este oferită, cu o generozitate rar întâlnită, tot de fr. Turturică, iar sora Gina va trimite pachetul, fapt pentru care le mulțumesc foarte mult, pentru că eu am interdicție de a trimite pachete; iar Dumnezeu îi va răsplăti pentru tot ceea ce fac. Acum înțeleg și trăiesc pe viu studiile biblice din trimestrul anterior. De unul singur nu poți face mare lucru, dar dacă ne unim posibilitățile mai mulți, iese un lucru bun, din care dorim ca Domnul să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Domnul să-i binecuvinteze pe toți,AMIN! ,, Noi niciodată nu-i vom uita pe acești frați și întodeuna ne vom ruga lui Dumnezeu pentru ei.Să-i binecuvinteze pe ei și familiile lor care au rămas acasă.El să vă răsplătească tot ce a-ți făcut pewntru noi.A-ți fost picioarele și mâinile mele,a-ți fost mai mult decât noi...! Am primit mai mult decât am cerut,decât am gândit,și-L lăudăm pe Dumnezeu pentru voi. Noi vom
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am cerut,decât am gândit,și-L lăudăm pe Dumnezeu pentru voi. Noi vom merge înainte cu credință și mai multă încredere că nu suntem singuri.Vă vom purta în inimile noastre.Nu sunt numai simple cuvinte.Dumnezeu să vă răsplătească pentru această bijuterie pe care ne-ați oferito,pentru acest palat!” În încheiere, coordonatorul proiectului, doamna Gabriela Istrate a concluzionat:,,Acesta va fi palatul tău și al lui Aliona până când Domnul Iisus va veni și ne va lua la El
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce hotărâre am luat, dar nu au vrut să vină că li-i teamă să nu se molipsească de tot felul de boli”, rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni și mai puternic ura și invidia celor două surori. Maria, cu vocea ei sfioasă, le mulțumi cu recunoștință că s-au gândit și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acasă pentru a le spăla. Deși de felul ei nu era prea vorbăreață, Maria se hotărî să rostească și ea câteva cuvinte: „Tată Ioane și mamă Ruxanda, noi nu ne-am purtat așa cu domniile voastre, gândindu-ne că vom fi răsplătiți. Am zis că așa trebuie să se poarte copiii cu cei care le-au dat viață și i-au crescut ca să ajungă și ei în rândul oamenilor. Cred că așa e frumos și se cuvine.” Bunica Ruxanda care stătea pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității publicului auditor, care răsplătea efortul depus de către recitator și în mod deosebit eroismul și modestia ostașului român, care e gata să-și sacrifice viața pentru o cauză deosebit de nobilă ca aceea de cucerire a independenței naționale, a urmat o scurtă pauză, apoi apăru un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
urmat un grupaj de poezii bine cunoscute de spectatori din care îmi amintesc: La oglindă, Trei, Doamne și toți trei, Noi vrem pământ, poezii vestite din opera marelui poet George Coșbuc, apoi pastelul Vestitorii primăverii de Alecsandri. Toate au fost răsplătite cu multe aplauze, bine meritate. și acum îmi amintesc versurile recitate cu mult talent de Maricica Gheorghiu ale poeziei Ispita ale popularului poet George Coșbuc. Nu mă lasă inima să nu vi le prezint mai jos : « Ei, șiacum te uiți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ai cărui pantaloni se vedea că sunt de uniformă nemțească. Omul rodea o coajă de bostan porcesc. Ghiță care auzise de ordinul dat de comandatura sovietică și știa că cine va prinde și aduce un neamț la ei, va fi răsplătit cu un sac de porumb, i-a sărit în spate prin surprindere și i-a prins mâinile la spate cu o bucată de frânghie. Militarul era slab și vlăguit de putere, nu s-a putut opune. L-a scos din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
venit”. A plecat și imediat după aceasta, în recreația următoare, sunt chemat la biroul directorului unde era prezentă și mama noului coleg de bancă. M-a rugat să-i ajut odorul oriunde ar avea nevoie și se oferă să-mi răsplătească munca cu o sumă lunară apreciabilă. Deci, în urma unui ordin și a unei rugăminți, iată-mă în postura de meditator angajat al colegului de bancă. L-am ajutat până la sfârșitul anului, dar cu rezultate mediocre. În anul următor s-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
legi clare, respectate de toți, fără ca cineva să fie deasupra legii ca prin alte părți ale lumii?! Și aici cunosc parcuri, oameni, clădiri particulare și instituționale. O adevărată democrație stabilă, sigură... În acest timp mi-am dădăcit nepoții dragi, fiind răsplătit cu dragostea lor, a celor mari și a primului lor copil, celălalt de curând creștinat prin botez trebuia să mai crească! Sunt copleșit și aici cu unele daruri, pe unele le-am refuzat discret, la gândul că știam ce mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cred că puterea de a mă exprima și de a dezvălui ce mă doare este un semn de la Cel de Sus. Sunt convinsă că distribuirea mea în piesele lui Hausvater este de ordin mercantil. După ce a văzut că l-am răsplătit odată (după „Roberto Zucco”) pentru felul în care m-a ajutat să mă integrez în colectiv și să caut perfomanța, m-a distribuit într-un rol inventat și fără valoare în „Livada de vișini” pentru a primi al doilea tablou
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plăcerea mea și a publicului care mă iubește. După spectacol, din nou, venind spre casă mă salutau necunoscuții spectatori care ieșeau bine dispuși de la teatru. Din nou am fost oprită și felicitată pentru ceea ce fac pe scenă. Parcă am fost răsplătită. Această bucurie nu o va avea vreodată diva Teatrului, D. D., care se bucură de toate onorurile oficiale și nici soțul ei A. C., domnul care nu face nimic, director adjunct fiind, decât să-l bârfească pe directorul general care-l
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
seama de starea colegului, l-a întrebat: "de ce credeți că sora lui Decebal, așa cum apare pe Columnă, poartă o rochie cu două șlițuri laterale profunde?" Amicul, după câteva minute teatrale de gândire, a răspuns: "pentru intimidarea adversarului, domnule profesor", răspuns răsplătit cu hohote de râs și cu nota 10. Adevărul științific, searbăd pe lângă explicația lui Ilie, era că femeile dacilor mergeau călare și ca atare șlițurile le înlesneau mișcările. Ilie mi-a fost coleg de celulă la arestul din perioada cătăniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în România" de la Köln și Roma... Fiind doar un pion în cadrul planificării și organizării unor atare acțiuni, treptat am început să fiu cunoscut în cercul larg de reprezentanți ai diverselor "comitete și comiții" ce concurau la concretizarea "actelor culturale", fiind răsplătit regește pentru prestația mea: invitații la concerte, expoziții, gale de film, la acțiunile protocolare organizate de "partea română" sau de ambasade, legitimație specială pentru casele teatrelor și cinematografelor din capitală, ceea ce nu era deloc puțin pentru acele vremuri. Una peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
limbile și în privința unor "cadre superioare" directori, miniștri adjuncți, ambasadori. Despre "șeful suprem", ministrul Corneliu Mănescu, "generalul", aveau cu toții o opinie favorabilă, prezentându-l ca pe un "pater familias", de care se simțeau atașați, încurajați, ocrotiți, dojeniți fără răutate și răsplătiți pe merite. Aveam de pe atunci mare respect pentru diplomație, care mi se părea cea mai interesantă meserie din lume, și implicit pentru Ministerul Afacerilor Externe, opinii care mi-au rămas constante și până azi. Treptat, după ani de activitate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am făcut demersurile prin Protocolul Ministerului de Externe și după o întrevedere cu rectorul, am trecut în sala de festivități, plină de profesori și studenți, în program figurând o expunere a mea și proiecția filmului "Vlad Țepeș". Conferința a fost răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din Rio"!) Le-am vizitat pe toate, pe unele de mai multe ori, și câteodată sălile lor mi-au fost generos oferite pentru organizarea unor acțiuni culturale. M-a atras în mod special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Rio. Pe ambasadorul al cărui prim-colaborator fusesem numit îl cunoșteam. Nu era, cum se spune, "diplomat de carieră", dar era un om instruit, cultivat, scriitor și ziarist, traducător al multor opere fundamentale ale literaturii spaniole , fiind pentru aceasta răsplătit cu importante premii și distincții. Fusese numit ambasador de președintele Ion Iliescu, intrând în diplomație după încheierea, puțin "șifonat", a stagiului "post-revoluționar" de șef suprem la cotidianul "Adevărul". De la "Bursa de știri" din urbe și din minister aflasem unele amănunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]