8,590 matches
-
scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și șoapte Ce-aduna conturul privirii tale desenate. Și totuși cine sunt eu ? Pe pârtia vieții ce-aluneca-n uitare Nu sunt nici prezent .....nici viitor, Sunt doar un suflet rătăcit printre amintiri Plutind fluid ca-ntr-o acuarela. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Cine sunt eu ? / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CINE SUNT EU ? de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370494_a_371823]
-
de întuneric fără valuri zbuciumate și fără de culoare. Un drum fără întoarcere. Mă apropii de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă. Rătăcesc de ani de zile fără vreo țintă anume, pierdut prin neant, întrebându-mă înfrigurat, zi de zi, oră de oră, clipă de clipă: „Unde este astronava-mamă ?” Mai există oare ? Simt cum puterile mă părăsesc și mă prăbușesc pe fotoliul de
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... ... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz și vocea i s-a pierdut în aplauzele de încurajare ale asistenței... Obligatoriu pentru asemenea evenimente, a urmat momentul dedicațiilor și autografelor pe cărțile oferite de Marilena Velicu. Nu știu ce să cred și cum să înțeleg oferta autoarei, dacă
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
Articolele Autorului Trebuia să răspundem vieții, ca mării, valurilor ce ne purtau sus, pe coamă, să fi plutit, să fi râs, surzi înstrăinării, să fi rămas de mână, fără teamă. Două corăbii roase de asprimea vânturilor reci, bătrâne, ne-am rătăcit în furtunile vieții, ne mai trăim în gând iubirea, o înviem în roua dimineții și-o răstignim în soarele ce-apune. ( Pictură: Apus de soare - Ioana Pocriș ) Referință Bibliografică: Destin / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul
DESTIN de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369298_a_370627]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TRECUTUL ZILEI DE AZI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trecutul zilei de azi Rătăcind în trecutul zilei de azi Am găsit un zâmbet de al tău Uitat în pădurea de brazi când rătăceai pe cărările dinspre munte Spre șesul câmpiilor cărunte Draga mea Ce ai locuit cândva în inima mea Ce mult aș vrea
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
AZI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trecutul zilei de azi Rătăcind în trecutul zilei de azi Am găsit un zâmbet de al tău Uitat în pădurea de brazi când rătăceai pe cărările dinspre munte Spre șesul câmpiilor cărunte Draga mea Ce ai locuit cândva în inima mea Ce mult aș vrea să îmi mai spui încă o dată Că mai există acea fată iubită demult Și că în inimi noi mai
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
aș vrea să îmi mai spui încă o dată Că mai există acea fată iubită demult Și că în inimi noi mai păstrăm încă povești Cu noi doi alergând prin lanuri de grâu Sângerându-ne plamele maci culegând Cu noi doi rătăciți în sărutul divin Cu noi doi întrupați în fructul unui destin Mai dă-mi mie din darul ce ți-a fost dat Să fiu eu cel rămas în păcat Tu să porți doară vina de a fi ce visam Fructul
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
ți-a fost dat Să fiu eu cel rămas în păcat Tu să porți doară vina de a fi ce visam Fructul iubirii găsit pe un ram Ce n-aș da să văd iar cum te răsfeți Mângâiată de patimi Rătăcită în nămeți De petale aprinse de trupul tău De dorinți decăzute din gândul meu Mai lasă-mi, te rog, Zâmbetul tău legământ Că n-ai să dispari de pe acest pământ Până când iar ne vom regăsi alergând prin povești Rătăcind prin
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
patimi Rătăcită în nămeți De petale aprinse de trupul tău De dorinți decăzute din gândul meu Mai lasă-mi, te rog, Zâmbetul tău legământ Că n-ai să dispari de pe acest pământ Până când iar ne vom regăsi alergând prin povești Rătăcind prin livezile unde mai ești Dorință și patimă în zori Fruct necules în zile de sărbători Ce lungă e depărtarea impusă între noi Câte anotimpuri mai pierdem Așteptând să mai trecă din ploi Vedem cum ne pleacă din patimi și
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
amintire cu noi despre mine Când vei mai trece pe aici Din ele să alegi o podoabă de pus pe la tâmple Un însemn că am fost și vom rămâne Ce ne-am dorit și visat într-o seară de vară Rătăciți într-o umbră de munte Aprinși de dogoarea unui orgoliu Mult prea fierbinte Cale pe sens pe unde vei trece și vei rămâne eu voi citi și voi scrie povești din trecutul zilei pierdute de azi din trecutul zilei ce
TRECUTUL ZILEI DE AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369302_a_370631]
-
continuitate vie, iubirea desfășurându-se în planuri metafizice, la fel de legată cu realitatea, - diferențierea se face doar în dimensiuni fizice, gestice, comportamentale- altfel, iubirea continuă după moarte la fel cu spiritul nemuritor. “Mă privești cum mă culc, cum nu dorm, cum rătăcesc prin orașul pustiu. Mă privești și te uimești că sunt viu.” (17) Ce este absența ființei iubite? Este o lipsă temporară a unei întrupări, dureroase dar nu definitive, pentru că iubirea își are propria prezență impregnată într- un prezent sufletesc continuu
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
departe de țărm,/ Mereu mai departe,/Pe trena mea prea lungă,/Asemenea unei punți/De corabie”(Nisipuri mișcătoare). Corabia este speranța pentru ca îndrăgostiții de odinioară să se reîntâlnească, pentru a reînnoda iubirea pierdută, fiindcă „purtați de vânturi potrivnice,/ Ne-am rătăcit pe țărmuri străine,/Ca niște flori dezamorsate”. Pentru a nu deveni „două planete necunoscute”, despărțite de „miliarde de ani-lumină”, eul liric își exprimă cu deznădejde dorința de apropiere, de reînviere a sentimentului pe care numai o corabie îl poate readuce
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
dor de vocea Ta Ce alina durerea grea... Să fiu cu Tine mi-am dorit Să simt din nou că sunt iubit... Mă-ntorc la Tine...e târziu În jur e trist și e pustiu Căci pașii mult mi-au rătăcit Prin lumea fără de sfârșit... Dar azi mă-ntorc...Mă iartă Tată Și dă-mi iubirea de-altădată... Îmi pare Doamne-așa de rău Mă mai primești la pieptul Tău? Sunt mulți ce caută fericirea... Sunt mulți ce caută fericirea În
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
Eu n-am să mă tem deloc... Nici de vuietul furtunii Nici de vântul furios Căci voi sta ascuns în tine Pe-al Tău braț victorios! De va fi s-ajung vreodată Peste munți înalți și văi N-am să rătăcesc cărarea Căci mă-ndrumă pașii Tăi... Și în locuri secetoase Tu îmi dai din apa vieții Și mă-mbraci cu-a Ta putere Să prind zorii dimineții! De când Te-am primit în viață Drept Stăpân și Salvator Nu mă înspăimântă
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și rămân un visător, un suflet rătăcit pe alei întunecate și nesigure, un sentimental de nevindecat din nefericire. Am privit-o lung și apăsat în ochii verzi. M-am încruntat puțin pentru a da chipului meu o anumită expresie facială de om dur. Am întrebat-o: - Și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
o carte, cu foi îngălbenite, Apusa de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descânta nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei clipe a rătăcit un gând, Mult nu va zăbovi la porțile închise, Din flori de vânt castele gravează fredonând. Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină, Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze, Pe umeri se așază ținându-se de mână
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
departe de țărm,/ Mereu mai departe,/Pe trena mea prea lungă,/Asemenea unei punți/De corabie”(Nisipuri mișcătoare). Corabia este speranța pentru ca îndrăgostiții de odinioară să se reîntâlnească pentru a reînnoda iubirea pierdută, fiindcă „purtați de vânturi potrivnice,/ Ne-am rătăcit pe țărmuri străine,/Ca niște flori dezamorsate”. Pentru a nu deveni „două planete necunoscute” despărțite de miliarde de ani-lumină”, eul liric își exprimă cu deznădejde dorința de apropiere, de reînviere a sentimentului pe care numai o corabie îl poate readuce
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
nouri ca plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
viața unei comunității, razele de soare revelau scenele într-o anumită ordine, fără îndoială cu mare semnificație, ducând la o puternică impresia asupra celor prezenți, așa cum, mult mai târziu, cinematograful a făcut-o cu spectatorii lui. Dar pentru a nu rătăci prea mult printre presupuneri diletantiste să facem apel la unele clarificări ale perioadelor istorice, așa cum sunt prezentate în mediul științific, precum și a etapelor de dezvoltare a societății umane în aceste perioade. Pentru o mai bună echidistanță, recursul la informațiile Wikipedia
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
urmări țelul, dar nu pe drumul drept cu urcuș abrupt, ci pe căi ocolite, este al doilea rege al Itacăi moștenite de la tatăl său, soțul virtuoasei Penelope și tatăl viteazului Telemah. După terminarea războiului, viteazul erou se îndreaptă spre casă, rătăcind însă timp de aproape zece ani pe mări și oceane, peripețiile sale fiind surprinse în cea de-a doua epopee - Odiseea -, care, pe măsura relatării, relevă un drum anevoios, un adevărat test al puterilor omenești, al virilității, al obstinației cu
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
dulce din poeme. I-aș da o viață în nefință, Să v-o prezint de ziua ei, E o dorință mult pretinsă, Că-i parte-n lumea de femei. E mama, dragoste în spume, Ce din trupu-i naște ființă, Îngeri rătăciți prin lume Purtându-i recunoștință. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MAMA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1525, Anul V, 05 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MAMA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369502_a_370831]
-
Viața asta trece - Strigă un bătrân la un colț de stradă Îmbiind drumeții în cuvânt să-i creadă Fluturând din mână : timpul vă petrece... Cumpărați, cumpărați urme pe-acest loc, Rădăcini pierdute, sânge de străbun! Tinerețea trece, mâine ești bătrân Rătăcind ca orbul fără de noroc... Cumpărați, cumpărați loc de primenire, Doinele de jale și-un ciob de trecut, Ca din amintire sâmburi de-nceput Mândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape; Un descântec tainic care să reînvie
CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370630_a_371959]
-
fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea. Focul a picurat vlăstari ieri. Se oprește din scris.) Dar astăzi
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
caietului.) Părăsit poetul uită să trăiască cu adevărat. (Se ridică de la masă, aruncă plapuma și se plimbă prin cameră.) Dacă mi-aș aminti unde le-am pus aș salva poetul și stelele și-ar regăsi focul. Unde le-am putut rătăci? (Se așează la masă și începe să scrie din nou.) Pierduți printre pietre, oamenii au înghețat poezia și viața le-a fost acoperită cu ere glaciare. (Răsfoiește caietul.) Nu puteau să se ascundă între file. Între file le-aș fi
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
țară...”. Atracție pentru semnele belșugului/recoltei (nu doar în „Toamnă târzie”). Scântei de expresie. „[...] rostogoliri de fân / peste carul vremii...” Finale în suspensie. Implicare afectivă. „O, și pragul uitărilor, / ros de cari, / care-ți mai așteaptă pașii / din visul copilăriei / rătăcit prin unghere de ecouri...”. Poetă pozitivă. Mare suflet. „și a rămas / scris pe cer / cu sclipiri stelare / numele lor nemuritor: / CALEA ROBILOR!” ANTONETA CHIBURȚĂ BALAN. Vocație lirică. Sensibilitate cu fața spre frumusețile pământului și gândul la lumea de dincolo. „Covorul
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]