4,549 matches
-
decît el, mai mult spațiu În acest univers uman supraaglomerat. Faptul că lumea era plină de locuri În care te puteai piti era o invitație de a te retrage În fața preaumflatei ambiții a expansiunii omenești. Era și un refugiu din fața răutății pe care o simțea pîndindu-i pe toți cei pe care Îi știa. Era un fel de ucenic al unui ordin monastic care Își cheamă acoliții din clipa În care s-au născut. Poate că acest ordin secret pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îngrijitor. — Ei bine, o să cam ai de așteptat, pentru că n-a trecut pe-aici săptămâna asta, așa e? îi râse în față îngrijitorul. Chipul lui Ralph păru descompus de durere și panică. Nu? întrebă el. Nu reușesc să-mi amintesc. Răutatea gratuită fu picătura care umplu paharul. Lipsa de înțelegere pentru un bătrân nefericit care era prea confuz ca să se apere. Fran știu că nu-l mai putea lăsa nici măcar o clipă aici, cu conferința de presă cu tot. — Bun, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu furam seara de la ei. Ei lua ziua de la mine, eu furam noaptea de la ei. Dar nu furam ce nu puteam să duc, le furam păsările, omoram ce era mai greu, le omoram, le distrugeam și le dădeam foc. La răutate, da. M-am rugat de tata: „Hai, mă, să vindem casa... Ne mutăm înapoi la țară. Că la țară e mai bine, aici trebuie să fur“. Că n-aveam curte. Aveam un strat de două grădini, din aia. Puneai roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Uite, noi ne uităm pe fereastră, dar se vede zidul. Sunt alte camere unde se văd oameni ce merg la vizite. Secția asta e cam separată, cu alt regim, după fapta care ni s-a dat. Comandanții nu au nici o răutate asupra noastră, dânșii își fac datoria. Asta a fost legea, ordinul care li s-a dat. Sunt de treișpe ani arestat, trei ani pe Rahova, șapte până la prima comisie. E gratie la ușă, e gratie la geam. Ne chinuim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dădeam cincisprezece ani, pleacă ori la jumătate, ori la zece ani. Dar dacă-i dăm pe viață, măcar să facă ăștia cinșpe ani și dup-aia să-i dăm drumul, să-l expulzăm“. Veneam liber, în țară. Mi-au dat din răutate. Să statueze un exemplu, pentru viitorii străini care mai fac astfel de fapte. Bine, au fost și probleme juridice, de ce nu mi-a dat voie la avocatul meu privat - mi-au dat avocat din oficiu; expertiza psihiatrică mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dacă nu știi - te-nvăț, dacă nu poți - te-ajut, dacă nu vrei - te oblig!“ În casă n-aveam jucării; aveam bibelouri. Am spart bibelouri. Deci, nu pentru bibelou o luam, ci pentru neatenție, sau spunea că o făceam din răutate, ca să ne răzbunăm pe el, că el e mare și noi nu putem să-i facem nimic - așa gândea el. Mama a fost, pentru noi, cel mai bun scut. De multe ori se punea deasupra noastră și-o lua ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să văd ce se alesese de foștii mei colegi de clasă, dar, totodată, simțeam că nu se scursese destul timp și știam că, nici n-am fi pășit bine În sala de adunare, că ne-am fi și Întors la răutățile și la „bisericuțele“ pe care le avuseserăm la șaisprezece ani. Dar, mai presus de orice, mă gîndeam ce surprinși voi fi toți să mă vadă, să vadă cît mă schimbasem. Îmi imaginez că se așteptau să dea cu ochii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întîrzii, dar eram deja invitată undeva și, În plus, doar ca să știi, maică-ta nu a părut să se supere deloc. — Asta din pricină că acum poate să se bucure nestingherită de prezența preaiubitului ei Dan. Ridic din sprînceană și zic cu răutate: — Te rog, spune-mi că astea nu au fost chiar cuvintele ei. Sigur că nu. Dar chiar dacă ei nu-i e dor de tine, mie Îmi e. — Măcar atît. Uite, trebuie neapărat să plec. Putem să vorbim mai tîrziu? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-am mai fi prietenele ei dacă nu ar fi drăguță și sinceră. Probabil că așa e și Kate asta. — Cum de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ești de-acum un adevărat bărbat, poți să pricepi aceste lucruri. Și am apăsat dinadins pe cuvintele „adevărat bărbat“. Și-a lăsat jos sulița și s-a uitat la mine, sprijinindu-se molatic de ea. - Ce păcate? Întrebarea era fără răutate. I-am răspuns, spunându-i doar o jumătate de adevăr. - Mai ales zaruri și femei. A zâmbit, dând la iveală pentru prima oară un semn de simpatie. Surâsul lui te cucerea. Am înțeles, după cum își plimba ochii, că era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acorzi o favoare. I-am spus să se ridice, încurcat, și l-am poftit să-mi spună ce anume dorea. Mi-a spus să-l iau cu mine la Cividale, căci acolo îl menea visul. Nu l-am scutit de răutatea de a mă preface că trebuia să mă mai gândesc înainte, însă apoi l-am asigurat că, dacă Rotari era și el de acord, dorința lui avea să se împlinească. A binevoit să mă îmbrățișeze și, în timp ce o făcea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți de plâns. Răutatea pe care n-am reușit să mi-o scot nicicând din inimă m-a făcut să cred pentru o clipă că se simțise mângâiat de întoarcerea celui care se îngrijea de viitorul său, dar imediat după aceea pornirea lui m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în schimb ceva pe care să te sprijini pentru a-ți tihni. N-am știut ce să-i răspund, drept care el a încheiat: - Ansoald, du-l pe tatăl tău în odaia pe care i-am pregătit-o. În timp ce mâncam, fără răutate, am încercat să-l stârnesc. Uitându-mă la mâncarea modestă, pâine, caș și apă, am spus: - Fugi de ispita cărnii cât te țin picioarele, Garibaldo. Ca să nu mai vorbim de carne de porc, de care nici măcar nu te-atingi. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în dar regelui. Am refuzat, dar mi-a surprins privirea zăbovind involuntar și îndelung pe teancurile de cărți puse pe jos și m-a rugat să iau una pentru mine. Am luat Evanghelia lui Toma, drept care mi-a spus cu răutate: - Sunt sigur că știi că evanghelia aceea este considerată eretică și mincinoasă. Am strâns la piept sulul de pergament, atât de tare, că mă durea de la betele de care era prins. - Da, am răspuns, dar există oameni care gândesc altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine cu un aer crunt, și apoi la concubina sa cu o neașteptată dezamăgire. Aș îndrăzni să afirm că am văzut în ochii lui o străfulgerare a poftei carnale pentru soția sa. A plecat neașteptat de repede, urându-i cu răutate: „Rămâi cu bine în fericirea și pacea mănăstirii, departe de ispitele lumii“. Răspunsul pe care l-a primit n-a fost mai prejos: o privire care l-a făcut să-și plece capul și un rece și regal gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ți l-aș da nici măcar de-aș avea diaree. Michele a intervenit: - Este un nobil longobard în trecere, și-acela este vărul său, un om învățat. Nu te supăra și prețuiește-l, căci vorbește cu simplitatea poporului său, lipsită de răutate. Flaviano nu mă slăbea și pace. - Un barbar, prin urmare. Eu iert orice barbarilor, chiar și atunci când sunt dușmanii împăratului. Nu-i așa, nobile Giuliano? Privirea răutăcioasă i s-a oprit asupra senatorului, care a făcut un gest de iritare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai nevoie de un prieten, iar nu de un codoș, trimite după mine. Eu îl slujesc pe Rotari, vorbesc cu Rotari, îl iubesc pe Rotari. Regele nu mă interesează. Dar supărarea mă cuprinsese și pe mine și am adăugat cu răutate: - Plătești dobânda pentru toate câte ai avut, pentru datoria pe care ai făcut-o. Acum iubește-te cu tronul, Rotari. Am părăsit sala, dându-l la o parte, fără să mă întorc, deși temându-mă pentru viața mea. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
transmițându-le un viciu care trebuia vindecat ca o maladie. Părinții revoltați convocaseră o ședință la care participase și mama. Ea fusese liderul puținilor părinți ce săriseră În apărarea profului. După părerea ei, toate astea nu erau decât bârfe și răutăți. Cine inventase povestea aceea? A rănit domnul profesor Solari pe cineva? Cum se poate să răstignești un profesor pentru presupusa lui orientare sexuală. Solari era un profesor deosebit, iar mama considera că era un lucru bun că elevii puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că asupriții sunt buni, iar ceilalți sunt răi e o ipocrizie crasă - o minciună. Ea era convinsă de un lucru. Oamenii, În complexitatea lor, sunt toți al fel de respingători și de oportuniști și au În ei același potențial de răutate. Rasa noastră e condamnată. Doar individul se mai poate salva prin sine Însuși. Aris evită să intre Într-o polemică pe teme sociale cu ea, și tăcu. O frână bruscă Îi zgâlțâi și Aris atinse un plic alb ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o idee fenomenală. — Dumneavoastră, care aveți atâtea cunoștințe, domnule profesor Alessandro, de ce n-ați spune domnului Mister Verità să facă un episod și despre noi, așa punem la punct situația. Odată ce unul apare la televizor, nu mai poate face anumite răutăți, căci Îl cunosc toți, zic bine? suntem băgați În necaz, ginerele meu are depresie, boala secolului, și n-are leac, vrea să mă omoare pe mine, care am șaizeci de ani și osteoporoză, că oasele mi se sfarmă ca sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dragoste În altă parte. — Mamă, te implor, oftă Emma Îmbujorată. Apoi, cu tot calmul de care era În stare, Olimpia Îi aruncă pastila. — Păpușa nu vine la cină, Îi spuse În cele din urmă. E cu el. Sublinie cuvintele cu răutate, căci nu era drept ca Emma să se rușineze de mama ei. Nu se poate! exclamă Emma. Olimpia dădu din cap, Îmbufnată. — A sunat Valentina pe la șapte și jumătate. A spus că se Întoarce duminică seara. — De ce nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute. Rostite de vocea lui obișnuită, calmă, prietenească, aproape fraternă. O voce care nu lăsa să transpară nici dușmănie, nici răutate. Și totuși, cuvintele acelea moi și false de Încurajare confirmau ceea ce Elio știa deja: fusese aruncat În mare. După un preambul lung condimentat cu explicații contorsionate, președintele Îi dezvălui rezultatul ultimelor sondaje, despre care spunea că de-abia acum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l cu ochi frățești, dar stând la oarecare distanță de el. Zogru îi istorisise despre ciung. - Păi, și până la ciung unde ai fost? Ei, asta era altă poveste, care îi adusese dintr-odată în minte pădurea, întâlnirea cu frații Futacu, răutatea piticului Donțu și poveștile țiganilor lui Chicoș. - Pe-aici, prin zonă, răspunsese Zogru misterios, apoi întrebase brusc: Unde mergem? - Hai că te duc unde suntem noi trași. Și-l dusese într-o curte mare, cu servitori care alergau fiecare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
roșu, răcoritor, ca la Paște. Lui Zogru i se dezlegase limba și începuse să-i povestească și el despre întâlnirea cu Donțu. Ioniță se minunase, apoi îl înjurase amplu pe pitic, măi, fratele meu, măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am văzut în viața mea pitic, ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Că trebuie sa muncesc în viață, Să am izbândă și speranță. Dorințe Am visat așa de mult C-o să schimb acest pământ, Că n-o sa mai fie tristețe, Că vor fi nori de frumusețe. Cu magia bunătății Vom arde vraja răutății Vom trăi cu mic, cu mare, Cu bucurie și splendoare. Vor râde florile-n grădină De atâta lumină divină Iar mândrul soare o să răsară S-aducă lumii o altă vară. Să ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe, Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]