3,857 matches
-
Stătea în ultima bancă și era nasol, pentru că, dacă, de exemplu, cel care ieșea la tablă nu știa ceva, profu’ se înfuria și din comoditate nu mai parcurgea cei 10-11 metri până în locul în care se afla vinovatul, ignorantul. Se răzbuna pe Mirel, pe care-l avea acolo la îndemână. Paratrăsnetul clasei era Mirel. O adevărată funcție socială îndeplinea el acolo. Câte palme n-a încasat și în locul meu! Era un fel de diviziune a muncii. Unii lucrează probleme la tablă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
obscure, de o expresivitate promițătoare, dar care azi îmi apare destul de jenantă, plus câteva pamflete acre și colțoase. Corozive. Foarte mulți dintre cei care mă citeau, cât și colegii mei de la facultate trăiau cu senzația că scriu pentru a mă răzbuna. Pentru că nu dădeam randament în luptele corp la corp, pentru că eram considerat cumva bizar, ciudat, mă refugiam în scris. Nu era deloc așa. N-am scris niciodată cu ură, cu patimă. Scriam pentru că simțeam că lumea asta merită descrisă. Scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea chiar respingător. După ei, nu era nici o sfârâială să fi poet. Poeții sunt niște papagali în afara vieții. Niște bezmetici care miros la flori toată ziua și habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să te bucuri împreună cu alții de acel ceva. Asta să fie combustibil al scrisului tău. Nu cred că există scriitori meschini. Sau, mă rog, pot fi meschini în viață, păstrând acea generozitate pentru actul scrisului. Și acolo generozitatea se va răzbuna. Dacă încerci să explici prin scrisul tău oamenilor cât sunt de mărginiți, riști să clachezi. Pur și simplu, chestia asta îți distruge sănătatea. De-aia și cu mine e un semn de întrebare. Să înveți pe cineva să scrie, văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pământeni. Chestiile mai vulgăruțe erau subversive. Subminau cumva cultura oficială. Azi, cultura asta oficială nu prea mai există. Vulgaritatea și prostia au căpătat legitimitate. Disident devii dacă citești literatură de calitate. O formă de protest. Să citești pentru a te răzbuna. Scriam, de obicei, dimineața - și scrisul îmi crea o stare euforică. De bucurie nemaipomenită. După care plecam. Undeva. De fiecare dată. Plecam cu starea aceea căpătată de la scris. Parcă ar fi vorba despre o boală cu care te-ai pricopsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
palide și bolnăvicioase, așa cum fură iubitele mele de mai târzior: Nini, moartă ofti coasă; Leanca, astăzi spectru scofâlcit și de aceea rușinată când Îmi iese În cale; și Eugenia, care le va supraviețui, sunt sigur, pe toate, spre a le răzbuna și a mă pedepsi precum Furiile Infer nului cu părul lor Împletit cu șerpi, torța Într-o mână și pum nalul În cealaltă; și, așa cum horoscopul avea să-mi confirme târziu de tot, sub conjuncția fericită a lui Venus În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce îl atacă pe Ionescu-Țiganu cabrează pe o aripă, ranversează, apoi pică și se înscrie încet în vrie spre pământ, cu mult fum în coadă. Unul la activ ! Al doilea "ciolovec" reînnoiește furios atacul venind spre mine, probabil pentru a răzbuna doborârea "tovarășului". Giurgea și mitraliorii mei sunt însă la posturi și din nou începe sarabanda îndrăcită a mitralierelor; "mărgelele" trasoarelor noastre se încrucișează cu cele ale rusului câteva secunde, apoi aud strigătul lui Giurgea în cască: "Gata, l-am terminat
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
îngerilor și cea a demonilor. Poate un om să vadă ce se întâmplă în cer? Și dacă poate, înseamnă că e fermecat? Eu înclinam să cred că domnul Toma nu vedea ceea ce spusese că vede, zicea doar așa, ca să se răzbune pe ăștia, care-i luaseră atelierul. În schimb, Biță susținea sus și tare că se poate. El avea o argumentație care mă impresiona, și anume: eu pot să alerg o sută de metri în unșpe secunde? Nu pot! Dar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Aș fi vrut să-l ajut, sufeream că totul se petrece în somn, în vis și nu pot să intervin. Reacția tatei sau, mai precis, lipsa lui de reacție l-a enervat și mai tare pe Fanache, care s-a răzbunat stupid: i-a smuls tatei ochelarii de pe nas și i-a azvârlit cu furie, apoi i-a călcat în picioare. -Te îmbraci și mergi cu noi! s-a răstit el și a plecat, lăsându-l pe tata pe seama gealaților. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
timp, aceste întâlniri erau mai degrabă nesemnificative, ele reprezentau enorm ca intensitate a sentimetelor. În primele momente, tata evaluase apropierea de Irina ca pe apropierea de o femeie frumoasă ce îl atrăgea fizic; prin sexualitatea aceea târzie, neașteptată, se simțea răzbunat pentru mizeriile pe care era silit să le îndure. Apoi, repede, și-a dat seama că relația aceasta este mult mai complicată, cu adâncimi mult mai mari, de nepătruns chiar. Îi era destul de limpede ce anume îl lega pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lăbărțeze cât vrea ea... Acțiunea lui Cameniță de a-și afirma supremația asupra oamenilor din regiunea noastră nu s-a oprit la capitolul femei, ci a cunoscut noi episoade, pline de îndrăzneală și măreție. Sigur, în primul rând, s-a răzbunat și el, târziu, pentru anii cât îndurase atâta mizerie, când n-avusese nici după ce să bea apă, nici unde să-și odihnească oasele. Acum și-a tras cea mai frumoasă vilă din oraș. A ales-o în chip original. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o pereche de încălțăminte noi. Măicuța ne-a spus că nu are nici “colțuni” (ciorapi), și nici să cumpere la magazinul din sat nu găsește. Sărăcie mare în toată Basarabia, sărăcie provocată de Moscova și de trădătorii neamului românesc. “SE RĂZBUNĂ PE ILIUȚĂ AL MEU...” Aduc și pe această cale mulțumiri doamnei Elvira Opran, care mi-a oferit în dar, în vara anului 1998, reportofonul cu care am putut culege asemenea mărturii. La Iași am multiplicat înregistrarea de pe caseta audio, cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
saraiul acesta se risipește, în grădină trebuie semănat, mai bine aș muri! Măcar Iura dacă ar veni! Cele trei scrisori trimise lui Valeriu Matei, cu votul său pentru a ieși prim-ministru Sturza, i-au înrăit pe comuniști și se răzbună pe Iliuță al meu... N-am bucurie, nu mă trage inima nimica să fac. De atâția ani de zile de când eu zac și plâng! și Roșca l-o trădat pe Ilie!” (Din păcate, Iurie Roșca a fost cel mai vehement
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Și știți doar cum e: când cauți, găsești. Iar ca să te doară din când în când ficatul e de-ajuns să-ți amintești uneori că ar trebui să te doară. „Gata - zice bătrânul care nu iubește analiștii politici -, m-am răzbunat. A intrat la idei. O să apară mai rar.“ Totuși, analistul nu apare mai rar. Tot ce a obținut cu farsa sa medicul pensionar e că acum analistul amintește seară de seară, ca despre un merit, și de problemele lui cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
serviciile rușilor. N-au spus: „O s-o omor și pe mama, dacă mă puneți șef!“, dar era clar c-ar fi făcut-o. Mulți se nasc cu suflet de slugă și destui cu vocație de trădători. Trădând, au sentimentul că răzbună o soartă ingrată, că plătesc o poliță secretă. Nu le e tocmai clar ce poliță plătesc și nici ce răzbună, însă atunci când ajung să decidă asupra unor semeni, n-au nici o îndoială că și-au câștigat cinstiți acest drept. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi făcut-o. Mulți se nasc cu suflet de slugă și destui cu vocație de trădători. Trădând, au sentimentul că răzbună o soartă ingrată, că plătesc o poliță secretă. Nu le e tocmai clar ce poliță plătesc și nici ce răzbună, însă atunci când ajung să decidă asupra unor semeni, n-au nici o îndoială că și-au câștigat cinstiți acest drept. În 1948, tot soiul de mediocri au început să-i imite pe pictorii și sculptorii sovietici ai zilei, promovați la rang
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu contează forma protestului, ci numărul celor care nu mai pot să îndure și ies la luptă. Dacă toți oamenii supărați din țara asta a noastră ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu aveam căței, am cunoscut un crescător de ciobănești mioritici. Datorită lui, am frecventat un club de iubitori de animale și am citit o publicație plină cu istorii despre câini. Toate îmi păreau exagerate. Poveștile duioase despre căței păreau să răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai prost îmi pica frecvența cu care era folosit cuvântul dragoste. Un om cu simțul proporțiilor nu vorbește tot timpul despre iubire, fie că se referă la plante, la animale sau la bicicleta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cîndva armatele incașe Într-un șah continuu, iar toată forța i se stingea atunci cînd vorbea despre condiția actuală a indienilor, brutalizați de civilizația modernă și de tovarășii lor, care le sînt și cei mai Înverșunați dușmani, metișii, care se răzbună pe Aymarași pentru propria lor poziție, prinsă Între două lumi. A vorbit despre nevoia de a se construi școli care să le ofere oamenilor o direcție În lumea În care trăiesc, oferindu-le posibilitatea de a juca un rol important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
doarmă Într-un mediu neprietenos doar pentru că nu au bani? Așa ceva nu se poate.“ Dar, În ciuda patului călduros, cu greu am reușit să lipim geană de geană: de-a lungul nopții, frunzele de coca pe care le ingeraserăm s-au răzbunat pe bravada noastră, provocîndu-ne valuri de greață, crampe și dureri groaznice de cap. A doua zi, dis-de-dimineață, am plecat În direcția Sicuani, cu același camion, și am ajuns acolo la mijlocul după-amiezii, copleșiți de frig, ploaie și foame. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de orez și beam doar mate. În ultima zi, aproape de sosire, am nimerit În mijlocul unei furtuni puternice și a trebuit să oprim barca. ȚÎnțarii au năvălit asupra noastră În valuri, mai teribil ca niciodată, ca și cînd s-ar fi răzbunat pe noi pentru faptul că În curînd nu vom mai fi În raza lor de acțiune. Aveam impresia unei nopți fără de sfîrșit, plină de plesnituri frenetice și de scîncete ascuțite, de jocuri nesfîrșite de cărți asemănătoare cu efectul narcoticelor, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
împarte bucuria și suferința, el centrul preocupărilor, el idolul... Iar eu - destinul său! Prietene Alcest, îmi ești nespus de drag. Sunt însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
căruia încerc să mă înșel pe mine, sau să înșel viața... și chiar dacă voi izbuti, într-o bună zi tot ce nu și-a găsit loc în această formulă strâmtă, oameni și lucruri neglijate, tendințe și instincte refulate, se vor răzbuna împotriva-mi - și cine știe dacă voi avea în sprijinul meu o realizare cât de mică care să mă consoleze în suferința mea de a fi procedat așa cum am procedat? 8 februarie 1954 Orașul asediat de zăpezi... Lucru cert - Kindi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o victorie să pot să mă sustrag de sub nasul lor. Răzbunarea împotriva lor părea să devină atât de plauzibilă când mă gândeam la sinucidere încât îmi pierea cu totul din minte cât de irevocabil ar trebui pentru asta să mă răzbun pe mine însămi. Îmi vârâsem două pietre mari în buzunarele de la palton - atât de mari că nu mai reușeam să închid clapele de la buzunare. Totul era cum trebuie să fie - dar atunci de ce am mai scos și pus pietrele iarăși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]