3,755 matches
-
continuu până când era scufundat. Această armă s-a dovedit foarte eficientă, numărul victoriilor crescând de la 7% la aproape 25%. Când exploda o încărcătură „arici”, el provoca detonarea tuturor celorlalte 23 de proiectile, ceea ce creștea mult eficiența armei. Avioanele echipate cu radar puteau stânjeni mult activitatea submarinelor pe o mare suprafața, dar atacul împotriva submersibelelor se putea desfășura cu sorți de izbândă numai dacă pilotul avea o bună vizibilitare. Submarinele se bucurau de un grad sporit de siguranță în timpul nopții, de vreme
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
echipamentelor de iluminare oferea un semnal de avertizare despre iminența atacului aerian. Introducerea în iunie 1942 a proiectorului Leigh a dus la schimbarea datelor luptei din cadrul luptelor din Atlanticul de nord. Proiectorul de căutare era aliniat în mod automat cu radarul avionului, fiind folosit la iluminarea țintelor în fazele finale ale atacului. Avioanele britanice atacau submarinele germane în timpul nopții, atunci când ieșeau la suprafață pentru reîncărcarea bateriilor. Comandanții de submarine care au supraviețuit au povestit despre teama resimțită față de această armă. Zgomotul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
pentru reîncărcarea bateriilor. Comandanții de submarine care au supraviețuit au povestit despre teama resimțită față de această armă. Zgomotul motoarelor avionului era acoperit în noapte de zgomotul motorului sumbarinului care naviga la suprafață. Avionul de atac se îndrepta spre submarin folosind radarul cu lungimi de undă centrimetrice, a cărui emisie nu era detectată de echipamentele standard de pe submarinele germane. Atunci când se folosea radarul cu lungimi de undă metrice, acesta era setat la puterea minimă. La aproximativ 1,5 km distanță de țintă
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
acoperit în noapte de zgomotul motorului sumbarinului care naviga la suprafață. Avionul de atac se îndrepta spre submarin folosind radarul cu lungimi de undă centrimetrice, a cărui emisie nu era detectată de echipamentele standard de pe submarinele germane. Atunci când se folosea radarul cu lungimi de undă metrice, acesta era setat la puterea minimă. La aproximativ 1,5 km distanță de țintă, proiectorul cu lumină de căutare era pornit automat, luminând clar submarinul. Din momentrul iluminării țintei, mai treceau cam 5 secunde până în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
momentul în care era lansat atacul cu încărcături de adâncime. Scăderea pierderilor aliate de la 600.000 t la 200.000 t a fot atribuită în bună parte acestei invenții. În august 1942, submarinele germane au fost dotate cu dectoare de radar care le permitea să evite atacurile prin surprindere ale avioanelor sau corvetelor dotate cu radar. Primul astfel de detectoare, cunoscut ca Metox, după numele inventatorului său francez, era capabil să detecteze emisiunile primelor tipuri de radare, care funcționau în gama
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
000 t la 200.000 t a fot atribuită în bună parte acestei invenții. În august 1942, submarinele germane au fost dotate cu dectoare de radar care le permitea să evite atacurile prin surprindere ale avioanelor sau corvetelor dotate cu radar. Primul astfel de detectoare, cunoscut ca Metox, după numele inventatorului său francez, era capabil să detecteze emisiunile primelor tipuri de radare, care funcționau în gama de frecvențe metrice. Cu aceste echipamente, submarinele nu numai că puteau să evite detectarea de către
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
dotate cu dectoare de radar care le permitea să evite atacurile prin surprindere ale avioanelor sau corvetelor dotate cu radar. Primul astfel de detectoare, cunoscut ca Metox, după numele inventatorului său francez, era capabil să detecteze emisiunile primelor tipuri de radare, care funcționau în gama de frecvențe metrice. Cu aceste echipamente, submarinele nu numai că puteau să evite detectarea de către vasele americane și canadiene, echipate cu radare depășite din punct de vedere tehnologic, dar puteau și să urmărească orice convoi de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Metox, după numele inventatorului său francez, era capabil să detecteze emisiunile primelor tipuri de radare, care funcționau în gama de frecvențe metrice. Cu aceste echipamente, submarinele nu numai că puteau să evite detectarea de către vasele americane și canadiene, echipate cu radare depășite din punct de vedere tehnologic, dar puteau și să urmărească orice convoi de vase escortate de vase dotate cu asemenea radare. Perioada grea de iarnă ianuarie - februarie 1943 a asigurat o scurtă pauză a operațiunilor, dar, în primăvară, bătăliile
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Cu aceste echipamente, submarinele nu numai că puteau să evite detectarea de către vasele americane și canadiene, echipate cu radare depășite din punct de vedere tehnologic, dar puteau și să urmărească orice convoi de vase escortate de vase dotate cu asemenea radare. Perioada grea de iarnă ianuarie - februarie 1943 a asigurat o scurtă pauză a operațiunilor, dar, în primăvară, bătăliile convoaielor a repornit cu aceeași ferocitate. Din primăvara anului 1943, erau așa de multe submarine în Atlanticul de nord, încât convoaielor le
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
și creșterea resurselor aliate. Spațiul din mijlocul Atlanticului, care nu fusese acoperit până în acel moment de avioanele aliate, a început să fie patrulat de avioanele cu rază medie de acțiune B-24 Liberator. În primăvara anului 1943, britanicii au fabricat un radar care opera în lungimile de undă centrimetrice, suficient de compact pentru a fi montat pe avioanele de patrulare înarmate cu grenade antisubmarin. Acest nou tip de radar a îmbunătățit mult detectarea țintelor și a făcut nefolositor sistemul german Metox. Acoperirea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
medie de acțiune B-24 Liberator. În primăvara anului 1943, britanicii au fabricat un radar care opera în lungimile de undă centrimetrice, suficient de compact pentru a fi montat pe avioanele de patrulare înarmate cu grenade antisubmarin. Acest nou tip de radar a îmbunătățit mult detectarea țintelor și a făcut nefolositor sistemul german Metox. Acoperirea aeriană a fost îmbunătățită odată cu introducerea în cadrul patrulelor a portavioanelor mici britanice, iar mai târziu a marilor portavioane de escortă americane. Avioanele americane îmbarcate pe portavioane de
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de numeroasă a convoaielor, dar puteau forma și grupuri de vânătoare a submarinelor. Spargerea codurilor navale germane le-a premis convoaielor aliate să evite de multe ori haitele de submarine, sau să vâneze submersibelele a căror poziție fusese descoperită de radare sau decriptorii britanici. În câștigarea bătăliei Atlanticului, un rol important l-a avut producția americană de vapoare, atât militare cât și civile, ritmul lansării la apă a acestor vase fiind practic mult mai mare decât cel al scufundării lor de către
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
materiale au fost depozitate în Anglia în vederea deschiderii celui de-al doilea front european. Germanii au făcut încercări disperate să încline balanța bătăliei în favoarea lor. Germanii au pus la punct noul submarin tip VII, doatat cu baterii antiaeriene, detectoare de radar și în cele din urmă cu tuburi de respirație, care le permitea să navigheze sub apă fără să oprească motoarele Diesel. În ciuda tuturor acestor inovații, atacurile împotriva submarinelor au devenit mult mai eficiente odată cu trecerea timpului, forțele aeriene aliate ajungând
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
De Gaulle în druml să spre Franța. Cuirasatul "Richelieu" a fost prezent în Golful Tokyo în timpul semnării capitulării Japonei. Căpitanul Jacques-Yves Cousteau a inventat echipamentul de scufundare autonomă, iar Yves Rocard a avut o contribuție de primă importanță la modernizarea radarului. Flota comercială a FNFL a suferit pierderi grele, cam un sfert din numărul marinarilor căzând la datorie. Au fost pierdute mai multe nave, printre ele aflându-se submarinul "Surcouf", scufundat se pare din greșeală de avioanele americane. De asemenea au
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
magnetic interplanetar apărut între două corpuri celeste, determinând conturbarea ionosferei în răspuns la furtuni. Asemenea tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând prezicerea fenomenelor de acest tip. Magnetosfera terestră este o regiune din spațiu dominată de câmp magnetic. Ea se constituie ca un obstacol în drumul vântului solar, cauzând dispersarea sa pe sensul
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
dar de fapt "nici nu declara război nici nu rupea legăturile diplomatice". Declarația de război a apărut pe prima pagină a ziarelor japoneze pe data de 8 decembrie. Japonezii au atacat în două valuri. Primul val a fost detectat de către radarul armatei americane de la Opana Point la 136 de mile marine, care a crezut că sunt 6 bombardiere americane B-17 care se întorceau de pe partea continentală a Statelor Unite. Primul val constând din 180 de avioane a fost lansat de la nord de
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
al avionului înaintea intrării în serviciul cu pasageri. Au existat 7 decese, toți membri ai programului de încercare Airbus. Al doilea a avut loc pe data de 1 iunie 2009, cand un avion A330 aparținând Air France, a dispărut de pe radar în timp ce survola Oceanul Atlantic cu 223 decese. Au mai existat 3 incidente, fără decese — un atentat cu bombă pe aeroportul din Colombo, Sri Lanka, care a distrus 2 avioane goale în 2001, un incident care s-a soldat cu cea mai lunga
Airbus A330 () [Corola-website/Science/306795_a_308124]
-
că primul beneficiar este Southwest Airlines, primele livrări urmând să aibe loc la începutul lui 2017. Există și câteva modele militare : T-43, pentru antrenamentul navigatorilor, C40A și C40B/ C, pentru transport de personal și transport VIP, 737AEW&C, avion radar și de alertă aeropurtată, P8 Poseidon, pentru patrulă maritimă. Operatori militari sunt Australia, Brazilia, Republica Populară Chineză, Chile, Columbia, India, Indonezia, Kuwait, Mexic, Niger, Peru, Coreea de Sud, Taiwan, Tailanda, Emiratele Arabe Unite, SUA, Venezuela și Malaezia. Aceste modele sunt bazate pe linia 737NG
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
În timpul celui de-al doilea război mondial, datorită fondării federale a programelor de cercetare și dezvoltare, savanții MIT au dezvoltat tehnologii care aveau ca aplicație imediată apărarea militară a țării. Printre altele, aici au apărut primele computere, unul dintre primele radare și conceptul de . După război, MIT a continuat să aibă un rol esențial în perioadele istoric cunoscute sub numele de Cursa spațială și Războiul rece. Astfel, prin remarcabile contribuții științifice și tehnologice în foarte multe domenii, reputația de excelența a
Massachusetts Institute of Technology () [Corola-website/Science/306807_a_308136]
-
sistem de antene (care, de obicei, se poate roti în plan orizontal și/sau vertical) cu directivitate pronunțată. Receptorul cuprinde și un indicator al existenței și poziției obiectului (de obicei un tub catodic cu persistență mărită a imaginii). Deși principiile radarului au fost enunțate de către Nicolae Tesla la sfârșitul secolului al XIX-lea, primele implementări fizice au avut loc în Marea Britanie, pe coasta de sud, în 1935 - 1936. Inițial, aparatele erau destinate navigației maritime, însă ele s-au dovedit foarte utile
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
în Marea Britanie, pe coasta de sud, în 1935 - 1936. Inițial, aparatele erau destinate navigației maritime, însă ele s-au dovedit foarte utile în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru detecția din timp a bombardierelor inamice. Principiul de bază al radarului este reprezentat de reflexia microundelor pe suprafețe solide. Receptorul, analizând diferența de timp dintre emisia și recepția undei reflectate de către un corp detectat, poate aprecia distanța r a acestuia față de sursa microundelor. Antena de microunde este reciprocă, putând atât emite
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
Pentru obiectele în zbor, poziția este caracterizată de trei coordonate. În practică nu se folosește sistemul tridimensional (cartezian) ci se lucrează cu coordonate polare (vezi figura din dreapta). Azimutul Θ și unghiul de înălțare β nu pot fi deduse prin procedeul radar. Ele sunt stabilite la sol, cu ajutorul mecanismului de orientare al antenei. Poziția curentă a acesteia se compară cu cea de referință: orientarea către nord (Θ = 0) pe o traiectorie paralelă cu solul (β = 0). În mediile militare, unghiul Θ nu
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
N = 000 sutimi, E = 100 sutimi, S = 200 sutimi, V = 300 sutimi și iarăși N = 400 sutimi). Spre exemplu, unghiul corespunzător direcției NNE va avea 25 sutimi, iar cel corespunzător direcției SVV — 275 sutimi. "Distanța maximă" r până la care un radar poate detecta corpurile zburătoare depinde de puterea de emisie a antenei: formula 2 În formula de mai sus, σ reprezintă suprafața de reflexie eficace (ori secțiunea transvesrsală), P — puterea emisă de antenă, P — puterea reflectată minimă, încă detectabilă, G — câștigul antenei
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
mai sus, σ reprezintă suprafața de reflexie eficace (ori secțiunea transvesrsală), P — puterea emisă de antenă, P — puterea reflectată minimă, încă detectabilă, G — câștigul antenei (gain), iar λ — lungimea de undă a radiației emise. Distanța minimă" r de detecție a radarului este limitată de valoarea minimă a intervalului Δt măsurabil. În practică, r < 100 m, ceea ce înseamnă că obiectele ce zboară la o distanta mai mică de 100 m nu sunt detectate de către radar. "Lipsa reflexiei" sau mai bine zis lipsa
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
emise. Distanța minimă" r de detecție a radarului este limitată de valoarea minimă a intervalului Δt măsurabil. În practică, r < 100 m, ceea ce înseamnă că obiectele ce zboară la o distanta mai mică de 100 m nu sunt detectate de către radar. "Lipsa reflexiei" sau mai bine zis lipsa unei unde reflectate care să poată fi captată de către radar este un fenomen caracteristic corpurilor fără porțiuni rotunjite. Acest fapt a fost exploatat de către fabricanții avioanelor cu tehnologie "stealth", care pe lângă dotarea lor
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]