18,605 matches
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Culege-mă cum sunt Sunt ca și tine, eternă, creată în mister Sunt arborele ce-și are seva, rădăcinile în cer Binecuvântat, ivit din ascunzișul pur al zării Încarnat, răsfrânt în dulcea taină a înflorării Ramurile lui cresc ciudat, așa ca din iubire Până ating pământul spre marea împlinire Sau dimpotrivă, cresc drepte, rămurind în sus Amintindu-ne de Pomul vieții din Eden, de Iisus De valea uitării prin care am trecut ca focul Văzând locul
CULEGE-MĂ CUM SUNT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354662_a_355991]
-
noi percepte. Nici astăzi Biserica Creștină încă nu admite știința drept relevare Dumnezeiască dată treptat pe măsura în care omul poate înțelege mai în adâncime fenomenul. Bisericile necreștine au o cu totul alte concepte ceea ce a favorizat ca în multe ramuri știința asiatică să predomine. Alah, Brahma și Buda cer credincioșilor să învețe spre a putea înțelege mediul în care trăiesc și în consecință actul creației. Cele mai mari biblioteci din lume au fost și mai sunt cele din Asia și
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
Italiei, Roma este un oraș al celor șapte coline având în jur, pe toată lungimea Tibrului un teren plat, șes. Cuvântul semitic este foarte răspândit și în nume ca: Ahiram „fratele meu e înălțat“, Abram „tatăl este măreț“ (ab. „tată“ + ram „măreț, înălțat“ de la verbul ramu „a fi înălțat, a fi măreț“). Mai credem că legat de Abram este lat. ramus „ramură, creangă, pom“ (care crește și se înalță), cuvânt panromanic moștenit de noi: ram. În Exerciții de limbă ebraică, B.
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
Abram „tatăl este măreț“ (ab. „tată“ + ram „măreț, înălțat“ de la verbul ramu „a fi înălțat, a fi măreț“). Mai credem că legat de Abram este lat. ramus „ramură, creangă, pom“ (care crește și se înalță), cuvânt panromanic moștenit de noi: ram. În Exerciții de limbă ebraică, B., 1927, p. 86 de I. Popescu Mălăiești găsim rum „a se ridica“. În felul acesta se explică și ruma „mamelă“ din limbile italice nespecificate, căci apropiat de forma mamelei este mamelon „o ridicătură de
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
Alții au asemuit limba egeo-cretană cu hitita. S-ar putea să aibă dreptate și dânșii deoarece în hitită este foarte frecvent h- la începutul cuvintelor ce încep cu vocală. Așadar harmo, herma, Hermes citite fără h ar fi apropiate de ram, rom, rum din limbile semitice cu metateză. Dar s-ar putea ca egeo-cretanul herma să fie înrudit cu armeanul kar „piatră“. Mergând mai spre răsărit întâlnim or „înălțime, a se ridica“ în limbile turcice (Sevortian, Dicționar etim., p. 542) or
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
destin. Într-zi, a cunoscut-o pe Sephora; i-a ieșit în cale brusc, cu părul ca un rug aprins și ochii ca marea-n furtună; mergea dansând și dansa mergând, iederă purtată de vânt. Brațele i se arcuiau ca ramurile de salcie , glasul era o șoaptă înălțată până la hohot, de râs sau de plâns, era în ea o nestăpânire, o fugă spre ceva , spre un undeva pe care doar ea îl presimțea. Umblau amândoi cât era ziua de lungă, vorbind
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
Ai rupt pedalele în două/Cu chintalele vreo nouă./ Anul Nou când o veni/Să bei șampanie cum o fi?/Să te-mbăt cu vin și țuică/ Să-ți treacă dorul de ducă,/În bârlog să stai cuminte,/Să mănânci ramuri crescute/ În pădurea de pe munte./ O veni vremea vreodată/Să uiți năravurile toate,/Să ne primești cu frăție/ În a ta împărăție,/Să mâncăm mure curate,/Ci nu mâncăruri spurcate/Sau să fii o jucărie/ Pe la circ și în vitrine
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
în ea. Pe sol nu este niciun pic de zăpadă, ci doar frunzișul de un maroniu veșted al unei toamne pierdute în iarnă. Pâlcuri de iarbă verde scot capetele deasupra frunzelor din loc în loc. Soarele începe să mijească anemic printre ramuri. Pădurea ne amețește cu mirosul ei rece, dar natural, de pământ reavăn, de frunze uscate, rășină de brad. Simți o stare de calm, de revigorare, o dorință de a permanentiza această relație cu cosmosul în elementele lui esențiale: pământ, aer
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
printre ele nu nu mă simt regină sau prințesă sau alte figurine ale iluziilor lumii mă resimt regândesc readun între punctele neaccentuate ale destinului omului cu tălpile mereu goale pe iarba nenăscută cărți hărți artă înghesuită într-un suflet cu ramurile deschise mereu spre răsăritul unei zile fără brațele timpului încolăcite pe cadranul ceasului de platină la brâul tatălui îl privesc și îi ascult ticăitul metronom în arșița gândului redeschide pleoapa metalică și îmi zâmbește blând îl ascult mai departe cu
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
timpul mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne desprindem pe rând peste
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne desprindem pe rând peste mirii nopții și pădurea aburind a taină poarta înălțată din voci și stânci cuvinte șiroaie stropite de păstrăvi lacrimi de izvoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Sărutați de ploaie, ne
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
ne inspiră, speră Că vom iubi iubirea ce-o transferă. Sunt români ce-și zic români Doar când vin pe-acasă vara, Dar printre străini păgâni Își ascund limba și țara... Sunt români ce-și uită glia, Satul, frații, râul, ramul Când pleacă din România Și-și ascund limba și neamul... Sunt români ce își trădează Patria, trecutul, portul Și se dezromânizează Ascunzându-și pașaportul... Sunt ca și voi și lângă voi zidar De ziduri mari ce nu s-au mai
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
rădăcini Copaci ce nu ne temem de secure, Murind lăstari vom da și noi tulpini. Sunt frate pentru voi, frăția Iubirii de moșie și de Neam Ne va lega pe veci cu România Și tot ce mișcă: sânge, râu și ram.. Referință Bibliografică: VERSURI / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
aleile pavate cu frunze uscate Vin îngerii să-mi cînte noapte de noapte. Calea Lactee se-ntinde lehuz a, Dar v întul o scutură că pe o frunză. E toamnă și iarna îmi bate în geam, Cu zăpadă fierbinte scuturata de ram. S i alte cărări îmi desfac printre visuri, Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri, C înd tu, iarna dulce, te așterni peste mine, Risipindu-mi și visul amăgit de albine. S i mierea ce curge dintr-o rază de soare
VIN INGERII SA-MI CINTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357081_a_358410]
-
Ilarie Hinoveanu, care terminaseră la Drăgăsani o reușită „ documentare” scriitoricească în județull Vâlcea, alături de încă vreo 30 de scriitori, în frunte cu Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor și Constantin Țoiu, vicepreședintele acesteia. Reproșând diplomatic lui Marin Sorescu nepublicarea în „Ramuri” a unei recenzii a subsemnatului, despre cartea cu pricina, am aflat de la Ilarie Hinoveanu, că domnia sa fusese editorul cărții, iar în această calitate, împreună cu Dan Ion Vlad ca redactor, au „periat” textul manuscrisului „care era îngrozitor de vărzuit, amalgamat, agramat, încâlcit
DUMITRU PANAITESCU-PERPESSICIUS-MANUSCRIS EPISTOLAR INEDIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357066_a_358395]
-
din 22 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Un cântec, la fereastră, de hulub deschide cerul ca o floare; Și-n suflet izvorăște-un metru cub de verde crud și de culoare. Se-aud dureri de nașteri prin copaci; foșnesc prin ramuri ochi de muguri și mișună prin țarină gândaci în dorul brazdelor de pluguri. Ziua calcă-ncet pe trotuare și-i veselă - într-o părere; Luna se prelinge-n felinare și-apoi se joacă pe lăicere. În balcon vom bea iar
MOFT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357094_a_358423]
-
în cale Nectar din suflet tandru aștern tăcut în prag Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale. De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu Câți ghiocei sădit-am și-al ramurilor scâncet L-am ascultat cu jale ori l-am trăit mereu... Ai alerga prin valuri, prin nori ți-ai face cale Și lumea ai străbate-o, mi-ai căuta privirea Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale De
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
iubirea. Te-mbracă-n primăvară, iubito, vino-n grabă Adu-mi iubirea-n dar și liniștea-mi veghează Un colier de vise ne-așteaptă, tu... te-ntreabă De-s eu sau de nu-s eu, ce mai contează... Și printre ramuri crude, privește-mi neputința Eu voi pătrunde tainic pământul ce mustește, În juru-mi totu’-nvie și-mbracă-n flori dorința Dar astă primăvară... „Mălinul nu-nflorește...” ------------------------------------------------------------ Aș vrea să pot să spun mai mult însă mi-e peste vrere... L-
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
2012. Pe aleile pavate cu frunze uscate Vin îngerii să-mi cînte noapte de noapte. Calea Lactee se-ntinde lehuza, Dar vîntul o scutură că pe o frunză. E toamnă și iarna îmi bate în geam, Cu zăpadă fierbinte scuturata de ram. Și alte cărări îmi desfac printre visuri, Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri, Cînd tu, iarna dulce, te așterni peste mine, Risipindu-mi și visul amăgit de albine. Și mierea ce curge dintr-o rază de soare Îmi dă o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
mai mult Pe aleile pavate cu frunze uscateVin îngerii să-mi cînte noapte de noapte. Calea Lactee se-ntinde lehuza,Dar vîntul o scutură că pe o frunză.E toamnă și iarna îmi bate în geam,Cu zăpadă fierbinte scuturata de ram.Și alte cărări îmi desfac printre visuri, Cu tainice ritmuri ascunse-n înscrisuri, Cînd tu, iarna dulce, te așterni peste mine,Risipindu-mi și visul amăgit de albine.Și mierea ce curge dintr-o rază de soareîmi da o iluzie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
leșie, dar mie mi-e bine că-n suflet e caldă lumina ta vie. Văd picuri căzând în neștire, pe frunze ce zboară duium, dar ploaia din mine-i iubire și-i cântec pe-al zilelor drum. Auzi? Undeva, printre ramuri, azi toamna îmi cântă din nou și-o văd cum prelinge pe geamuri suflare din zâmbetul tău. Pun buzele mele aprinse să-ți fure sărutul în picuri prelins; iar plouă, iubito, dar astăzi. în suflet coboară lumină de vis . Leonid
IAR PLOUĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357154_a_358483]
-
vrăjită: „Și vrăjită de-acel cânt / Plec privirea către rugă / Și las lacrima să curgă...” (Vraja cântului din floare). Nu întotdeauna însă, natura este de parte omului. Pe neașteptate, în mijlocul splendorii, se poate isca o furtună care provoacă dezastre: „Și ramuri care altădată / Împodobeau pădurea toată / Deodată-s rupte la pământ / De iureșul acelui vânt...// Și din rafală în rafală / Natura toată se-nfioară, / Nu poate crede că văzduhul / Nepăsător e precum vântul.// Privește ramurile-i rupte / Muguri pe jos, frunze căzute
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
isca o furtună care provoacă dezastre: „Și ramuri care altădată / Împodobeau pădurea toată / Deodată-s rupte la pământ / De iureșul acelui vânt...// Și din rafală în rafală / Natura toată se-nfioară, / Nu poate crede că văzduhul / Nepăsător e precum vântul.// Privește ramurile-i rupte / Muguri pe jos, frunze căzute.../ Și cheamă-n gând doar resemnarea, / Care-i alungă ușor teama / Și care-i spune / Că tristețea / Înnobilează frumusețea” (Furtuna). Pentru poetă, „Clipa de vrajă” - nu e decât un „voal de vis amăgitor
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
o ținea în mână, încercând să-și amintească ce nume are, apoi întinse lateral ambele brațe pe stinghia băncii și lăsă capul pe spate. Se minună de bogăția verde și de armonia tulburătoare în care crescuseră zeci și sute de ramuri și rămurele. Începu să numere frunzele mari și lucioase de pe crenguțele ce crescuseră ca un evantai din extremitatea unei crengi. Cinci... zece... douăzeci... „Hm! La cât am ajuns? Mai erau puține... O iau de la început”. Cinci... șapte... zece... Ochii i
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
douăzeci... „Hm! La cât am ajuns? Mai erau puține... O iau de la început”. Cinci... șapte... zece... Ochii i se închiseră încet-încet, se redeschiseră cu greu de vreo două ori, căută frunzele pe care le număra și le rătăci printre numeroasele ramuri și printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemne pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]