3,005 matches
-
clujene, replică, nedeclarată se-nțelege, la articolul lui A. E. Baconsky: „Totodată este cunoscut și faptul că în paginile Almanahului literar și-au găsit adăpost manifestări necorespunzătoare spiritului nou care domnește în literatura noastră (...). Cu toate acestea unele din ele reapar, ce-i drept în forme schimbate, dar sub învelișul lor nu e deloc greu de descoperit recidiva. Vom porni de la un fapt, în aparență mărunt: În numărul 4 pe 1953 a apărut poezia lui Victor Felea Iubește sportul, o poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
căutare de originalitate cu orice preț, convinși că, cu cât te depărtezi de pământ, cu atât faci artă mai bună. Plenara consacrată poeziei în februarie 1951 a criticat cu ascuțime această poezie. Și iată că astfel de lucrări „intime” mai reapar în Almanahul literar (...). Așa s-a întâmplat în Almanahul literar și în trecut cu câte o carte, așa s-a întâmplat mai recent, cu volumul Stelele păcii de Mihu Dragomir (nr. 8-10/1952). Dacă ar fi să-l credem pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
guvernările populare au dispărut, timp de mii de ani. Aceste guvernări vor fi înlocuite de monarhii, despotism, aristocrații sau oligarhii, toate bazate pe vreo formă de ierarhie. Apoi, în jurul anului 500 î.H., se pare că în cîteva locuri au reapărut condiții favorabile, iar cîteva grupuri restrînse de oameni au început să dezvolte sisteme de guvernămînt care ofereau posibilități destul de extinse pentru participarea la luarea deciziilor de grup. S-ar putea spune că democrația primitivă a fost reinventată într-o formă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
împărați. Căderea Republicii a însemnat totala dispariție a conducerii populare din Europa de sud. Cu excepția sistemelor politice ale unor triburi mici, împrăștiate, aceasta a dispărut de pe fața pămîntului timp de aproape două mii de ani. Italia. Asemenea unei specii dispărute care reapare după o modificare majoră de climă, conducerea populară a început să reapară în multe din orașele Italiei de nord în jurul anului 1100 d.H. Guvernările populare s-au format, la fel, în orașe-stat relativ mici, și nu în regiuni întinse sau
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de sud. Cu excepția sistemelor politice ale unor triburi mici, împrăștiate, aceasta a dispărut de pe fața pămîntului timp de aproape două mii de ani. Italia. Asemenea unei specii dispărute care reapare după o modificare majoră de climă, conducerea populară a început să reapară în multe din orașele Italiei de nord în jurul anului 1100 d.H. Guvernările populare s-au format, la fel, în orașe-stat relativ mici, și nu în regiuni întinse sau țări. După un model similar celui roman, mai tîrziu reluat în cursul
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
strice cu nimic surpriza și momentul magic al nașterii - doar că pentru mine n-o să fie chiar așa o surpriză. Exact. Mă aplec și reușesc să Înșfac stick-ul ecografului. Îl lipesc de gelul de pe stomacul meu - și, imediat, imaginea neclară reapare pe ecran. Am reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-o parte, ba În cealaltă și Îmi Întind gîtul să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trebuie ca toată viața noastră să se Învîrtă În jurul grupului Arcodas? Nașterea copilului nostru nu e importantă pentru tine? Ți-a păsat vreodată de mine vreun pic? Bine, poate că la ultima replică mai bine renunț. Într-un final, Luke reapare În ușa biroului. Nu mai are mobilul și tocmai Își pune haina de la costum. — Uite ce e, Becky... Începe. Știam eu. Nu vine. — N-ai vrut niciodată să mergi cu mine la Venetia Carter, așa-i? mă trezesc spunînd. Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
regimul comunist a fost unul criminal inclusiv sfârșitul său sângeros. Eu cred că președintele putea condamna liniștit comunismul încă din martie anul trecut, când i s-a cerut mai întâi acest lucru de către AFDPR și Asociația ICAR. Când problema a reapărut anul acesta, inclusiv prin "Apelul..." d-lui Sorin Ilieșiu, pe care l-am semnat împreună cu sute de alți români și străini, d-l Băsescu a spus că are nevoie de probe "științifice" și a dispus crearea Comisiei Tismăneanu. De ce au
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
, revistă care a apărut din 1932 la Cluj, apoi la Sibiu și din nou la Cluj, până în 1945, fiind publicată de Ion Mușlea, ca organ al Arhivei de Folclor a Academiei Române (1930); reapare din 1980. Prin cele șapte volume tipărite în perioada interbelică, A. A. de F. avea să devină, ca preocupări, viziune și metodologie a abordării, publicația-etalon în sfera științelor despre cultura populară. Anuarul reflectă cu fidelitate starea acestor științe în momentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
publicației (Ion Bianu, Jack Byck, H. H. Stahl, Ovidiu Bârlea), densitatea materialelor și profesionalismul cercetătorilor (Mircea Eliade), autoritatea în materie a celor ce semnează articole. După două încercări rămase fără rezultat datorită contextului cultural-politic, publicația, numită acum „Anuarul de Folclor”, reapare în 1980, patronată de Sectorul de etnologie și sociologie de pe lângă Centrul de Științe Sociale al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și avându-l ca redactor responsabil pe Ion Taloș. Din 1985, redactor responsabil este Ion Cuceu, iar din 1990 se revine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
ei a fost suspendată din cauza intrării României în război, ceea ce a dus la arestarea mai multor preoți din arhidieceza din București, printre care și redactorul revistei (Carol Auner), pe motiv că erau cetățeni străini. Pentru o scurtă perioadă, revista a reapărut între 24 martie și 28 noiembrie 1918, fiind apoi iar sistată până în 1924, când s-a publicat din nou 440. Ulterior, au mai existat două perioade de apariție a acestei tipărituri 441. Știrile din dieceza de București ca și cele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a mutat părintele. Din iunie 1916 s-a tipărit la Hălăucești, iar în august (același an) și-a întrerupt activitatea, din cauza războiului. Condițiile grafice în care a apărut în acești primi ani au fost bune. În septembrie 1918 revista a reapărut la Huși, avându-l ca redactor pe același preot Tălmăcel. Odată cu mutarea acestuia la Bacău în 1920, s-a mutat și revista (pentru o scurtă perioadă de timp); în același an, a apărut la Farăoani, unde a fost transferat, din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Popescu și secretarul de redacție B. Marian. După intrarea trupelor germane în București U. își suspendă apariția. Clădirea în care se aflau redacția și tipografia este confiscată de ocupanți, care vor tipări aici ziarele aservite lor. După doi ani U. reapare sub direcția lui Stelian Popescu, dar Virgil N. Dărăscu obține sprijinul Consiliului de administrație și va conduce ziarul între decembrie 1918 și mai 1919. Stelian Popescu revine la direcție la 25 ianuarie 1922 împreună cu o echipă redacțională din care fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
aluzii și ecouri din opere literare englezești. Polii existenței lui Bernard sunt sexul și neființa. Primul e ca și inexistent, al doilea îl strivește. Yolande își face apariția și îi aduce echilibru. Tema irlandeză a catolicismului și vocației pentru biserică reapare. Preotul (Bernard) cere să redevină laic și pare inapt pentru viața sexuală până ce Yolande îl readuce la viață printr-un fel de terapie. Ea e cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață a lui, primește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Carrie și Nick sunt trecuți cu vederea ca eroi. Ralph și Ludmila (aventura lui de o noapte) nu comunică. Ca pereche, stârnesc chiar râsul. Messenger se culcă cu Ludmila după o conferință la Praga, în urma unei confuzii de cuvinte. Ea reapare ca o jerbă de greșeli, confuzii și subînțelesuri toate izvorând dintr-o engleză proastă (subiect foarte drag lui Bradbury și Barnes când descriu comunismul): From: ludmila.lisk"carolinum.psy.cz To: R.H.Messenger"glosu.ac.uk Subject: Conferință Date: Vineri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adevăr, în epoca clasică, ca durata acțiunii să o depășească, în interiorul actului, pe cea a reprezentației. Corneille însuși subliniază neregularitatea Văduvei. Astfel Filist, după ce-a plecat de la Alcidon, la începutul actului întâi, pentru a merge în vizită cu Clarice, reapare în ultima scenă a actului întâi, la terminarea acestor vizite "care i-au consumat întreaga perioadă de după cină, sau cel puțin cea mai mare parte." Un astfel de tratament al duratei ficționale presupune ca niște elipse temporale să despartă scenele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în cel mai înalt grad pentru cei care se ocupă de arte, notează Musset, la 1 noiembrie 1838, în Revue des Deux Mondes. După ce au fost complet abandonate timp de mai bine de zece ani, tragediile lui Corneille și Racine reapar deodată și câștigă favoare. Niciodată, nici măcar în cele mai bune zile ale lui Talma, mulțimea nu a fost mai considerabilă. De la locurile de sub acoperiș, până la locurile rezervate muzicienilor, totul este invadat. Se câștigă cinci mii de franci cu niște piese
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora nu li se sugerează un răspuns. Chiar de la prima carte, 1100 de zile risipite, autorul dovedea calități stilistice, precum și o anume eleganță a frazei. Acestea însă nu reapar și în construcția romanului Soarele de pe Ararat (1981), realizare modestă, care a trecut aproape neobservată de critică. Ca mulți confrați de generație, V. a parcurs o lungă pauză a dezmeticirii după decembrie 1989. Revenirea sa - după mai bine de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
depune brumă. Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezultă din topirea zăpezilor, în parte umplu din nou lacurile, râurile, fluviile, mările și oceanele. Altă parte străbate straturile de pământ, la diferite adâncimi, formând apele freatice. Apa subterană poate reapărea la suprafață, fie prin izvoare, fie extrasă prin fântâni, puțuri sau sonde. În cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, o importanță deosebită prezintă circuitul biologic. Acesta constă în pătrunderea apei în organismele vii și redarea ei
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
adică mai puțin multiforme, nu neapărat mai puțin bogate sau complexe. Ne putem gândi la o analogie cu viața noastră individuală: Întorcându-ne la copilărie, ramificațiile vieții adulte se reduc, iar unele ramuri devin unite și indistincte; din adâncul memoriei reapare un comportament bipolar nediferențiat, de tipul „activitate de joacă”/„activitate de școală”; se descoperă ramuri moarte, activități abandonate. La fel, și În cazul expresiilor religioase va trebui să ne așteptăm ca, urmând meandrele evoluției lor În timp, să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
competiție și de schimb de-a lungul vastelor „pământuri joase” europene. Odată cu adoptarea vieții rurale, se Înregistrează creșteri ale populației și - după 5 000 Î.Hr. - concentrarea acestora În mari sate sau orașe În devenire. În iconografia și sfera religioasă reapar statuete feminine, femei-pasăre și motive ornamentale, neobișnuit de asemănătoare cu cele leptolitice din aceleași localități: unii cercetători consideră că „venerele” au devenit „zeițe-mamă”. Dacă această continuitate este speculativă, nu se poate spune același lucru despre marele fenomen care are loc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reluată Într-un mod mult mai complex. Chiar și În privința imnurilor despre care s-a vorbit mai puțin există o diferență substanțială: acelea erau o celebrare, pe când acest imn Îxe "Amon"nchinat lui Aton este o profesiune de credință. Imul reapare În versiuni destul de asemănătoare În mormintele Înalților funcționari regali care se laudă că au urmat „Învățătura” regelui, ca o garanție a loialității și ortodoxiei lor. Pentru a-l Înțelege pe deplin, imnul trebuie privit Într-un context În Întregime nou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
musteriană arată respect și grijă pentru unii dintre morții lor, fapt ce relevă o conștiință complexă și credința În viața post mortem. Defuncții erau Îngropați În locuințele rudelor lor (o practică aproape absentă În Asia Occidentală În paleoliticul superior, dar reapărută cu o nouă vitalitate În mezolitic și neolitic); aceștia erau depuși, sprijiniți pe o parte, În poziție ghemuită, În fose săpate special pentru aceasta. Uneori, mormintele erau acoperite sau delimitate cu pietre grele. Mormântul În care a fost găsit un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acest nume sumerian Îi supraviețuiește lui Xisouthrosxe "Xisouthros" din Babyloniakà lui Berossos. În mitul Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" există și acest nume care apare adesea ca Atram¿sșs și Înseamnă „Marele Înțelept” sau „Celxe "Cel" mai mare Înțelept”. Acest nume reapare ca Atram¿sșsum din povestirea potopului de pe o tăbliță cuneiformă, rău conservată, găsită la Ras-Șamra/Ugarit. În poemul Ghilgameșxe "Ghilgameș", numele eroului potopului este Utnapiștimxe "Utnapiștim" sau Utanapiștimxe "Utanapiștim", iar semnificația sa se pare că este „Cel care a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lipsit de viață al lui Baal. Impreună cu Shapashxe "Shapash", Îl duc pe vârful muntelui Sapanu și Îl Înmormântează, jertfind o sută de animale. O astfel de ceremonia se dovedește hotărâtoare. Într-adevăr, Baal, Înmormântat și venerat cum se cuvine, reapare Înviat, iar natura reînvie odată cu el. Acum, cel mai viteaz dintre zei este gata să-l Înfrunte din nou pe Mot, iar Întâlnirea dintre cei doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]