3,259 matches
-
nimic dureros. Erau primele lacrimi de fericire din viața mea. - Gustă-le, i-am spus mult-iubitului meu și el a văzut că erau dulci. Și atunci a plâns și el. Ne-am ținut în brațe până când dorința lui Shalem a renăscut și nu mi-am ținut respirația când a intrat în mine. Așa am început să-mi dau seama ce se întâmplă cu corpul meu și să înțeleg plăcerea dragostei. Nimeni nu ne-a deranjat. A venit noaptea și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
risipit toată timiditatea și, în câteva săptămâini, am descoperit în mine fântâni de plăcere și pasiune pe care n-aș fi crezut niciodată că le am. Când Benia se culca cu mine, trecutul dispărea și eu eram un suflet nou, renăscut în gustul gurii lui, în atingerea degetelor lui. Mâinile lui imense îmi luau corpul ca pe un potir și desfăceau noduri secrete create de anii de singurătate și de tăcere. Picioarele lui dezgolite, groase și sculptate cu fibre mă stârneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea asupra ta, Bar-Shalem Re-mose. Fiul meu n-a făcut nici o mișcare acolo în pat și nici n-a scos o vorbă, iar eu am plecat, cu inima frântă, dar liberă. CAPITOLUL CINCI Când m-am întors acasă, parcă am renăscut. Mi-am îngropat fața în așternuturile de in și mi-am trecut mâna peste fiecare mobilă, peste fiecare plantă din grădină, fericită să le găsesc pe toate la locul lor. Kiya a venit și m-a găsit îmbrățișând un urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vezi ceva distractiv”, i-am zis. Și am aruncat o fărâmitură de pâine jos, iar când furnicile au început să se învârtă în jurul ei, besmetice, și au încercat s-o târască, le-am pus bețe de chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât în mușuroi, dar el se îndreptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Valhalla, spuse Virgil Jones. Valhalla: locul unde războinicii care muriseră continuau să trăiască în desăvârșită splendoare, purtându-și în fiecare zi bătăliile trecute, retrăind momentul de glorie în care au căzut, prăbușindu-se încă o dată însângerați pe podeaua strălucitoare și renăscând în dimineața următoare pentru a-și relua eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde a băut Odin, la umbra Marelui Frasin Yggdrasil, Copacul-Lumii. Când frasinul va cădea, atunci și Valhalla va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fie acolo, iar toți cei prezenți și-ar fi dorit într-adevăr să nu fie. De îndată ce mă vor cunoaște, nu vor mai fi ostili, se liniști el. în fața tăcerii înmărmurite din Elbaroom era, probabil, un gând cam prea optimist. Gălăgia renăscu în bar la fel de brusc pe cum dispăruse și, odată cu asta, fiecare pereche de ochi se îndepărtă de nou-veniți. Era o schimbare înspăimântătoare. Cei doi puteau la fel de bine nici să nu mai existe, pentru că ocupanții cârciumii explodară în efuziuni verbale. Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe nas, semăna cu un gangster arătos și cordial. Îi salută pe cei prezenți cu o fluturare a mîinii menită să-i Încurajeze și Înaintă Întinzîndu-se să atingă cîte un umăr sau bătînd ușor cîte un braț. Toată lumea părea să renască În prezența lui, pînă și Elizabeth Shand Își ridică borul pălăriei de pai ca să-i arunce o căutătură maternă și Își țuguie buzele, murmurînd niște dulcegării În taină. Reverendul Davis Își termină discursul formal, fără a se uita nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
siguranță. "Nu mă atinge", mi-a șoptit ea. După care mi-a dat o explicație, abia deslușită, care m-a nedumerit: "Dacă îmi vei atinge acum părul sau umerii mă voi risipi și vor trebui să treacă veacuri până să renasc din nou din deșert. Stai pe loc și încearcă să rămâi liniștit, evitând să-mi spui numele ori să mă chemi." Apoi, a tăcut, ca și cum obosise vorbind. Am stat nemișcat până ce Ana s-a întors și a deschis ușa să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva specialiști În ale dandysmului persistența În spațiul european a unui mit ce renaște precum Phoenix-ul: „Dandysmul ar fi nu atât producția istorică a unei anumite societăți, cât formularea efemeră și mereu repetată a mitului arhaic al unei vârste de aur, În care frumusețea e la fel de sacră ca egoismul”1. „Paradis al aristocraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pantaloni ce coboară până spre pulpă; ciorapi pe picior, subțiri ca foița; albituri fine, de batist, a căror strălucire sporește printr-un ac de aur, cu o stea sau un fluture În vârf. Acesta era costumul eroilor bon ton-ului renăscut”1. Așadar, un gust exacerbat al eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ajunseseră să fie socotiți simpli adepți ai lui Anatole Baju, a cărui reputație literară nu era nicidecum capabilă să confere credibilitate unei mișcări literare autentice.” 1 O dată Încetată apariția revistei (În 1889), cuvântul pare definitiv compromis În epocă. El va renaște Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nou ca hârtie de turnesol, dandysmul distinge și se distinge tot mai greu. Pe de-o parte, „marii seniori” ai anilor ’20, de la Etienne de Beaumont la Charles de Noailles, care dau Parisului un aer de „lionerie romantică”, făcând să renască spiritul lui Gautier sau Baudelaire. Pe de alta, dandy-i mai stâmpărați, care trăiesc neoclasicitatea ca pe un retour du refoulé, și, În fine, contestatarii anticipați de duhul avangardei, În sânul cărora se detașează două tendințe, dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea Anglia. Câteva zile de la această plecare se vindea by auction și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea Anglia. Câteva zile de la această plecare se vindea by auction* și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cea mai grea din întreaga sa istorie. Roma este amenințată de distrugere. Mâine, când veți străbate acest oraș, îl veți simți cum crește și se face tot mai frumos, ca și cum, pe creanga unui copac bătrân și maiestuos, dar uscat, ar renaște câțiva muguri, câteva frunze verzi, câteva flori strălucind de lumină. Pretutindeni, cei mai buni pictori, cei mai buni sculptori, scriitori, muzicieni, meșteri produc cele mai minunate capodopere, sub ocrotirea Noastră. Primăvara abia a început, dar deja iarna se apropie. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
terminarea bazilicii Sfântul Petru, și că o parte e consacrată nu chefurilor, ci, dimpotrivă, celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având o privire nouă, o ambiție nouă, o frumusețe nouă. E pe cale să renască aici, acum, în această Romă coruptă, venală și nelegiuită, cu banii extorcați de la germani. Nu e oare asta o risipă foarte utilă? Nu știam ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având o privire nouă, o ambiție nouă, o frumusețe nouă. E pe cale să renască aici, acum, în această Romă coruptă, venală și nelegiuită, cu banii extorcați de la germani. Nu e oare asta o risipă foarte utilă? Nu știam ce să cred. Binele și Răul, adevărul și minciuna, frumusețea și putregaiul erau atât de amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Să le spun că te simți bine aici? Am fost nevoit să recunosc că, deși nu strânsesem avere, nu suferisem nicicum de chinurile captivității. Și că Roma mă făcuse să gust două fericiri adevărate: aceea a unei cetăți antice care renaște, îmbătată de frumusețe; și cea a unui fiu care dormea pe genunchii femeii pe care o iubeam. Prietenul meu se arătă mulțumit. El adăugă totuși: — Dacă, într-o zi, orașul ăsta nu ți-ar mai dărui fericire, ține minte: casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului coloanele de fum dens care se înălțau din oraș, tot mai numeroase, nu-mi puteam alunga din minte chipul papei Leon care, la prima noastră întâlnire, mi-a prezis acest dezastru: Roma tocmai a renăscut, dar deja moartea îi dă târcoale! Moartea era acolo, în fața mea, răspândindu-se în trupul Cetății Eterne! La răstimpuri, câțiva oameni din milițiile populare, câțiva dintre membrii Cetelor Negre scăpați teferi încercau să se pună stavilă la câte o răspântie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l în ochi! Acest om va dăinui. El este ceea ce noi trebuie să fim, el este omul viitorului, el este omul de care avem nevoie. Dacă măcar jumătate din cetățenii orașului ar fi ca el, ei bine, orașul nostru ar renaște, ar fi unic și impresionant! Iată, el ne-a arătat care este secretul, el, numai el ne mai poate salva, numai el ne poate arăta ce trebuie făcut, când și cum... Să-l întrebăm care e adevărul și cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
anului, că "a trecut Pămîntul". Acești termeni arată legătura de ordin religios dintre Lume și Timpul cosmic. Cosmosul este văzut ca o unitate vie care se naște, se dezvoltă și se stinge în ultima zi a Anului, ca apoi să renască o dată cu Anul Nou. Vom vedea că această renaștere este de fapt o naștere, Cosmosul renăscând în fiecare An pentru că Timpul începe, cu fiecare An Nou, ab initio. Legătura cosmico-temporală este de ordin religios: Cosmosul poate fi omologat cu Timpul cosmic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Timpul cosmic. Cosmosul este văzut ca o unitate vie care se naște, se dezvoltă și se stinge în ultima zi a Anului, ca apoi să renască o dată cu Anul Nou. Vom vedea că această renaștere este de fapt o naștere, Cosmosul renăscând în fiecare An pentru că Timpul începe, cu fiecare An Nou, ab initio. Legătura cosmico-temporală este de ordin religios: Cosmosul poate fi omologat cu Timpul cosmic ("Anul"), pentru că este vorba în ambele cazuri de realități sacre, de creații divine. La unele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întregul Cosmos și în același timp viața cosmică. Or, această viață cosmică era închipuită ca un soi de traiectorie circulară, identificîndu-se cu Anul. Anul era ca un cerc închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care nu fusese încă folosit și uzat. Timpul însă renăștea, reîncepea, pentru că Lumea era creată din nou la începutul fiecărui An. Am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care nu fusese încă folosit și uzat. Timpul însă renăștea, reîncepea, pentru că Lumea era creată din nou la începutul fiecărui An. Am văzut în capitolele precedente cât de important este mitul cosmogonic ca model exemplar al oricărui tip de creație sau de construcție. Cosmogonia înseamnă și creare a Timpului, ba
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumii într-o modalitate haotică: toate "păcatele" de peste an, tot ceea ce Timpul pângărise și învechise, era nimicit în sensul fizic al termenului. Participând în chip simbolic la nimicirea și la recrearea Lumii, omul era și el creat din nou și renăștea, pentru că începea o existență nouă. Cu fiecare An Nou, omul se simțea mai liber și mai curat, pentru că scăpase de povara greșelilor și păcatelor sale. Se întorcea în Timpul mitic al Creației, un Timp sacru și "puternic": sacru pentru că era transfigurat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]