5,064 matches
-
mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată m-a fulgerat un gând și mi-am dus mâna la obraz să-mi pipăi masca de sticlă. În clipa următoare m-am repezit, orbecăind și lovindu-mă de pereți, spre încăperea unde e telefonul. Ajungând acolo, am apucat-o de umeri și am scuturat-o: "Ce vrei? De ce țipi?" Dar ea continua să țipe. Am zgîlțîit-o atunci și mai tare. "Femeie nebună, ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Eram într-o stare de neputință și deznădejde. Îmi sunau mereu ca un ciocan în cap aceleași întrebări: "Ce s-a întîmplat cu mine? Ce s-a întîmplat cu mine? Mi-am pierdut oare mințile?" În starea asta m-am repezit pe peron și cum trebuia probabil să-mi descarc în ceva disperarea am lovit cu toată puterea cu pumnii în ceas. Și, deodată, cele două becuri s-au aprins. Sunetul ceasului s-a schimbat din nou. Numai minutarul mergea acum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alți oameni, din altă categorie socială, deoarece tot ceea ce atingea mediul școlar constituia pentru mine ceva in-hibitoriu, un "tabu" care-mi paraliza orice inițiativă. Mi-aduc aminte că odată îmi trebuia urgent o sumă de bani. Nu m-am putut repezi la negustoreasa mea, să-i cer un împrumut, pentru că era ziuă. Am așteptat să se înnopteze, dar atunci nu mai aveam nevoie de bani. Altădată, plecasem la o întîlnire și, ca să nu întîrzii, rămăsesem cu uniforma de licean pe mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de inimă. Parcă aș fi vrut să nu vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o cuprind în brațe; mă oprea parcă ceva. Acest ceva se limpezi mai bine odată cu scurgerea timpului. Mai întîi se dusese pe copcă dispoziția. Musafira îmi păru brusc vulgară, lipsită de farmec și feminitate. Știam de altfel că nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ții iluziile în corăbii. Haide, nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril, Mihaela fu învinsă, zâmbi și începu să se îmbrace. ― Ah, adă-mi aminte să trecem pe la bijutier. Aș vrea să-mi întărească rubinul de la inel. ― Stai! Mă reped chiar acum. Până te îmbraci sânt înapoi. ― Dar nu-i nici un zor. Mergem împreună. Prea târziu. Plecasem în goană și coboram scările. Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu m-aș fi gândit la intervenția Alexei și la situația în care se afla Mihaela, deși, la drept vorbind, trebuia s-o prevăd măcar ipotetic. Am lăsat în plata Domnului toate considerentele cu și fără rost și m-am repezit la cea mai apropiată stație de taxiuri. ― Strada Sapienței... Mașina gonea destul de iute, dar nu pe măsura nerăbdării mele. ― Mână, te rog, mai repede. Șoferul stopă în fața unei case cu mai multe etaje. Am urcat treptele câte trei și am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Se cheamă că m-am curățat de o jumătate de milion. Numai nu te grăbi. Caută pe îndelete și când ochești ceva bun, bate-mi o depeșă. Eu vin și facem treaba. Ne-am înțeles? Nebun de bucurie m-am repezit acasă să-i duc Mihaelei minunata veste: ― Vom avea casă! Căsuța noastră! O vilă! Mă așteptam să exulte de bucurie, să mă îmbrățișeze, cu regretul că n-are decât două brațe pentru asta, și să mă copleșească de sărutări pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dar nu "pustiul", ci altă chestiune mă preocupa în clipa aceea. Voiam să știu dacă se dusese în casa noastră așa cum îi poruncisem) sau preferase alt domiciliu? Nu s-o fi mutat chiar la el? Tare aveam poftă să mă reped până la Alexa ca să aflu din gura ei unde trăsese Mihaela. Mijam reprimat îndemnul și bine ana făcut pentru că, după o jumătate de oră, m-am pomenit chiar cu Alexa. Pentru întîia dată ne priveam rece ca doi străini. Deși ardeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și toți s-au repezit să profite de vremea frumoasă. Ce-ar fi să mă ridic de pe scaun, fără să mai aștept amiaza, și să-i imit? E foarte simplu. Las deoparte "răfuiala" mea cu specialiștii în antichitate, proiectată pentru această vacanță (deocamdată, îmi adun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
intrat în cap că nu trebuie să piardă nici o zi la mare, nu e nimic de făcut. Trebuie lăsați să-și aducă răul pe care-l doresc. Se pare că nu mi-am pierdut, cu anii, ușurința de a mă repezi cu capul înainte, fără să judec prea mult. Ceea ce e curios pentru un ipohondru. Dacă aș păți ceva, aș fi judecat foarte aspru, fără îndoială. S-ar găsi, cu siguranță, cineva care să spună: Și-a căutat-o singur". Mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai mult decât vroiam. Și marea e atât de liniștită încît nici măcar un foșnet nu se aude dacă "fac pluta". Cu ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de frig. Era firesc să vrea să cheltuiască mai puțin. De fapt, nici nu știu cine sunt organizatorii. Am fost întrebat de Ulici, la telefon, dacă mă interesează să merg într-o asemenea croazieră și, când am auzit de Delfi, m-am repezit să zic "da", fără să mă gândesc (era toamnă frumoasă atunci) la furtuni. Mi-ar fi greu să spun ce aștept să revăd la Delfi. Misterul care aducea, pe vremuri, valuri de pelerini s-o audă pe Pythia s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care m-a adus cu mașina era din Tulcea și nu cunoștea, în Constanța, drumul spre port. Unii au crezut că am făcut asta intenționat, ca să devin "celebru" pe vas!" Cum ne dăm jos din autocare, câțiva dintre noi se reped la vitrine. Aud un glas dezolat: "Aici votca "Smirnov" e cu patru dolari mai ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Hollenhunde: Da wird ein Zăhneklappern sein und Heulen. So manche/r wird gedenken dieser dreier Săulen. (Hellas VI, SonettH: "AthenasRache") "Răzbunarea Athenei" îmi dezvăluie nu un impostor trăznit, ci un poet cu o sensibilitate tragică reală. Oare nu ne-am repezit să ne batem joc de el, judecîndu-i după "originalitățile" sale? Mă tem că da. În fond, Catul, acum mai bine de două mii de ani, spunea la fel ca Theo: "Eu, o femeie, eu, un bărbat, eu, o fecioară, eu, un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fie curent, și trec câteva secunde bune până ce mă dumiresc că "obiectul" are patru viteze; în consecință, trebuie să trag de patru ori de firul ce atârnă din tavan pentru ca elicea să nu se mai învîrtă. Răpuși de căldură, ne repezim să ne răcorim în piscina din apropierea barăcilor. Înot mai mult pe spate ca să pot privi cerul decolorat al deșertului. Câțiva lilieci dau ocol deasupra, ceea ce o face pe Blandiana să se sperie că i s-ar putea agăța în păr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl pe față, să mă răcoresc. Apa e mai caldă, însă, decât aerul. În această insulă de verdeață au apărut un motel, un magazin "cu de toate", o pompă de benzină și un teren de golf. În prima
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cum este Washingtonul, muzeele reprezintă un blazon prețios. Apoi, pentru o capitală a unei țări ca America, mare, dar cu o istorie "subțire", niște "depozite de trecut" erau aproape o necesitate. Aș vrea să-l rog pe Nick să mă repeadă cu mașina până la Washington, să merg la muzeul de artă modernă, dar trebuie să-l aștept pe Aurel Dragoș Munteanu. Acesta își face apariția punctual. Ieșim și ne plimbăm mai bine de o oră pe străzile inundate azi de soare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Se învârti în jurul lui ocrotitor, surâzându-i prietenos. Îl luă pe după umeri. Îl mângâie pe creștet. Mai că nu se aplecă să-l sărute pe frunte. Dar, în același timp, simțeam cum își înfrâna cu greu pornirea de a se repezi să-l strângă de gât. Parcă se scăpase pe el locotenentul major Silveșteanu. Arăta răhățit tot. Panica îl luase în stăpânire. Disperarea îl adusese în pragul nebuniei. Nu-și mai dădea seama ce vorbește și face. - Ce vrei să mănânci
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
cap adversarul, iar mușchii mă slujiseră întotdeauna. Sunt convins și acum că până la urmă nu eu aș fi fost cel bătut. Dar nu apucasem bine să cobor, că din mulțimea ce începuse să se adune a și ieșit un individ. Repezindu-se la mine, mi-a strigat că sunt o lepădătură și că nu-mi va îngădui să lovesc un om care, aflându-se pe motocicletă, nu se poate apăra. M-am întors către acel viteaz, dar n-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
întins un hrisov, dat de Mihai Racoviță voievod la 18 noiembrie 1707 (7216), și m-a atenționat: „ Uite-te pe acest hrisov și ai să te dumirești câte biserici armenești au fost în acel timp în târgul Iașilor.” M-am repezit pur și simplu asupra hrisovului, fiindcă până atunci știam că în Iași a existat doar o singură biserică armenească și doar așa, pe departe, am oblicit că ar fi fost două biserici ale armenilor din Iași. Am început totuși să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe față: „Vrei să afli ce mai doreau cei de la Sfântul Mormânt în afară de mănăstiri cu tot cu averi? Uite-te, ți-am pus pe masă un hrisov din 8 iunie 1733 (7241), dat de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod.” Împins de curiozitate, mă reped ca un uliu asupra hrisovului și încep să silabisesc...Mă opresc, însă, și constat: Păi vodă o ia cam pe departe, părinte, și este oleacă de cale până ajunge la ce vrea să spună cu adevărat. „-Trebuie să ai răbdare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de cel năpăstuit, răul se adâncește. Și nu oricum, ci prin contribuția celor mai înalte fețe bisericești. Citește, rogu-te, „Carte lui Șărban Cantacuzino ce au scris la domnu Costandin vodă” la 14 octombrie 1741 (7250).” Plin de curiozitate, mă reped la scrisoare și citesc pe nerăsuflate: „De vreme că, din mila lui Dumnezeu, s-au norocit țara noastră cu măria ta a ne fi domn, crez că de obște bucurie va fi tuturor, dar mai ales mie, fiind izgonit din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
iui printr-o fază de stagnare pe care o putea confunda cu binele. Artificiile medicale îi dădeau o potolire. în fața acelor declarații neașteptate și obraznice fu atâta de surprins, îneît își uită egoismul salutar și se simți gata să se repeadă, gata însă să cadă. Se lipi de perete, prop-tindu-se pe picioare anevoie. Simțea în piept un gol mare ca o bolboacă deschisă în el. Fu numai un moment, își reveni, se miră de a se simți teafăr ca de un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în oraș, în-t;n;iau, cum în așteptare stau singuri și cam fără subiect de vorbă, ceea ce da loc la pauze și suspensiuni - muzicale, de altfel -■ Marcian, cu una din acele mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]