3,228 matches
-
-ndoială, a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, fiu al urbei cu state vechi de detenție politică până la 23 august 1944. Dar, prima fabrică deschisă aici a fost cea de confecții (1949) care inițial a purtat numele dictatorului după care (probabil În urma reproșurilor sale) i-a fost schimbat numele În Fabrica de confecțiuni „Bârladul”. Nu știm ce le-o fi spus Dej responsabililor de atunci dar este posibil să fi fost un astfel de dialog, știindu-se marea sa dragoste și admirație pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că libertatea de expresie era oriunde În lumea civilizată numai În barbaria comunistă românească nu. Faptul părându-le gravissim, și măsurile luate fuseseră aspre. Astfel, serviciul „Artă” din aceeași DGPT Își luase obligația de a trimite o scrisoare plină cu reproșuri tuturor teatrelor din țară „...cerînd să se ia măsuri pentru ca nu se pună În scenă spectacolele fără aprobarea DGPT”. Ca măsură suplimentară, sugera tuturor Împuterniciților atenție maximă și „...participarea la repetițiile generale” pentru ca nu cumva, Doamne ferește, să se strecoare vreo
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se Îndeplinește. Utilizează prea puține mijloace și forme Încă pentru formarea concepției științifice despre lume și viață și pentru ilustrarea eforturilor care se fac de către organizațiile de partid și obștești, instituțiile specializate (subl.ns.) pentru Îndeplinirea acestui țel”. Cu toate reproșurile neculane, totuși s-a găsit cineva la gazetă ca să spargă solida gheață a adevărului În favoarea pojghiței nanometrice 40 a minciunii comuniste, scriind În numărul 1972/15 aprilie 1975 articolul pe gustul deplin al morocănosului cenzor marxist-leninist: „Educația ateist-științifică - componentă a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
am participat împreună: Revoluția. Am început să ne amintim momente din acele zile și am comentat și marile mituri apărute în jurul acestora. "Vedeți, pe noi nu ne-a întrebat nimeni nimic, domnule Bocancea", a spus generalul cu o undă de reproș în glas. Nu, dar putem să dăm un răspuns la întrebările care nu ni s-au adresat", am replicat. Așa ne-am pus de acord că trebuie să scriem o carte în care să povestim ce am făcut noi la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mare interioară”. Pentru aprofundarea diferențelor Caragiale ne oferă construcția improvizată a unui fapt dramatic, înfruntarea dintre doi prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură romantică, discurs care atât ca tonalitate, cât și ca tema- tică este similar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bine pentru tine și cei din jurul tău! Ai fost rănită dar te-ai ridicat, De ce nu m-ai învățat și pe mine cu ce picior să dau în ușile pe care vreau să le deschid, atunci când am brațele pline de reproșuri sau laude! De ce nu m-ai învățat cu ce picior să intru pe scenă și cum să mă fac iubită și aplaudată! De ce nu mi-ai arătat viața prin ochii tăi! Doamne, cât am pierdut cât ai fost... și acum
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ori scântei între interlocutorii cetățeni simpli. (Aflat într-o dimineață în holul unui hotel din Dresda, am asistat la o discuție de acest gen între recepționerul redegist și un turist refegist, cel dintâi spunându-i celuilalt pe un ton de reproș: "Tu să vorbești așa la tine acasă! Aici ești într-o țară civilizată, nu ca a voastră!". Mărturisesc, am rămas mut de uimire!) În ultima perioadă, RDG, cu sprijin masiv sovietic, dar și din partea celorlalte țări "frățești", își conturase o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
este potrivit că un funcționar public s) manifeste așa o lips) de respect fâț) de rabini, așa Încât judec)torul Cohn și soția sa au cedat și au fost c)s)toriți din nou de un rabin conservator. Acesta a primit reproșuri de la colegii s)i, având destule nepl)ceri din cauza asta. Este ceea ce mi-a relatat judec)torul Cohn. Este un b)rbat masiv, aparent un taciturn, Ins) constați c), de fapt, În câteva minute Îți spune o groaz) de lucruri
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și să descopăr alte teritorii artistice, invitațiile să lucrez pe diverse scene europene și nevoia mea de a fi În permanent contact cu tot ce e nou și provocator În mișcarea teatrală a lumii se Împăcau tot mai greu cu reproșurile care Începeau să se insinueze În colectivul Naționalului sau În anumite ziare din țară. Crăpăturile vechilor mentalități - care mă iluzionasem că pot fi schimbate peste noapte - Începeau să iasă la iveală. Actorii voiau să știe mai ales „când se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aerisim și noi“. Noua conducere a Ministerului Culturii, după plecarea lui Pleșu, Încerca să provoace un curent de opinie defavorabil mie, prin aluzii insidioase la contabilizarea benzinei pe care o consumam conducând mașina teatrului până la Buftea, unde fusesem cazat, sau reproșuri că factura Romtelecom era prea pipărată din pricina faxurilor internaționale prin care mențineam legătura cu actorii și restul colectivului când nu eram În țară. Nimeni din teatru nu a luat nici o poziție publică, nu a protestat față de meschinăriile dirijate abil pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
duhul. După un timp, Înceta să emită chiar și acea scurtă și firavă tuse a lui și intervalele de tăcere erau punctate doar de răpăitul produs de degetele tatei pe masă și o singură dată, Într-o izbucnire rapidă de reproșuri pline de speranțe, victima a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcut În minte de diferitele grupe de forță reprezentate de piesele mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid, ce sugera noi armonii și noi conflicte; indiferent ce era Însă, aparținea unei categorii de senzații deosebit de Însuflețitoare și singurul reproș pe care i-l aduc astăzi este faptul că manevrarea obsedantă a figurinelor sculptate sau a replicilor lor mentale În perioada cea mai clocotitoare și mai prolifică a vieții mele, mi-a Înghițit prea mult din timpul pe care l-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai spus-o... Când intri în horă, joci Doamnă, joci, spune Ștefan cu iritare în glas. Am obosit, Ștefane. Mă doare capul... E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca mâța", asta-i o vorbă ce mult umblă prin popor. Maria încearcă să zâmbească: Să te audă Dumnezeu. Mă... mă mai roade un gând, spune ea după un timp, șovăind, Alexandru... Săndrel... Coconul... "feciorul ibovnicei"... Maria! protestează el cu reproș. Bine! Na, "feciorul din flori"... din... din "floricele"! E bine? Ce-i cu Alexandru? Ce-l tot miglisește și-l tot dăscălește despre "meșteșugul armelor și al domniei"?! se dezlănțuie ea. Că doar nu l-a bate gândul să și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Laiotă, care-și temea "Scaunul" pentru ziua când nestatornicia Înaltei Porți ar fi socotit că i s-au sfârșit zilele domniei... Maria se uită în ochii lui, scormonindu-l: Tu nu? Ți-am spus doar! răspunde Ștefan, iritat, cu reproș. Deși după câte mi-a făcut ar fi meritat, poate. Totuși, mi-era văr... Și-apoi, era un om sfârșit. Cu toate păcatele lui, a fost un viteaz, un adevărat Basarab... olecuță și Mușatin... Dumnezeu să-l ierte... Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce crezi? Măcar atâta... oftează Ștefan. Pun și ei o vorbă bună "Acolo Sus"... Scoatem și racla cu moaștele Mare-mucenicului Ioan. Avem nevoie de atâta ajutor... Drept să-ți spun, și cu Diavolul aș face pact. Ștefane! strigă Maria cu reproș, dar după o clipă devine împăciuitoare. Bine, vin la biserică. Faceți și praznic? După datină, viii cu morții împreună... Să petreceți, să beți, de dragul morților, desigur... zâmbește ea ironic. Morții cu morții. Cu viii mai greu. Și eu, acolo, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem la nuntă... Și vreau să plec liniștit. Pentru noi, hotarul știți voi care e atât de aproape... Nici nu prinzi de veste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa?! Pentru ce?! M-am hotărât, Ștefane, spune ea cu o voce blândă, calmă, detașată. Mă retrag la mănăstire... Îmi închin viața, câtă mi-a mai rămas -, mi-o închin Sfintei Fecioare... Maria! Cum așa, Maria?! grăiește Ștefan uluit, cu reproș și tristețe. Și tu mă părăsești... Cu drept cuvânt... Dar... dar nu se poate! Nu! Nu se poate! Maria, cu tristețe, privește în gol, detașată de cele pământești: Semnul nefast al zodiei mele nefericite s-a arătat din prima clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul care m-a înțeles atunci a fost tata, fire turbulentă, înclinată spre revoltă, gata să vadă peste tot și să combată nedreptatea. Nu mi-a făcut nici un reproș, a încercat să mă ajute deși știa că nu se mai poate face nimic (s-a dus la decanat, la câțiva profesori, unul dintre ei și-a amintit vag de mine: „A, băiatul ăla frumos... Să nu se descurajeze... Vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-mă cu autorul despre care tocmai scrisesem o cronică, nu negativă, dar conținând serioase obiecții, discutăm despre una, alta: nici o vorbă despre cronica respectivă; mândria îi interzice autorului să pomenească măcar despre ea; nici un cuvânt de mulțumire, nici un cuvânt de reproș; ca și cum n-ar fi văzut-o; și totuși, fața îl trădează: descopăr pe ea, bine imprimat, textul cronicii mele; vanitatea lui profund jignită poartă o „mască” de ziar... Istoria se repetă când cineva te laudă foarte tare; după cronica extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să deschidă și un al doilea front. Nu-i putem pretinde unui Atlas să meargă pe sârmă. Altfel, judecând strict faptic, sigur că Nichita Stănescu a făcut anumite concesii. În ce mă privește am rămas doar cu umbra unui sigur reproș: că tocmai el - hiperdelicatul, seniorul - și-a schimbat, incredibil, atitudinea față de unii din credincioșii săi prieteni și colegi. Pe mine, de pildă, se prefăcea că nici nu mă cunoaște. Dar chiar cu Lucian Raicu, de care oricum fusese mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înaltă calificare... În acest moment, am explodat, iritat de bizara spovedanie, ce nu părea să se sfârșească, l-am întrerupt pe prietenul meu, și, uitând unde sunt și că trebuia să-l menajez, l-am întrebat pe un ton tăios reproș: — Dar de oameni, de ei nu ți-e milă? Sau de copii? Rămase tăcut. Parcă n-ar fi auzit ce l-am întrebat sau că l-aș fi întrebat ceva. Într-un târziu, îl auzii că-mi răspunde totuși. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să bați în toiul nopții la ușă strigându-i : „Deschide, sunt eu !”. Unui prieten adevărat i se poate cere orice, dar nu i se poate pretinde nimic. De aceea, nimic nu e mai absurd și mai injust în prietenie decât reproșurile și ̀ ntoarcerea serviciilor și sacrificiilor făcute : acesta e, de altfel, și sensul afirmației lui Aristotel că între prieteni nici nu e nevoie de dreptate. Prietenia e dreaptă prin ea ̀ nsăși, ea e prin excelență întruchiparea dreptății. Nu mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
printr-o denunțare a zeflemelei. Anti zeflemistul trădează vaga conștiință de a avea o muscă pe căciulă ; e o nesiguranță și o teamă. Omul de spirit inspiră multora oroare mărturisită sau nu (de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Aviv. Am primit de la Marina Sandu (Ambasada suedeză din București) o scrisoare personală în care sunt invitată de ambasadă să vin în România. Mare angoasă - am mai primit și alte invitații, pe care le-am refuzat. Criticile colegilor la adresa mea, reproșurile grosolane pentru lipsa mea de interes politic, în comparație cu alți colegi de pe baricade, urlând cuvinte goale, mă fac mai degrabă sceptică decât binevoitoare. Am visat o pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam în mână, simțindu-i
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]