5,495 matches
-
asistenței, am fost privit, am fost Împins spre scenă, unde am fost pus să mimez rolul ambasadorului franc. A doua zi, părinții elevilor mei au venit la mine; erau bucuroși să le poată răspunde, de acum Înainte, celor care le reproșau că-și trimit copiii la Misiunea Presbiteriană: „Eu mi-am Încredințat fiul institutorului care l-a plâns pe Imamul Husein”. Unii conducători religioși erau iritați, ostilitatea lor față de mine se explică prin succesul meu, preferă ca străinii să arate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rezervându-mi prima vizită pentru Misiunea Presbiteriană, unde mă temeam un pic să-l revăd pe reverendul-director și să-i Înghit mustrările. El, care conta pe mine ca să-l aduc pe Howard pe calea cea bună, n-avea să-mi reproșeze oare faptul de a fi urmat o cale identică? Într-adevăr, primirea fu rece, la limita politeții. Dar, de Îndată ce i-am expus motivul demersului meu, el răspunse fără umbră de ezitare: — N-am să plec. Dacă se poate organiza un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eram melancolic din pricina mamei. La fel se întâmpla și când îmi aduceam aminte de Roma și de signora Maria. Le lăsasem pe toate în urmă, la distanță de trei ani jumătate și un cutremur. Între timp, mama și tata își reproșaseră tot ce era posibil, iar postul de radio interzis ceruse zilnic, la noi în sufragerie, libertate pentru poporul nostru. Vară de vară, ciorile părăseau câmpia în asfințit, ca să se strângă în oraș seara și praful acoperea frunzele arborilor cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iar eu îi spuneam, nimic serios, și ea dădea din cap, atunci de ce zace în pat dacă nu are nimic, este sănătos sau nu? Încercam să o liniștesc, nu este nici cu adevărat bolnav, dar nici sănătos, iar ea îmi reproșa, de ce nu îl duci să-l vadă un medic, în cazul acesta, de ce nu faci nimic? Nu este pregătit să se întoarcă la spital, nu este pregătit pentru investigații, nu îl pot duce cu forța. Uneori chiar și eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ce nu îl duci să-l vadă un medic, în cazul acesta, de ce nu faci nimic? Nu este pregătit să se întoarcă la spital, nu este pregătit pentru investigații, nu îl pot duce cu forța. Uneori chiar și eu îmi reproșam, dar fă ceva, nu îl abandona, apoi mă postam decisă în pragul ușii camerei lui, Udi, nu mai putem continua așa, trebuie să continui investigațiile, să descoperim ce se întâmplă cu tine, începi să te complaci în situația aceasta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
toate vechile noastre concepții despre lume și despre noi înșine se risipesc, iar în clipa aceea în fața noastră se deschide o cale cu totul nouă. Probabil că tu ai început să te însănătoșești, dar nu și să te schimbi, îi reproșează ea blând, ai plecat de dimineață în excursie cufundat în sentimente negative, acum trebuie să te schimbi, altfel vei plăti scump în viitor. Nu crezi că exagerezi puțin, zâmbește el forțat, cine nu are sentimente negative, iar ea își holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
T½dai și într-o bună zi o să preia el activitățile spitalului. Este o familie perfectă. Nagasawa avea întotdeauna mulți bani în buzunar și se comporta excelent. Toată lumea îl trata cu respect și nici măcar șeful căminului nu se încumeta să-i reproșeze ceva. Dacă Nagasawa ruga pe cineva să facă ceva, persoana respectivă făcea tot ce i se cerea. Se pare că Nagasawa avea darul înnăscut de a atrage lumea, de a-i face pe cei din jur să-l asculte. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să fiu capabil să port și o conversație ca lumea. Hatsumi bănuia că Nagasawa își mai face de cap, că se culcă și cu alte fete, dar nu se plângea. Era îndrăgostită de el până peste urechi și nu îi reproșa niciodată nimic. — Eu nu merit o fată ca Hatsumi, mi-a spus Nagasawa odată. Nici nu o merita, gândii eu. * În iarna aceea mi-am luat o slujb\ cu jum\tate de norm\, la un magazin de discuri din Shinjuku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pleca și nu-i voi mai vedea. Dar nu s-a întâmplat așa. N-am simțit nimic - nici tristețe, nici amărăciune și mă gândesc rareori la ei. Uneori o mai visez pe mama. Apare de undeva, din întuneric, și-mi reproșează: „Îți pare bine că am murit, nu?“ Nu-mi pare bine, dar nu sunt nici foarte tristă. Ca să-ți spun adevărul, n-am vărsat nici măcar o lacrimă la moartea ei, deși când mi-a murit pisica, pe vremea când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să se joace cu sânii sau cu vaginul, nu mă deranja deloc, iar dacă voia să ejaculeze, îl ajutam cu cea mai mare nonșalanță. Cred că am fi fost amândoi mirați sau ne-am fi înfuriat dacă ne-ar fi reproșat cineva că nu e bine ceea ce facem, pentru că noi consideram că e bine. Făceam exact ceea ce gândeam noi că trebuie făcut. Ne cunoșteam trupurile reciproc, până în cele mai ascunse colțișoare, de parcă am fi fost unul. Nu am mers mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut-o și gata! Ce vezi tu rău în asta? Ceea ce mă enervează la tine este aroganța, spuse Hatsumi aproape șoptit. Nu vorbim acum de faptul că te culci și cu altele, asta e cu totul altceva. Nu ți-am reproșat niciodată nimic, nu-i așa? — Nici măcar nu pot spune că umblu după alte fuste. E doar un joc și nu supăr pe nimeni, spuse Nagasawa. — Pe mine mă supără, normal. De ce nu te mulțumești numai cu mine? Nagasawa tăcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am fost despărțiți nici măcar o noapte în cele șase luni cât a durat relația noastră. Foarte adevărat. Ne-a disperat pe toți; deodată nu l-am mai văzut pe Davey singur, fără Jenna. Ea era în regulă - nu-i pot reproșa nimic - dar voiam ca, din când în când, să fim doar noi și, pe deasupra, Jenna nu era un model de perfecțiune, așa cum o vedea Davey. Dar ce să-i faci, dragostea-i oarbă... La un moment dat, ne-am desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe altcineva și, culmea ironiei, cea mai mare frică a mea era că ea ar putea să mă înșele. A încercat să discute cu mine despre ce nu e în regulă, dar am fost expeditiv. Într-un final, mi-a reproșat că beau prea mult și atunci am început să țip. I-am spus că beau ca să nu mă mai simt atât de nesigur. De ce avea nevoie de libertate? Eram atât de fericiți! Mi-a replicat că nu mai eram așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne puteam permite să lipsim de la cine știe ce petreceri nebunești și ne izolam ca niște perechi de oameni bătrâni, căsătoriți de foarte mulți ani. Nu-mi doream altceva decât să devin bătrână și plictisitoare alături de Patrick, chiar dacă unii mi-ar fi reproșat că nu mai merg la petreceri și sunt din ce în ce mai neinteresantă. Will, prietenul lui Patrick, se făcuse criță. E un tip gras, care nu se îmbată cu una, cu două. Nu i s-a adus băutura la masă, ci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi făcut-o, dacă nu aveau loc întâlnirile acestea. În acele momente, îmi spuneam: „Am ieșit mereu cu prietenii tăi, am luat masa cu părinții tăi scorțoși, iar tu n-ai făcut nici cel mai mic gest pentru mine...“ Îmi reproșam că a fost vina mea, că undeva am greșit și că nu m-am străduit suficient, dar nu era vorba despre mine, ci despre el, pentru că e atât de ticălos! I-am spus că e anormal, pentru că nu are curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu Patrick. —Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine! Îl îmbrățișez cam stângaci, deoarece nu am loc să mă ridic de pe scaun, barul fiind foarte mic și mesele foarte apropiate unele de altele. — Ne-ai cam neglijat, îmi reproșează. — Am vrut să treacă un timp... până se mai liniștesc apele, încerc eu să-i explic. Matt dă din cap aprobator. —Ce porcărie! M-a întristat despărțirea voastră. Ce poți să faci? Relațiile la distanță sunt mai dificile. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Am făcut ce m-ai sfătuit. Pentru toate gândurile obsesive am trasat linii într-un caiet. — La câte pagini ai ajuns? Opt și ceva, îngaim. —Minunat. Înseamnă că ești sinceră! Jake e mereu surprinzător, mă aștept tot timpul să-mi reproșeze că sunt mult prea obsedată de amintirea lui Patrick, însă, când admit acest lucru, găsește o cale să dea o turnură pozitivă situației. Înțeleg acum de ce Davey vorbește cu atâta admirație despre el. Jake e un mentor în adevăratul sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un manuscris, se știe a cui e vina.” „Pierde și manuscrisele?” „Nu mai mult ca alții. Într-o editură toți pierd manuscrisele. Cred că-i activitatea principală. Însă trebuie să ai și un țap ispășitor, nu ți se pare? Îi reproșez numai că nu le pierde pe alea pe care aș vrea eu să le piardă. Incidente neplăcute pentru ceea ce bunul Bacon numea the advancement of learning.” „Dar unde se pierd?” Deschise larg brațele: „Scuză-mă, dar nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și o mângâi pe cap. În apartament, pe lângă părinți, mai stă și Sabin, fratele prietenei mele, grănicer la granița cu Moldova. Ca toți grănicerii, e oacheș, înalt, sigur pe el și pe mustața lui. La prima masă luată împreună, îi reproșează maică-sii faptul că nu i-a servit friptura în sânge: - Bă mamă, cum poți fi așa proastă? Ți-am zis de o sută de ori că nu-mi place friptura bine pătrunsă! - Da, Sabinel mamă, da’ știi că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mereu am admirat discreția bețivului fără acces la frigider. Dacă îl lăsai în pace, nu te deranja cu nimic. Nici măcar nu te pisa cu povești din tinerețea lui de inspector de asigurări cu șofer la scară. Toată viața i se reproșase că nu acceptase niciun fel de șpagă pentru a supraevalua proprietățile afectate de tot felul de dezastre. Dacă tot se lăsau mituiți colegii lui, el ce rost avea s-o facă pe deșteptu’? Ăsta era reproșul cel mai frecvent când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele ei de luciditate, tot mai dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni, nu-mi putusem anihila instinctul de conservare. Făceam ce făceam și mă scoteam basma curată. C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sărăcuța, c-am observat de atunci că îi ești simpatic, dar dumneata trebuie să fii mai cuminte și s-o ferești, să nu care cumva să prindă de veste Vasile, că se întîmplă o nenorocire... Nu zic și nu-ți reproșez, că pasiunea așa vine, pârdalnica, și Mimi, sărmănuța, nu-i de mirare că i s-a urât și ei cu un bărbat ciufut și mojic, dar... Tânărul Herdelea ascultă cu resemnare lamentațiile gazdei sale și numai la sfârșit articulă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorba de prea multă intimitate și promiscuitate în călătoriile interplanetare, pe timpul cărora, din motive evidente, echipajele stăteau mai mult în hipersomn, cu excepția manevrelor de plecare și de sosire. Atâta timp cât Ash își făcea treaba corect, Dallas nu avea ce să-i reproșeze în legătură cu purtarea lui. Și în plus nu avusese prilejul să-i pună la îndoială competența. ― Cât timp ne mai iau reparațiile? o întrebă. Ea se uită la cronometru, făcu o evaluare. ― Ar trebui să fie aproape gata. Fac desigur ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urcat beat la volan și ai făcut accident?... - Nu!... Și dă din cap, scoțând o interjecție. - Te-ai dus acasă din nou beat și te-ai certat cu nevastă-ta, ai pierdut din nou la pocher și când ți-a reproșat, ai bătuto. Spune drept, dacă n-am dreptate. E ceva cu legea nouă. Poți să faci pușcărie. Te-a reclamat la poliție?... Da?... - Nu că o iubesc și mă iubește, știi prea bine... - Ți-a murit soacra? - Ei, aș! E
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fi pulverizat spray cu ardei iute. Încerc din toate puterile să mă abțin, dar degeaba. Trei-patru strănuturi în rafală sparg liniștea în autobuz. Aerul ieșit din nări sa simțit ca suflul unei explozii. - Vai, domnule, nu vă puteți abține? Îmi reproșează una din dame. - Nu pot, stimată doamnă! Îmi cer scuze!... Cealaltă damă mă săgetează cu niște priviri reci, încât am simțit că mă îngheață. Mai trec câteva minute și iar dau drumul la o rafală de strănuturi. - Domnule, sunteți imposibil
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]