4,965 matches
-
făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și dovezi "artificiale". Acestea din urmă sînt create de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe silogisme (concluzii). Silogismul retoric se numește entymema, în limba latină argumentum (Quintilian, V, 10, 1). Pentru aflarea unor asemenea dovezi, retorica oferă niște categorii generale sau loci ("locuri"). Acestea se împart la rîndul lor în locuri referitoare la persoane și, respectiv, lucruri. Primele (argumenta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
inanimate). După un proces istoric complex în ale cărui detalii nu intrăm aici, Evul Mediu și chiar mai tîrziu, pînă la romanescul eroico-galant din secolul al XVII-lea (Honoré d'Urfé, Mlle de Scudéry, La Calprenède...) și-a însușit tradiția retorică antică. Această moștenire a luat forma unui topoi ("clișee durabile sau scheme de gîndire sau de expresie") care a "modelat" scrierea epică și romanescă, constituind "teoria și tezaurul formelor literare"3. Trebuie spus că ne aflăm în interiorul unui dispozitiv cultural
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de călătorie, dar merită subliniată folosirea cu predilecție a locus-ului amoenus, într-o poveste dominată de narațiune și prea puțin descriptivă. Putem, fără nici un fel de îndoială, să o considerăm ca fiind una din cele mai vechi manifestări ale toposului retoric și să ne punem întrebarea dacă nu cumva există aici o influență din Odiseea. Acest exemplu, rar menționat, arată că mai ales poetica, deși dominată ca teorie a povestirii de axa chrono-diegetică, admite o altă axă, "aspectuală, durativă, formată dintr-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în focalizare auctorială sau actorială (a se vedea de exemplu la Zola metaforele animale pentru descrierea minerilor 18 sau antropomorfice pentru ilustrarea legăturii oamenilor cu ideea de mașinism). Un anumit număr de mărci, de procedee stilistice, vor putea deveni laitmotive retorice, indici "obligatorii" ai acestor descrieri, și favoriza "circulația" (și coeziunea) semiotică între spațiu locuit și locuitor, între uman și non-uman; sînt cu precădere metafore alternative antropomorfe, zoomorfe sau reificatoare, în funcție de tipul de modalitate pe care autorul vrea să o instaureze
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bătălie în două rînduri". (P. Valéry, "Autour de Corot", id., volumul 2, pp. 1324-1325) " Confesiunile și descrierea cele două moduri, exemple și agenți, ai distrugerii oricărei construcții". (P. Valéry, "Littérature", id., volumul 2, p. 1224) Introducere Originile descrierii și clasificările retorice Dacă prima parte a fost dedicată în mare măsură descrierii de peisaj, acum ne vom îndrepta atenția și asupra altor tipuri de descrieri, repertoriate în amănunțime de tradiția retorică. Așa cum subliniază P. Ricoeur, "actul poetic este o invenție de fabulă-intrigă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Littérature", id., volumul 2, p. 1224) Introducere Originile descrierii și clasificările retorice Dacă prima parte a fost dedicată în mare măsură descrierii de peisaj, acum ne vom îndrepta atenția și asupra altor tipuri de descrieri, repertoriate în amănunțime de tradiția retorică. Așa cum subliniază P. Ricoeur, "actul poetic este o invenție de fabulă-intrigă și actul retoric o elaborare de argumente" (1986, p. 148), iar cele două vechi discipline au drept obiect utilizarea discursivă a limbajului. Prin urmare, se știe totuși că retorica
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
parte a fost dedicată în mare măsură descrierii de peisaj, acum ne vom îndrepta atenția și asupra altor tipuri de descrieri, repertoriate în amănunțime de tradiția retorică. Așa cum subliniază P. Ricoeur, "actul poetic este o invenție de fabulă-intrigă și actul retoric o elaborare de argumente" (1986, p. 148), iar cele două vechi discipline au drept obiect utilizarea discursivă a limbajului. Prin urmare, se știe totuși că retorica figurilor o abordare foarte precisă a faptelor de discurs, centrată pe cuvînt și frază
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
întîmplare 7. A. Vannier, pp. 300-302 În Douăzeci de lecții despre arta de a scrie (L'Art d'écriture enseigné en vingt leçons) (1900, p. 227), A. Albalat este unul dintre cei puțini care se declară împotriva tuturor acestor clasificări retorice: Cunoașterea etopeei, prozopopeei, hipotipozei etc. nu ne învață nici să descriem bine, nici să aflăm ce este o descriere bună. Să lăsăm în seama altora să împartă descrierea în "cronografie, topografie, prozopografie, etopee". Nu ne lipsesc cărțile din care putem
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
macrostructuri semantice paralele: GITON (PHÉDON) Temă-titlu Temă-titlu El El PRq este PRq este bogat sărac Cu toate că, la bază, procedeul este același ca și la S. Beckett, măsurăm distanța dintre aceste două descrieri din care rezultă paralela celor două portrete (formă retorică clasică) și o enumerare care, în ciuda gramaticalității morfo-sintactice locale, contestă atît secvențialitatea descriptivă, cît și reprezentarea și care nu propune în loc decît o matrice descriptivă instabilă. În manieră diferită, în dublul portret al Postului cel Mare (capitolele 30 și 31
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
reprezentînd un tip de structură secvențială particulară. 1. Scrisă de F. Revaz, această secțiune a fost prepublicată în Pratiques, nr. 56 (decembrie 1987) și în nr. 55 din Cahiers du Centre de recherches sémiologiques de Neuchâtel. 2. Transferul de la categoria retorică a portretului la cea a caracterului corespunde exact proiectului lui La Bruyère (cf. introducerii din partea a doua a cărții noastre). 3. Ar fi preferabil să vorbim aici de suprastructură, sau structură secvențială și nu de "macrostructură semantică", noțiune pe care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
4 Descrierea productivă / 71 A. Dezvăluirea artificiului (de limbaj) / 73 B. Sistarea iluziei referențiale / 74 C. Însăși materialitatea cuvintelor / 75 Concluzie / 79 PARTEA A DOUA: Lingvistica textuală. Moduri și niveluri de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii și clasificările retorice /85 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis / 86 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) / 87 Capitolul 1 Descrierea în lingvistica textuală / 91 A. Abordarea secvențială a textualității / 91 B. Definiția textului și a secvențialității / 95 1. Continuitate-repetiție
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Guy de Maupassant, Pierre și Jean, traducere de Gabriela Adameșteanu și Viorica Oancea, Editura Eminescu, București, 1979 (n.t.). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- TEXTUL DESCRIPTIV Prefață 2 1 180 181 Introducere Descrierea ornamentală Descrierea expresivă Descrierea reprezentativă Descrierea productivă Concluzie Originile descrierii și clasificările retorice Descrierea în lingvistica textuală Structura reprezentării descriptive Ordonarea în secvențe a propozițiilor descriptive Predicate funcționale și "descriere de acțiuni" Concluzie. Descriere și argumentare Probleme Exerciții Index Referințe bibliografice Cuprins
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că ar putea, prin viața lor ulterioară, să piardă slava botezului și iertarea tuturor păcatelor pe care o aduce Botezul, înrăutățindu-Și astfel situația, pentru că Botezul nu mai putea și nu mai poate fi repetat. Unii creștini își puneau - uneori retoric - întrebarea ce folos aduce copiilor Sfânta Taină a Botezului dacă, primind-o, adesea mor înainte chiar de a fi fost în stare s-o înțeleagă, iar alții mulți preferau, din motive duhovnicești, să întârzie botezarea celor mici<footnote † Nicolae, Mitropolitul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
urmarea dialogului ideilor, al informațiilor (Turoff, 1995),spiritul de echipă care stimuleaza împărtășirea propriei experiențe și cunoașteri (Prewitt, 1998). Cunoscută ca “învățare reciprocă”, ea are ca puncte de plecare interesele si experiențele comune (Baldwin, 1996), productivitatea persuasivă prin antrenamentul aptitudinilor retorice, al gândirii combative, critice, al capacității de a face conexiuni între idei, al liberalizării opiniilor ideologice. Identificăm aici o învățare dominată de programatic, generativă de lexical, de contextual, de procese discursive, reflexive și democratice, o învățare care schimbă modelul de
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
țintă, prea la îndemînă, a injuriei generale. Foarte surprins nu pot spune că am fost. Simțisem, încă de cînd era ministru, că talentul ei politic era mult mai mare decît competențele ei reale, că excela la capitolul prezență scenică, gesticulație retorică, șarm popular, fără să dubleze aceste înzestrări cu discreția nobilă a convingerilor autentice și a muncii adevărate. Personajul pe care și l-a construit, fată dintr-o bucată, aproape de oameni, bănățeancă drăguță și sinceră era, în fond, foarte asemănător cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o întreprindere vană. Dacă lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă, un simplu exercițiu retoric, poate chiar prea retoric. D-l Liiceanu a publicat multe cărți în ultimii vreo 15 ani, dar rămân la opinia că prima, cea despre Tragic... e cea mai solidă. Inclusiv prin încărcătura cărturărească despre care vorbeam și în cazul d-
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă, un simplu exercițiu retoric, poate chiar prea retoric. D-l Liiceanu a publicat multe cărți în ultimii vreo 15 ani, dar rămân la opinia că prima, cea despre Tragic... e cea mai solidă. Inclusiv prin încărcătura cărturărească despre care vorbeam și în cazul d-lui Pleșu. Sigur, în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
general, foarte rare, mai ales dacă le raportăm la cele emanate, în aceeași perioadă, în favoarea Predicatorilor, cărora Honoriu al III-lea le acordase - pe când trăia încă Dominic - un număr impresionant de privilegii, cu documente bine structurate din punct de vedere retoric și cu un bogat conținut teologic. Dar trebuie să se țină cont de faptul că, în pofida unor cereri precise asupra acestui aspect (CompAss 20; SpecP 50: FF 1565; 1738), frații minori s-au confruntat, până la sfârșit, cu împotrivirea rigidă a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
imaginar conceput de un spirit mediteranean 33. Istoria receptării poeziei de exil a lui Ovidiu, cunoaște, în exegeza academică, judecăți de valoare inadecvate. Exegeți celebri, în frunte cu R. Pichon 34, au analizat poezia lui Ovidiu prin criterii etice sau retorice, nu estetice. Critica modernă din ultima jumătate de secol, disociind universul literar de referentul său istoric, a respins însă acest mod de lectură simplificator. De aceea considerăm utilă analiza modernă a operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vinovăția sa legală (error este culpa, nu scelus) și perseverează în tentativa obținerii grațierii și a întoarcerii sale la obârșii. Augustus e numit caesar, sinonim cu autocrator, sau, alteori, emfatic, deus sau caeleste numen. Adulația și lamentația sunt însă semne retorice, cu rol persuasiv, într-un discurs poetic de restitutio in integrum a destinului său schimbat de tiran. Prin atitudinea sa din exil, Ovidiu inaugurează un model atipic de rezistență și reabilitare în fața teroarei istoriei, bazat pe un logos al protestului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putut răni profund pe Augustus. Din acest motiv, împăratul nu-l poate ierta și nici nu-i poate schimba locul de surghiun. Oricum, cele două afirmații extreme ale poetului, așa cum sunt ele formulate, ar trebui considerate simple exagerări poetice sau retorice, spuse de dragul de a spune, și, prin urmare, trebuie privite cu maximă rezervă. Poetul nu putea avea "toate vinile", la fel cum nu se putea "să nu aibă nici o vină": în primul caz, oricât de mare ar fi fost clemența
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este pedepsită crimen laesae maiestatis sau violatae maiestatis devenită și un sacrilegium la persoana augustă a împăratului 104. Prin urmare, expresia gratitudinii lui Ovidiu față de Augustus pentru a-i fi salvat viața 105 nu poate fi considerată o simplă exagerare retorică sau poetică. După cum se știe, maiestas putea fi lezată în diferite moduri, în funcție de nerespectarea unuia sau a altuia dintre cele trei elemente constitutive: reverentia, honos e obsequium. Oricum, în epoca imperială, o astfel de crimen laesae maiestatis putea fi reprezentată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Din aceste pasaje și din altele de acest fel rezultă cu precizie că vina poetului, ghidându-ne după litera legii, ar fi meritat chiar pedeapsa capitală. Faptul că Ovidiu insistă că viața i-a fost cruțată depășește o simplă afirmație retorică, pentru a deveni formularea unei realități concrete. Pentru vina lui Ovidiu, reală sau inventată, Cezarul ar fi putut să-i aplice sulmonezului pedeapsa cu moartea. Ovidiu se grăbește să ne aducă la cunoștință acest lucru: Când mi-a dat pedeapsa
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al lui Annaeus Novatus, fratele filosofului Seneca, care a fost proconsul la Achaia pe când Sfântul Paul predica în Corint 181. Fiind născut în anul 13 î.H., avea patruzeci de ani pe vremea relegării lui Ovidiu. Având o bună pregătire retorică, a încercat să își deschidă o cale spre Mecena, printr-o orație. S-a împrietenit cu Messala, al cărui cerc era frecventat atât de Iunius, cât și de Seneca. Cercul lui Messala era destul de ostil față de regimul augustan, la fel
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest moment al vieții, din gura unui presupus "mediator de amoruri nepermise". Virtutea, care are nevoie de confruntări pentru a străluci și mai mult, și pentru a-i fi probată autenticitatea, este un concept care apare în școlile filozofice și retorice și mai ales în cea stoică -, dar, la Ovidiu acesta pare să provină direct din propria experiență de viață. Trebuie subliniat că aici nu pare a mai vorbi Ovidiu cel supus și umil, care are de ispășit o vină de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]