11,877 matches
-
concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează totuși, ca notă dominantă, nu festivismul, ci vehemența mesajului vindicativ. Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta față de împilarea și umilințele țăranului, se nutrește acum un activism incitator, slujind ideologiei ce propovăduia învrăjbirea, ura de clasă: „Mai e-ntuneric încă-n țară, / Fasciștii stau la pândă iar, / Și ca flămânzii lupi de codru / În preajma satelor apar. De
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
până când / deasupra mea se opresc nori suspendați/din care vor coborî la noapte spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În cartea de debut nu sunt doar viziuni atroce, ca acelea din Cu mâinile curate sau din Lobotomia, ci și tristeți subtile, iubiri, nostalgii și multă, multă
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
al „Contemporanului”, C. pare să fie într-adevăr apt să ilustreze ideile revistei privitoare la tematica și misiunea socială a literaturii. Evocă, mai întâi, atmosfera de teroare, imoralitate și ipocrizie a seminarelor basarabene, portretizând caricatural și figurând antitetic indignarea și revolta tinerilor. Se simte aici și o influență venind dinspre literatura rusă, al cărei bun cunoscător era și din care a tradus (Saltâkov-Șcedrin, Gogol) sau a localizat (Nekrasov, Turgheniev, Garșin). Schițele din viața ocnașilor evadați, a contrabandiștilor sunt scrieri cu o
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
așezați într-o existență autentică pe care, cu un termen demonetizat prin recurență, o vom numi totuși veridică”. Sunt avansate ipoteze privitoare la maniera în care realismul este capabil să „soluționeze” condiția umană în cadrul universului artistic, analizele utilizând concepte precum „revolta”, „indiferența” sau „justificarea resemnată”. Considerațiile finale, pertinente la nivel teoretic, revin asupra unui bun câștigat, faptul că nu există un realism autentic în afara existenței unei armonii între conținut și expresie, în același fel în care „nu există fără această corespondență
CREŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286491_a_287820]
-
trebuia scufundat și reconstruit, sosește un ordin de „dispersare” a trei categorii de oameni: bătrâni, oligofreni și intelectuali. Aceștia trebuiau supuși la tot felul de experiențe de supraviețuire. Și Dyonis sărmanu este conceput în dublu plan, al iubirii și al revoltei, bine sugerate prin simboluri, cu accente pasionale, febrile. Există și un roman în roman, Trista poveste a doamnei Maderbach și a domnului general Bem, istoria contemporană legându-se astfel de istoria trecutului, la distanță de un secol (1848). În La
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
probleme sociale majore din cauza abuzului de droguri, a prostituției Și a infracționalității ridicate, determinate de fluxul de turiști. Evident că această situație a generat Și o serie de reacții - o rezistență locală la globalizare - manifestate inclusiv prin creșterea naționalismului. Această revoltă are Și o coordonată economică, dacă ținem cont de diferența dintre veniturile turiștilor străini Și cele ale populației locale. De exemplu, în Indonezia Și Tunisia, un turist ajunge să cheltuiască într-un sejur de o săptămână echivalentul veniturilor anuale ale
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
pseudonimul propriului său nume”. Acest destin al „oamenilor fără ascendență” (Dintr-un foișor) l-a făcut pe A. fie să tacă, fie să dea alte versiuni asupra originii sale, amestec de adevăr și ficțiune, dar l-a marcat definitiv. Literatura revoltei anarhice, sarcasmul și dezgustul își au rădăcinile în realități dure, în confruntarea, la o vârstă crudă, a unei sensibilități acute cu „mocirla”. Copilăria în casa lui Manole Pârvulescu, comerciant, bărbatul lângă care a trăit, în București, Rosalia, este „cea mai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când mă știi, Strigoi pribeag). Negările, schimbările nedumeritoare, de perspectivă semnalizează sfâșieri și, totodată, căutarea neostoită a credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care se zbate el sunt „bolnava și palida maimuță” și Mântuitorul - prefigurarea și transfigurarea omenescului (Cei doi orbi). Revolta ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata revenire a lui A., exprimă un sentiment statornic, adeziunea la revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de mânie, de cruzime, de cealaltă, portretele „domnilor”, inapți a-i înțelege, tonul sarcastic și deformarea caricaturală, grotescă. Sugestia
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în rivalitățile pentru tronul Moldovei, susținându-și protejatul, pe Mihai Racoviță (Struțocămila), împotriva Inorogului (autorul) și a Filului (Antioh Cantemir). Dependența de Cetatea Epithimiei (Constantinopolul, devenit Istanbulul turcesc, unde se află Curtea Sultanului), desfășurările retorice din divanul „dobitoacelor” de la Arnăut-Chioi, revolta „muștelor” (a țăranilor) împotriva jafului boieresc, luptele pentru putere compun tabloul sumbru, de „roman social-istoric”, bântuit de un rău moral a cărui imagine se realizează în jocul estetic al glisării baroce între gustul grotescului și al șarjei (Struțocămila, Hameleonul), efecte
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
literatură revoluționară, o literatură menită să dezgolească realități groaznice, îmbrobodite și mutilate de esteții inconștienți sau voiți în slujba burgheziei”. Textele literare publicate se conformează întru totul acestei linii ideologice. Astfel, în revistă pot fi citite prozele Uzina vie și Revolta în port ale lui Alexandru Sahia, ambele ilustrând, cu destul talent epic, o tematică muncitorească, așa cum o fac și reportajele În lumea bluzelor albastre și Mic album de fotografii mișcate, primul despre viața petroliștilor din Prahova, celălalt dezvăluind contrastul dintre
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
a monarhiilor absolutiste, cei unsprezece ani de protectorat din Anglia au fost priviți cu scepticism de celelalte imperii europene. Cromwell încerca să diminueze cât mai mult autoritatea bisericii catolice. Cu toate acestea, manifestările puritanismului exacerbat au creat o stare de revoltă muta în rândurile unei populații deja afectate moral de lipsurile economice. Coaliția parlamentară, alcătuită pe baza unor înțelegeri relativ secrete dintre calviniști și puritani, a început să se clatine. Lordul Protector Cromwel încerca să submineze autoritatea papala. Calviniștii pledau pentru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
întreținerea tuturor amantelor și a bastarzilor regelui. După încetarea din viața a regelui Carol al II-lea, fratele său Iacob al II-lea a fost înscăunat rege al Imperiului Britanic. Curând după preluarea puterii, Iacob s-a confruntat cu o revoltă condusă de către nepotul său, ducele de Monmouth, care nu a acceptat înscăunarea pe tronul Angliei a unui rege catolic. În același timp cu revoltă condusă de Monmouth în sud, a izbucnit o altă răscoală în Scoția, condusă de contele de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fost înscăunat rege al Imperiului Britanic. Curând după preluarea puterii, Iacob s-a confruntat cu o revoltă condusă de către nepotul său, ducele de Monmouth, care nu a acceptat înscăunarea pe tronul Angliei a unui rege catolic. În același timp cu revoltă condusă de Monmouth în sud, a izbucnit o altă răscoală în Scoția, condusă de contele de Argyll. Deoarece locuitorii Angliei nu mai doreau lupte interne și se temeau de eventualitatea unui nou război civil, l-au preferat pe Iacob al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în Scoția, condusă de contele de Argyll. Deoarece locuitorii Angliei nu mai doreau lupte interne și se temeau de eventualitatea unui nou război civil, l-au preferat pe Iacob al II-lea că rege și, la scurt timp de la izbucnirea revoltelor, acestea au și fost stopate, soldații trecând de partea noului rege. Spre deosebire de fratele său, Iacob al II-lea nu ceda ușor la presiuni. După experiență trăită ca urmare a celor două revolte, a decis să-și formeze propria armata, care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
că rege și, la scurt timp de la izbucnirea revoltelor, acestea au și fost stopate, soldații trecând de partea noului rege. Spre deosebire de fratele său, Iacob al II-lea nu ceda ușor la presiuni. După experiență trăită ca urmare a celor două revolte, a decis să-și formeze propria armata, care să fie activă atât pe timp de pace, cât și pe timp de război.<footnote John Miller, James ÎI, Yale University Press, New Haven, 2000 footnote> Acest lucru a adâncit starea de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
n.) Hughenoții, prin interesele lor care vizau autonomia unor regiuni franceze și sporirea autorității decizionale a aristocrației, reprezentau o piedică serioasă în drumul pe care il urma cardinalul, acela de a crea monarhul absolut. Aceștia au declanșat o serie de revolte și răscoale împotriva aparatului de stat, care au fost repede înfrânte. Richelieu a inteles ca pentru realizarea planurilor sale avea nevoie mai ales de stabilitate internă. Tentativele de asasinat împotriva casei regale și conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
care au fost repede înfrânte. Richelieu a inteles ca pentru realizarea planurilor sale avea nevoie mai ales de stabilitate internă. Tentativele de asasinat împotriva casei regale și conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal de alarmă clar că, deși înfrânte, revoltele hughenote reprezentau mereu un punct nevralgic, gata să se declanșeze la cea mai mica provocare. Cardinalul, adept al principiului enunțat de Machiavelli în lucrarea Principele",scopul scuză mijloacele“ l-a convins pe rege să semneze, în 1598, Edictul de la Nantes
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
certifică edictul, li s-a oferit fortăreața La Rochelle. <footnote E.G. Léonard Histoire général du protestantisme, Paris, 1961 footnote> Catolicii aveau astfel garanția că regele va fi privit că cea mai importantă persoană în stat și nu vor mai exista revolte sau rebeliuni. Obținând astfel stabilitatea internă mult dorită, cardinalul s-a implicat într-o serie de războaie europene. Cel mai important a fost Războiul de 30 de Ani, Rechelieu încercând să anihileze pericolul reprezentat de Austria și Spania. În același
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
să-i elibereze pe deținuți, iar Mazarin, temându-se de eventualele represalii, a părăsit țara. Prințul de Condé nu a renunțat la dorința de răzbunare pentru umilință de a fi fost încarcerat și, în toamna aceluiași an a pornit o revoltă care dorea să-l detroneze pe Ludovic al XIV-lea. Deși un general deosebit de capabil, Condé nu era un foarte bun psiholog, iar ca politician era de o incompetență dezarmanta. În scurt timp a reușit să-și învrăjbească toți aliații
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
1652, au dat dovadă de o violență atât de mare, încât și-a pierdut toată credibilitatea și suportul francezilor. Între timp Mazarin a ajuns la o înțelegere cu unul dintre cei mai capabili generali, Tourenne, care a reușit să înfrângă revoltă, alungându-l pe Condé din țară și deschizându-i calea lui Ludovic al XIV lea, aflat la vârsta în care putea să-și revendice tronul. În 1653 l-a rechemat pe Mazarin și astfel absolutismul regal a fost reinstalat fără
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Franța Charlottei, care făcuse din mine un mutant ciudat, incapabil să trăiască în lumea reală. În mintea mea, această distrugere trebuia să semene cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari - războaiele, în care muream cu milioanele, revoluțiile, cărora ea le-a scris scenariile pentru noi... În revolta mea juvenilă se regăsea o mare parte din neîncrederea aceea înnăscută. Grefa franceză, pe care o credeam atrofiată, era tot în mine și mă împiedica să văd. Scinda în două realitatea. Cum făcuse cu trupul femeii pe care o spionam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceasta, nu mai era vorba să mi se sufle cuvântul potrivit. După o secundă de ezitare, m-am corectat eu însumi. Dar mult mai puternică decât șovăiala momentană a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]