3,827 matches
-
pretext ca să mă ,,eticheteze”. La un moment dat, la conducerea atelierului de sdv-uri a venit unul Hermeziu și când a dat dispoziții pentru o lucrare pentru care nu eram pregătiți, și nici echipament de lucru adecvat nu aveam, m-am revoltat. Atunci, în situația creată, am scris o scrisoare tot către C.C. , m-am suit în tren și am plecat la București unde am înmânat-o personal la ghișeu. De la un timp nu mai știam dacă scrisorile ajung la destinație; am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
părăsit întreprinderea lucrând pe la diverși patroni, în prezent fiind liber profesionist, " Am transformat o cameră din apartament în atelier mecanic și reușesc să mă descurc cu banii pe care-i câștig". Originalul autor al "ziarului personal" își motivează inițiativa: "Sunt revoltat de tot ce se întâmplă; la. început mă luam de clica de nomenclaturiști care voiau să se îmbogățească. Când văd atâtea lucruri care se întâmplă în jur, pun mâna pe pix și scriu. Am încercat să pun pe hârtie niște
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
români treburile însă merg din rău în mai rău, domnitorii români sunt treptat determinați să părăsească ținuturile din nordul Carpaților meridionali, în 1469, regele Matia dăruind Țara Făgărașului și Amlașului comunităților săsești. Românii nu stau cu brațele în sân, se revoltă, se adună și îi așteaptă pe deputații sași ce veneau victorioși cu înscrisul, Diploma de Donațiune dela regele Matia. I-au prins, le-au tras câte-o mamă de bătaie, le-au luat documentul și l-au nimicit. Pe de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cei din Porumbacul de Sus zic: «suntem siliți să câștigăm darea împăratului și pâinea noastră cu câlți și cu meșteșugul olăritului». Pentru încasarea dărilor sau a restanțelor, pentru împăratul, năpădeau satele executorii, bețivi, lacomi și necinstiți a căror purtare neomenească revolta iobagii și așa destul de necăjiți. Iată câteva mostre din faptele lor condamnabile : «Pe fiecare zi iau bani de potcoavă câte un șuștac, chiar și dacă au stat numai un ceas. Beau și mânâncă pe cheltuiala iobagilor fără nici o măsură, ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
numea „Diluviu“ : „Dacă aș deschide gura/ să spun ceva,/ aș voma o masă scîrboasă/ de cuvinte destinate/ țelului suprem/ de a trăi.// Fiți fără grijă, oameni buni,/ (n-o să vă- necați)/ niciodată nu voi reuși să spun/ totul“. Adică eram revoltat, scîrbit și superior. Disprețuiam tot ce era 43 omenesc, considerînd că aparține anima lității. Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
imensă rușine./ Să ne întoarcem totuși la scena din cămin, cînd fiecare era pus să-și mărturisească nefericirile. Dacă povestirea lui Bazil și cea a lui Soare ne-au umplut de respect și compasiune, cea a unuia Doru ne-a revoltat de-a dreptul. Doru era un tip înalt și foarte slab, motiv pentru care și-a atras încă din prima zi de facultate porecla Avortonu’. (Eram studenți la filo logie și dădeam porecle culte !) Doru ăsta ne-a zis, nici
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
devotat cauzei, dar trăiam într-o bună simbioză cu manifestările regi mu lui. Chiar și situațiile nefericite (impuse de sus) puteau fi transformate, la vîrsta aceea, în chestii mișto. E adevărat, spre sfîrșitul adolescenței am ajuns și eu să mă revolt împotriva sistemului. Dar era, de fapt, o revoltă adolescentină, care pînă la urmă viza ideea de sistem. Cred că, dacă aș fi trăit în capitalism, aș fi îmbrățișat ideile marxiste. P.S. : Bineînțeles că mă sculam și eu la patru dimi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să i se întîmple nu peste mult timp. Într-o zi, plimbîndu-se singur prin curtea școlii, îi văzu pe cîțiva de la Be cum prinseseră la mijloc un băiețel slăbuț și-i tot ardeau pe rînd șuturi în fund. Dănuț se revoltă, simți cum crește inima-n el, se duse în mijlocul curții și, făcînd ochii roată, începu să strige cu brațul drept deasupra capului : „ăăăă !“. Ca ștefan cel Mare pe cîmpul de bătălie, cu sabia ridi cată. Se aștepta, la chemarea lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu cuvinte calde rostite de colegi în astfel de ocazii și cu o cupă de șampanie, însoțită de urările de sănătate și o pensie liniștită și îndelungată. Așa s ar fi cuvenit să fie, așa se proceda altădată... Dezgustat și revoltat de modul ilegal și necolegial în care s-a conspirat izgonirea lui din școala pe care a slujit-o cu devotament și dragoste, a jurat să nu-i mai calce pragul, conștient fiind că nu ar putea suporta zâmbetele și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sexului răsare și sunt răspândite în lume de tot felul de agenți respectabili și îmbrăcați decent. O mai țineți minte, de exemplu, pe mamaia aceea furibundă sau pe băieții de cartier musculoși pe care nii arătau televiziunile în rândul publicului revoltat de mult discutata paradă gay? Erau aceia mai puțin obsceni decât travestiții careși țugu iau buzele și ne trimiteau bezele? În mod evident, pornografie era și deo parte, și de alta a baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lor desacralizate gîndesc mai limpede și voi avea curajul de a nu-mi alunga gîndurile ce nu-mi convin. Căci a gîndi e, fără Îndoială, o chestiune de demnitate și de curaj, dar e și singurul mijloc de a ne revolta Împotriva morții. În fond, nu mă interesează atît zeii grecilor, cît ce voi găsi sub măștile lor. Vreau să-mi pun singur Întrebarea sfinxului și să Încerc un răspuns. Și nu-mi dau seama de ce socotește Hegel că trebuie să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un țipăt fericit. Și daca e adevărat că bucuria se naște din suferință
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cere unui labirint mai mult decît să-l părăsească va rătăci totdeauna prin el. Poate că acest gînd Îți va fi și mai folositor decît ghemul pe care acum trebuie să Începi să-l depeni...) Operă a unui artist anxios, revoltat Împotriva ordinei clasice (cum ni-l arată pe Dedal și statuile umblătoare atribuite de legendă tot lui), labirintul colcăie de Întrebări neformulate. Iată un alt chip al sfinxului. Ochii săi hipnotici sticlesc dilatați În coridoarele tenebroase, Însemnate cu emblema echivocă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-o! Dar, nu. Socrate insistă să i se explice de ce a fost condamnat la moarte. Vrea să se convingă deplin că moartea lui a fost considerata de dușmanii săi absolut necesară și prin urmare totul a avut un sens. Îl revoltă gîndul că ar fi putut muri Întîmplător și că sentința ar fi putut fi alta. Întreg interogatoriul urmărește acum un singur scop: să reconfirme sentința pronunțată odinioară Împotriva lui. Aproape că-și imploră judecătorii să-și amintească toate motivele pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este În memorie. Dacă speranța este condamnată fără ieșire, nu are sens, ar vrea să spună Andromaca, să pîngărești și memoria ei. Ceea ce este sfînt În trecut trebuie să rămînă astfel, indiferent de vicisitudinile care ne amenință. Nu ne putem revolta Împotriva mormintelor că nu ne ocrotesc de ceea ce nu izbutim să ne apărăm singuri. „Și va mai fi ce se cuvine”, sînt tentat să repet după Duiliu Zamfirescu. În realitate, e mult mai greu să ții calm o balanță care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lor. Dar justificarea Renașterii trebuie căutată nu În recapitularea antichității, ci În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise Însuși, cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost cîntecul unui zeu care credea că viața și dragostea sînt veșnice. Apoi Într-o zi s-a Întîmplat că Euridice a fost mușcată de un șarpe și a murit. Și, dacă Euridice a murit, aveam tot dreptul să mă revolt, cu toate că auzisem de la Înțelepții Traciei că lecțiile altora În privința morții nu ne sînt de nici un folos. Știam că nu voi mai putea cînta niciodată ca pînă atunci dacă recunoșteam că nu pot nimic Împotriva timpului. Pentru că, plîngînd-o pe Euridice, Îmi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
interdicția lansată de Creon, dar cînd acesta Încearcă să-i ofere subterfugii pentru a se salva, ea refuză mîndră și chiar Împinge lucrurile În direcția morții. Prometeu strigă „eu Însumi” Împotriva zeilor; Oedip Împotriva destinului; Antigona Împotriva celor care Îi revoltă sensibilitatea; Îndîrjirea ei sumbră are aerul unui Savonarola antic; și totuși nu e ușor să gîndești și să vorbești astfel despre moarte... (...Creon știe că sînt mult mai primejdioasă murind decît trăind. Și vrea să mă convingă să trăiesc. Cunosc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
încredințare a inimii, fără a se opri asupra vreunei Persoane dumnezeiești anume. Apoi, fiind confirmat în cele de dinainte, cunoaștere a spiritului rău de mai înainte, și anume, cel care voia să mă facă să mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
respective, cât a tipului de artă pe care-l practicau. Acest fenomen e mai vizibil în film, pentru că, până la urmă, filmul este (totuși !) arta cea mai populară. Dacă privim această emergență doar ca pe o fatalitate generațională (tinerii care se revoltă întotdeauna împotriva părinților biologici sau simbolici), este just, dar insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în film, pentru că, până la urmă, filmul este (totuși !) arta cea mai populară. Dacă privim această emergență doar ca pe o fatalitate generațională (tinerii care se revoltă întotdeauna împotriva părinților biologici sau simbolici), este just, dar insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie, artistic. în România, dacă voiai să te exprimi în cinema (artă cu largă deschidere spre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să vadă vechituri (termenul folosit este mult mai dur, dar să zicem că i-ar corespunde, grosso modo, acela de vechituri)... Canonul este pentru mai toți aceștia nomina odiosa : nimeni nu-nțelege de ce aceste filme trebuie (re)văzute, toți se revoltă la ideea de necesitate, toată lumea ține discursuri instant despre democrația gustului... (Iar asta atenție în condițiile în care titlurile canonice nici măcar nu sunt filmografie obligatorie, la școală ! Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi dacă ar fi.) Ce este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
gustului... (Iar asta atenție în condițiile în care titlurile canonice nici măcar nu sunt filmografie obligatorie, la școală ! Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi dacă ar fi.) Ce este descumpănitor este că unii dintre cei care postează astfel de revolte cinefile sunt useri sensibili și cultivați. Iată comentariul unuia dintre aceștia : broken blossoms sa ma ierte dumnezeu, dar nu mai inghit filme de griffith nici cu pistolul la tampla ! adica, fir-ar sa fie, recunosc ca individu are o importanta
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trăesc alături de tine, dar îți văd viața cu ochi stupizi de miop, care combină realitatea cu imaginația și deformează în dauna amândorora realitatea. Nu știi ce impresionantă e tăcerea casei; e pustie; cu toate că alții trăesc aici, eu nu trăesc. Mă revolt și mă supun. Îmi spun că de vreme ce ne scriem, mai legăm încă trecuturile noastre, pentrucă noi acum trăim în contratimp. Clipa de față va fi trecut de mult, când tu vei primi scrisoarea aceasta în prezentul tău. Cutia de scrisori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
radical de dreapta Nicolae Roșu În 1937 : „Virusul semit, care Învrăjbește și dezagregă, fragmentează și distruge esența agregatului social” <endnote id="(693, I, p. 149)"/>. Tot cam atunci, Alexandru Cantacuzino - „prințul gândirii legionare”, cum l-a proclamat Horia Sima - se revolta În aceiași termeni pseudo-medi- cali Împotriva „slăbiciunii” și „moliciunii” românului față de „puhoiul străin” și de „stăpânirea venetică” : „Sunt germenii de moliciune care s-au Încuibat În nervii acestui neam, sunt fermenți care descom pun voința lui și infiltrează slăbiciunea În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]