7,801 matches
-
opalul reunindu-se. Asta avea Brummell! Avea grație, așa cum o dăruiește cerul și cum, deseori, constrângerile sociale o falsifică. El o avea din plin și răspundea astfel nevoii de capriciu a societăților cotropite de plictis și prea puternic Încovoiate sub rigorile stricte ale convenienței. El era proba acestui adevăr pe care ar trebui să-l repetăm neîncetat oamenilor supuși regulii: dacă tai aripile fanteziei, ele vor crește Încă o data pe-atât1. Brummell avea această familiaritate fermecătoare și rară, care atinge totul și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la remușcări, față de trei surse de consolare! Ce tristă constatare: 3/7: omul/X... Așa se face că nici o ființă omenească, deci nici Sfânta Tereza și nici Sfântul Francisc de Asisi, nu a putut evita consecințele acestei reguli fatale. În ciuda rigorii sale, această dogmă guvernează lumea elegantă tot așa cum conduce și universul catolic. Răul știe să afle calea Învoielilor, binele urmează un drum drept. Pornind de la această lege eternă, vom formula o axiomă confirmată de toate dicționarele referitoare la cazurile de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Totul În lumea asta miroase a crimă, spune Baudelaire, ziarele, zidurile și chipul omului”. Dar atunci, această crimă, lege a lumii, să aibă măcar o figură distinsă. Lacenaire, primul, cronologic, dintre nobilii criminali, o folosește efectiv; Baudelaire are mai puțină rigoare, dar are geniu. El va crea grădina răului, unde crima nu va figura decât ca specie ceva mai rară decât altele. Teroarea Însăși va deveni senzație fină și obiect rar. „Nu numai că aș fi fericit să fiu victimă, dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Își obțin libertatea personal... Inc... din 1816-1819, iar dreptul de proprietate În 1840. În plus, regiunile dobîndite cu ocazia ultimei Împ...rțiri a Poloniei (1795) sînt integrate de Pavel I și apoi de Alexandru I cu o mai sc...zut... rigoare asimilaționist... decît cele anexate În 1772. Limba polonez... e p...strat... că limb... administrativ..., iar tarul se sprijin... pe elitele poloneze care accept... s... colaboreze. Prințul Jerzy Czartoryski conduce astfel circumscripția administrativ... a orașului Vilnius, a c...rui universitate cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
pe care numai diavolul le poate imagina. Ne aflăm, de fapt, într-o încercare de a aduce lumină acolo unde este mult întuneric, în viața noastră de zi cu zi, stăpânită și condusă de către bani, aflată la dispoziția și sub rigorile întunericului. Pentru că numai așa am putea numi o lume din ce în ce mai oarbă, care aleargă după bani, considerând că numai deținerea banilor poate oferi un sens acestei vieți. Evident că nu vom cădea pradă unor demersuri de tip irațional și vom rămâne
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
o scrie și a făcut-o într-un mod merituos. Exista, într-adevăr, un gol relativ în acest domeniu esențial, aș spune: cultura monetară. Dacă ne uităm la ce scriu cei de la Banca Națională, de pildă, regăsim, cu excepțiile de rigoare, desigur, mai mult chestiuni de politică și tehnică monetară; în mediul academic, abordările sunt tot mai specializate, excepție notabilă făcând tocmai distinsul profesor Cerna, care onorează și cartea de față cu o prefață sinceră; pe piață domină "cultura Wall Street
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
sau obligațiilor de a marca și exprima respectul pentru anumite persoane sau funcții ale Puterii. Întrebarea esențială pentru discuția noastră este dacă formele de etichetă, de la formulele de salut până la modurile de utilizare a tacâmurilor la un dineu oficial, de la rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ajunge și ce puține mai rămân Îngăduite pentru orice lucrare. Evident că logica rituală nu putea Învinge logica practicii: interdicțiile rituale erau flexibile, astfel Încât unele sărbători considerau anumite munci oprite, dar permiteau efectuarea altor activități. În felul acesta erau respectate rigorile ceremoniale, dar și Îndeplinite acele munci obligatorii fără de care viața gospodăriei ar fi fost În pericol să se prăbușească. Riturile de protejare (apotropaice) reprezintă a doua categorie importantă: ele implicau acte de abstinență (diverse forme de post), acțiuni de purificare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
R. Da Matta, 1991, p. 81). În plus, acest spațiu este acum controlat de cei mulți, de cei dominați, care impun noi reguli, bazate pe transgresarea regulilor uzuale. Spre deosebire de atmosfera (și normele) din zilele de lucru (dominate de sobrietate și rigoare), starea dominantă acum este bucuria, râsul, fantezia, cântecul și jocul. Spațiul carnavalesc abrogă sistemele de priorități ale spațiului urban cotidian: aici nu mai există reguli precise privind ordinea intrărilor și a performanțelor, locurile unde se petrec aceste performanțe, publicurile care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
originar. Traseul deschide Însă calea unor alte analize, dedicate „gândirilor” (sau „logicilor”) care sub creația folclorică, fie ele magice, mitice, religioase, empirice, estetice etc. Stabilirea originii miturilor autohtone a generat o bogată literatură de specialitate. Metoda comparativă, aplicată fie cu rigoare științifică, fie fără nicun fel de limite conceptuale, a permis cele mai neașteptate conexiuni, uneori convingătoare, alteori excesive. Părerile cercetătorilor sunt Împărțite: riturile și temele mitice din folclor provin fie dintr-un străvechi fond local de tip proto-tracic, tracic sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
strigoi, 1998) reconstituie universul mitologiei sub semnul probabilului, printr-un joc de refracții care sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute. Fără a fi convergente În rezultatele lor, studiile acestor specialiști au În comun o exigență și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor științifice. După cum am arătat anterior, faptul că mitologia nu poate fi identificată ca o evidență etnografică (de tipul unei datini sau a unui text folcloric) duce
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
mine își reped / săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara.” Toată lumea a notat cu voluptate frenezia senzorială, s-au inventariat „metaforele sângelui”, ale energiei înecate în vin și în senzații tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut trimiterile de rigoare, de la Villon la Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
ale curentelor literare internaționale”, RITL, 1974, 1; Crohmălniceanu, Literatura, III, 263-267; Firan, Macedonski - Arghezi, 153-160; Micu, „Gândirea”, 314-325; Grigore Smeu, Contribuțiile estetice ale lui Al. Dima, ST, 1976, 2; Ion Zamfirescu, Profesorul Al. Dima, LL, 1976, 1; Constantin Ciopraga, Despre rigorile actului critic, RL, 1977, 37; Dumitru Micu, Metodologia critică, CNT, 1977, 39; Mircea Vaida, Primatul criticii, TR, 1977, 39; Al. Husar, Al. Dima și estetica literară, CL, 1979, 4; I.C. Chițimia, Al. Dima (1905-1979), RITL, 1979, 2; Marcea, Varietăți, 291-293
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
al lui Lazăr Cahn, funcționari. După absolvirea Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați (1931-1939), urmează Politehnica din București, întrerupându-și studiile în timpul războiului. Obține diploma de inginer în 1947. Nu își va folosi niciodată această diplomă, dar va păstra toată viața rigoarea, precizia, aplicarea la obiect a gândirii inginerești. În 1970 obține titlul de doctor în filologie al Universității din București, cu teza Literatura română și expresionismul (publicată în 1971; Premiul Uniunii Scriitorilor). La această dată era de peste două decenii profesor la
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
simpatici, precum Nichifor Crainic și Radu Gyr. Lucrarea, având la bază un curs universitar pe care C. l-a susținut începând din 1960 timp de patru decenii și pe care l-a publicat parțial în 1964, respectă în descriptivismul ei rigorile organizării didactice a materiei (rigori care până în perioada postmodernă au reprezentat canonul de organizare a unei istorii literare), trasând caracteristicile generale ale epocii, enumerând principalele grupări și publicații literare cu specificul lor („Sburătorul”, „Gândirea”, revistele de avangardă, „Viața românească”, „Criterion
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Radu Gyr. Lucrarea, având la bază un curs universitar pe care C. l-a susținut începând din 1960 timp de patru decenii și pe care l-a publicat parțial în 1964, respectă în descriptivismul ei rigorile organizării didactice a materiei (rigori care până în perioada postmodernă au reprezentat canonul de organizare a unei istorii literare), trasând caracteristicile generale ale epocii, enumerând principalele grupări și publicații literare cu specificul lor („Sburătorul”, „Gândirea”, revistele de avangardă, „Viața românească”, „Criterion”, „Axa”, revistele de stânga - „Cultura
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Itinerar spiritual din „Cuvântul” și întețită de Manifestul Crinului alb lansat în 1928 în „Gândirea”, cearta dintre „bătrânii” de 30-35 de ani și tinerii de 20-25 s-a reaprins, în ciuda apelului noului grup la solidarizare. În deceniile următoare, nereconstituită cu rigoare documentară, istoria criterionismului a pendulat între ignorare/contestare și mitizare. O serie de informații sunt totuși certe. Grupul a adoptat modul de manifestare cel mai prizat în anii interbelici, prelegerile publice, prin care se exprima pretutindeni în țară o rețea
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
vrea să spună că el tinde să împingă opera spre un cerc superior de probleme, acolo unde și criticul, și scriitorul comentat pot respira aerul tare și pur al ideii. Procedeul este de natură impresionistă, însă C. îl corectează prin rigoarea analizei și, în genere, prin caracterul grav, serios al judecății critice. Aceasta este formulată fără ocoluri, în fraze aspre. A treia Romă de V. Em. Galan ar dovedi „o flecăreală epică uluitoare”, din romanul Această parte a pământului de Dumitru
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
erudiție ezoterică, de transparență onirică și de supranatural amintește de Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche) sau de Ștefan Agopian (Sara, Tobit), dar și de realismul magic sud-american. Stilistic și compozițional, romanul trimite la structura poeziei, prin forța simbolurilor și rigoarea simetriilor interioare. Rock & Depeche. Filmul unui roman (1993), micul roman scris la mijlocul anilor ’80, deci anterior Ambasadorului, a fost „decupat” ca scenariu de film și editat ca „filmul unui roman”. C. sondează lumea adolescenților, într-un roman „simpatetic” (Adriana Bittel
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile de timp și de loc, într-o compoziție strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt ușurele, nepretențioase. Farsa într-un act O soacră (sau
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții cerebrale, nu doar emoții estetice. Consecvent în cultivarea formei fixe a sonetului, C. așază pe creația sa o tușă aristocratică, autodefinită prin echilibru, eleganță și rigoare. Între tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
5; Eugenia Tudor, „Capcanele timpului”, VR, 1973, 1; Dan, Proza, 134-136; Paul Dugneanu, „Grifonul lui Ulise”, o parabolă modernă, LCF, 1976, 37; Dana Dumitriu, Imagini mișcate, RL, 1976, 37; D. Micu, Două microromane, CNT, 1976, 42; Ioana Crețulescu, Fantezie și rigoare, LCF, 1978, 12; Sorin Titel, Un roman de anticipație, RL, 1978, 22; Dan-Ion Vlad, Un Babel în viitor, R, 1978, 5; Anton Cosma, „Babel”, VTRA, 1978, 11; Sultana Craia, Timpul ficțiunii, LCF, 1979, 18; Titus Moraru, Istorie și adevăr romanesc
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
al condamnării proletcultiste a gazetăriei sale. Aceleași calități în dezbaterea analitică a problemelor abordate demonstrează și expunerea monografică Chestiunea Transilvaniei, carte scrisă în limba franceză în 1945-1946 și revizuită, pentru publicare, în anii ’80. Gândită din unghiul de vedere al rigorilor dreptului internațional comparat și ale dreptului comunităților europene, lucrarea combate ideea federalismului regional prin afirmarea răspicată a realității istorice, de la care se poate declanșa orice discuție fructuoasă. Conform acestei realități istorice, Transilvania - „prin istoria, etnologia și geografia ei” - este „parte
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]