3,374 matches
-
german se simt influențele și în română. Trebuie doar să vezi și în textul de față frazele lungi, multe fraze secundare, virgulele sau parantezele, oboseala care te cuprinde citindu-mă. Poeziile în schimb sunt foarte scurte, versurile la fel, multe rime interioare sau abundența metaforelor. Majoritatea tipic germane. La fel însă și în germană am foarte multe elemente argheziene sau bacoviene ba chiar și tendințe blagiene și bolintiniene...! Folosesc nolens volens o limbă română "conservată". Unii ar putea spune: rămasă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să ceri o ulcea cu apă oricărui maramureșean, astăzi același maramureșean de ieri, îți ia, măcar, un ban! Alo, societatea de servicii publice de poezie? îmi curg la țeava de la bucătărie câteva rânduri de versuri albe. Eu aș dori cu rimă. Mă puteți ajuta? Ți-a fost vreodată rușine că ești poet și nu altceva, om de afaceri, de exemplu? În ce relație ești cu banii? Dacă ai avea toți banii din lume, ce ai face cu ei? Nu! Îmi este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum ar arăta fișa postului pentru o zi de muncă? Sincer că mi-ar place "meseria de poet". "Alo, societatea de servicii publice de poezie? Îmi curg la țeava de la bucătărie câteva rânduri de versuri albe. Eu aș dori cu rimă. Mă puteți ajuta? Este cineva acasă înainte de amiază? Nu, abia seara. Seara aceasta nu este lună și nu cred că am putea finaliza comanda! Hai, domnule, că am văzut io că nu sunt nori și o mai zis și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comanda! Hai, domnule, că am văzut io că nu sunt nori și o mai zis și la meteo că cerul va fi liber! Vă rog nu vă enervați! Păi ce, io mă enervez? Am nevoie urgent, domnule, de patru strofe. Rima obligatorie. În regulă... Vă rog adresa...!" Și așa mă voi putea bucura de o impozitare de 16 % pentru drepturi de autor!... Oricum, mi-aș dori o asemenea "meserie". Există o dinamică a literaturii române, ziua de azi cere tributul zilei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt de spirit, dar toate incită spiritele. * Nu toți caii sunt de tracțiune sau de curse; unii sunt de bătaie. * Cine râvnește la binele altuia, pierde și ce e al lui. * Libertatea e mai mult un concept decât o realitate. * Rimele sunt de mai multe feluri: încrucișate, împerecheate și banale. Unele manechine seamănă cu momâile. * Multe vipuri nu au nimic de ascuns, dar nici ce arăta. * În filmele americane, declarațiile de dragoste de fac cu focuri de revolver și cu urlete
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lirice. Încă purtătoare ale unei figurații care aparținea epocii anterioare („macaralele“, „șantierul“, „cărbunele“, „turbinele“, „moara de lumină“ ș.a.), acele poeme au produs totuși, la apariție, senzația că înlătură niște canoane, măcar în plan formal, prin renunțarea mai peste tot la rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne o piesă care nu a pălit, un poem reflexiv axat pe ideea confruntării dramatice a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani, n-am mai vorbit de acele versuri glumețe și nu prea. Dar nu le am uitat, nici eu, nici
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
activase pe când lucra ca medic militar: În 1908 scrie poeme de dragoste dedicate viitoarei sale soții dar nu le publică, ci le păstrează în arhiva familiei. Le va valorifica, oare ? Târziu, târziu, când va cunoaște poezia lui Dante, Petrarca sau Rimele lui Michelangelo, femeia cântată de Voiculescu va avea trăsăturile “doamnei brune” culese poate din sonetele Shakespeariene, ale “doamnei-angelice” (Laura) dar și pe cele ale Vittoriei Colonna, celebra iubită a lui Michelangelo Buenarroti, cum avea să i se întâmple și lui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sau un adjectiv - citând în acest sens o frumoasă expresie poetică a lui V. Voiculescu „semințiile gândului” (p.278). Sonet Poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, împărțite în patru strofe: 2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
publicat postum - intitulat „ Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale lui Michelangelo. Concluzionând, sunt folosite inspirat spusele lui Mircea Tomuș care reliefează corect universalitatea temei din sonete și felul magistral în care este tratată: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pp. 204-205. Ovid, The Art of Love and Other Poems, G.P. Goold (ed.), Loeb Classical Library-Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1979, p. 58. Patch, Howard R., The Goddess Fortuna în Mediaeval Literature, Harvard University Press, Cambridge Mass., 1927. Petrarca, Francesco, Rime, Trionfi e poesie latine, Ferdinando Neri, Guido Martellotti, Enrico Bianchi și Natalino Sapegno (eds), Milano și Neapole, 1951, p. 554. Pisoni, Carlo A., " À céléberrime bibliophile conte Gilberto Borroméo...", în Capolavori da scoprire. La collezione Borromeo, M. Natale (ed.), Skira
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
famiglia di Lorenzo îl Magnifico în quest'ultima città", Bullettino storico pistoiese, XXXI, 1929, pp. 6-23, 94-112. Chiti, Alfredo, Di un tentativo di congiura contro Lorenzo îl Magnifico, Niccolai, Pistoia, 1898. ---, Tommaso Baldinotti poeta pistoiese. Notizie della vită e delle rime, Niccolai, Pistoia, 1898. Chittolini, Giorgio, "La formazione dello stato regionale e le istituzioni del contado: ricerche sull'ordinamento territoriale del dominio fiorentino agli inizi del sec. XV", în Chittolini, La formazione dello stato regionale e le istituzioni del contado. Secoli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavelli, Lettere [Scrisori], Gaeta (ed.), în Machiavelli, Opere, III: 423-428. Traducere din limba italiană în limba engleză de William J. Connell. Traducere din limba engleză în limba română de Henrieta Anișoara Șerban. 166 Petrarca, Triumul eternității, 13, în Francesco Petrarca, Rime, Trionfi e poesie latine [Rime, triumf și poezie latină], ed. Ferdinando Neri, Guido Martellotti, Enrico Bianchi și Natalino Sapegno (Milano și Neapole, 1951), p. 554. Frază are semnificația că este imposibil să te ascunzi de soarta. Într-un poem intitulat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în Machiavelli, Opere, III: 423-428. Traducere din limba italiană în limba engleză de William J. Connell. Traducere din limba engleză în limba română de Henrieta Anișoara Șerban. 166 Petrarca, Triumul eternității, 13, în Francesco Petrarca, Rime, Trionfi e poesie latine [Rime, triumf și poezie latină], ed. Ferdinando Neri, Guido Martellotti, Enrico Bianchi și Natalino Sapegno (Milano și Neapole, 1951), p. 554. Frază are semnificația că este imposibil să te ascunzi de soarta. Într-un poem intitulat Serenade, Machiavelli amintește de un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
greșite ce se gaseste la Salvi, Historie, cît., ÎI, pp. 451-452, s-a susținut (și de A. Chiti, Di un tentativo di congiura contro Lorenzo îl Magnifico, Pistoia, Niccolai, 1898; Id., Tommaso Baldinotti poeta pistoiese. Notizie della vită e delle rime, Pistoia, Niccolai, 1898, pp. 38-39) că ar fi existat o a doua conspirație a familiei Baldinotti împotriva lui Lorenzo de' Medici, condusă de Baldinotto Baldinotti în 1485. În acel an, poetul și scriitorul umanist Tommaso Baldinotti, nepotul lui Piero și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Văcărescu, bunăoară, unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori-o de pătrunzătoare", fiind rezultatul încercărilor din transformarea alăturării cuvintelor în zeci de variante, cu conștiința nevoii de "armonie poetică". Romantismul asumat din lirica germană, pesimismul gândirii schopenhaueriene, rezonanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și aspectul istoric al "problemei", care depășește astfel "teritoriul îngust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lecturii ci chiar sensul ideatic. Iată, luat la întâmplare comentariul de acest fel pentru poezia Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "F(aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "F(aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
e "de natură melodică" iar "armonia expresivă depășește limitele sistemului fonetic" întrucât "principiul eufonic se asociază altor principii dominante: al sugestivității semnificativului, al densității semantice, al armoniei și polisemiei". Nu este uitat, în această ordine de idei, nici Dicționarul de rime pe care l-a alcătuit poetul. Opera lui Mihai Eminescu beneficiază de o tratare, firește, pe ample spații. În deschidere se punctează chestiunea eminescianismului care trebuie a fi înțeles ca "manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în foc întreaga "Junime". Vârgolici, dacă nu mă înșel, a pronunțat, de după un dulap, numele lui Lamartine, fiindcă-l traducea. Atât a trebuit, ca să fie întâmpinat de Pogor cu porecla obicinuită de gogoman. Auzi, Lamartine, un plângarniț, un fabricant de rime sunătoare. Jos Lamartine! Aceeași soartă a avut Voltaire, un aristocrat cinic care s-a lingușit pe lângă Frederic cel Mare. Ce-a rămas din scrierele lui? La Pucelle d'Orléans110, nu-i așa? întrebă Pogor cu ironie. Nu mai vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trimeteau scrieri spre publicare și cărora le răspundea prin poșta redacțiunei. Răspunsurile redacțiunei erau de multe ori foarte înțepătoare și de natură a nu atrage simpatiile colaboratorilor străini, precum, de exemplu: "D-lui M. I., în Galatz. Durere, fără ritm, rimă și mai ales fără simțire cam greu. Dl. E. B. Opriți-vă la actul întăi. Dl. P. V. G. Pământ, mormânt, mormânt, pământ. O! Dl. G. Oftări? Am oftat după ce am cetit. Dl. V. B., în Folticeni. Ne ameninți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de colb prin rafturile librăriilor, pe când romanele lui Ponson du Terrail și Xavier de Montépin se vând ca pânea caldă. În elita noastră socială nu numai că nu se citesc cărți românești, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este de înțeles atunci de ce pentru H. Focillon, mîna este un Dumnezeu în cinci persoane. Astfel, prin propria viață, Profesorul Ion Gh. Stanciu ne-a ajutat pe toți, căci, după cum ne dezvăluie Pestalozzi, "arătarea iubirii e ispășirea păcatelor lumii". În "Rime", Dante spunea că asemănarea naște desfătare. În "Arca lui Noe" construită de Profesor adeziunea ta admirativă va fi sigur solicitată la maximum, căci în panopticul de modele vei găsi cu certitudine pe cele care corespund măsurii tale. Iar la sfîrșitul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Întrista și a mă revolta, de a compătimi frățește alături de tot spectacolul divers al acestei vieți și al oamenilor. Un libertinaj, prin urmare, Însemnând acea simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare; de a-ți alege după gustul tău prietenii, dușmanii, dragostele, cărțile, mâncarea și băutura, de-a lungul umbletului tău atent cu mâinile la spate și pipa Între dinții strânși. Iar cealaltă Încântare, Muzica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]