4,067 matches
-
abține să nu se simtă bine. Adică, ea divorța și tot venise la serviciu. Abia acum, că se întorsese, își dădea seama câtă tevatură se făcea pe seama revistei și realiza că eforturile ei de a-i face numele cunoscut dăduseră roade. În timp ce ea zăcea în pat, convinsă că era cea mai mare ratată din lume, devenise un fel de vedetă - doar în Irlanda, bineînțeles, dar oricum. Apăruse deja o ofertă de muncă de la o revistă irlandeză rivală și mai mulți jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
elevii mei, prea mici poate, pentru a le înțelege tâlcul. Și totuși sper că efortul meu nu a fost în zadar! Sper din tot sufletul că tot ceea ce am sădit în mintea și sufletul lor va înflori și va da roade mai târziu. Tudorina Andone, profesor pentru învățământ primar II. Treizeci și unu de chipuri, treizeci și unu de personalități „Există o lume care așteaptă să fie descoperită în fiecare copil și în fiecare tânăr. Numai cel care nu se află
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de șervețel. — Toamna trecută, la centrul de ajutorare a fetelor de pe Cherokee. — North Cherokee, numărul 1842? — Îhî. — Și ați devenit prietene? — Îhî. — Răspunde cu da și nu, Lorna. Da, am devenit prietene. — Și ce făceați împreună? Lorna începu să-și roadă unghiile. Vorbeam și noi ca fetele, mergeam la audiții, umblam după mâncare și băutură prin baruri. — Ce fel de baruri? am întrerupt-o. — Ce vrei să spui? — Adică locuri drăguțe? Bombe? Localuri preferate de soldați? — Aha! Localuri din Hollywood, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele de rimel și nasul roșu. Părul ei lung și negru era strâns la spare, lăsându-i liberă fața rotundă; și se Învârtea Înnebunită prin Încăpere, rozându-și unghiile până la carne. L-a răpit, nu-i așa? Întreba iar și iar, cu vocea ei ascuțită și panicată. Mi l-a luat pe Richie! Mi l-a luat și mi l-a omorât! Logan clătină din cap. — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ticsiți cu fotografii, Încercând să găsească una În care copilul să pară cu adevărat fericit. — De cât timp lipsește? Femeia se opri și Îl țintui cu privirea. — De trei ore! I-am mai spus o dată! Agită o mână cu unghiile roase În direcția lui Watson. — Doar știe cât Îmi fac griji pentru el! Nu ar Întârzia așa de mult! Nu ar face așa ceva. Buza de jos Îi tremura și ochii i se umplură iar de lacrimi. — De ce sunteți aici și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar groapa de gunoi de la Nigg. Dacă vrei să scapi de un cadavru, nu o să-i lași un picior să atârne afară. Ce rost ar avea? Mult mai ușor să o Îndeși Între saci. Logan scoase piuneza din dreptul Niggului, rozând Între dinți capătul roșu de plastic. — Deci criminalul nu a aruncat cadavrul aici. A ajuns acolo Într-un camion de gunoi și deversat pur și simplu laolaltă cu ceilalți saci de gunoi. A fost băgată În sacul acela de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti o altă lovitură spre capul omului. Două dintre degetele sale trozniră sub gheta lui Logan. — Nenorocitul naibii! Poate că era bătrân și ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai dure Închisori pe care le avea Scoția. O câștigase cu mult chin. Mârâind, se Împletici cu spatele, ieșind din raza lui de acțiune. Apoi atacă, Încleștându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
meargă la tribunal și noi zicem ce bine. Și după aia avocatul lui Dougie zice clientul meu o să se ducă peste o lună. Și procurorul zice bine, În cazul ăsta o lăsăm baltă. La ce să mai irosim banii? Își roase cu dinții o unghie ciobită, găsi ceva și-l privi preț de o clipă, Înainte să-i facă vânt. O să moară Înainte s-ajungă povestea la tribunal. Îi lăsăm pe Doug-ii adormiți să moară, mi-nchipui. Se opri, ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la el la gât. Tatuaje. Un ochi cu totul alb. Ca un ou fiert. Logan se lăsă pe spate. — De ce el, Cameron? Ce vrea de la tine? — Geordie era fratele meu. Bătrânul... el... Își duse o mână la gură. Începu să roadă metodic unghia de la fiecare deget până În carne. A venit la apartament. I-a zis lui Geordie că are un mesaj pentru el. De la domnul McLennan. — Domnul McLennan? Malk Cuțitul? Logan se aplecă Înainte din scaunul său. Care era mesajul? — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tânăra lui soție căzuse în mâinile romanilor. Era însărcinată, dar nu vărsase nici o lacrimă. Rămăsese tăcută, mândră, în picioare, cu brațele încrucișate, fără să pună întrebări și fără să răspundă. Avea un nume frumos: Thusnelda. Dezertorii spuneau că Arminius era ros de neliniște la gândul că soția lui era prizoniera romanilor. Iar puternicul dux Germanicus fusese tulburat peste poate. — Nu știu ce-aș fi făcut eu, le mărturisise prietenilor, dacă aș fi avut o asemenea soartă. Însă împăratul Tiberius, fără de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
senzații, cum Leul i-a prins piciorul câinelui vecinului prin gard și cum literalmente i l-a mâncat În Întregime, mușcând pe viu, bucată cu bucată, până când a ajuns la obstacolul gardului; dezlănțuit de furia de fiară, a Început să roadă lemnul, Înnebunit că Îl Împiedică să sfâșie mai departe. Am făcut imprudența să-l alung de la locul acela, căci Începuse să lingă sângele fratelui său, câinele. A ridicat capul și m-a văzut; atât i-a trebuit ca să mă schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-l. 30.09.1960 Hăituit de Îndoiala că nu-s eu acesta, mă Întreb obosit (Oboseala Întrebărilor urmează unor idei Încâlcite) După oblojeala neigienică a sufletului tăvălit prin trupu-mi prea Întrebuințat Ruginit În atingeri impure, neidentice cu porniri din adâncuri Ros de patimi puhave, căzute În sânge dinspre parșivul a fi Oh, zei nemernici, cât aș vrea să stau de vorbă cu voi, Să pot să sar viu dincolo de cuvinte și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e aproape moartă și, dacă n-aș simți troznetul cărnii tinere ca o pădure În furtună, aș crede că este, ca la Început, frigidă. (ieri) Sunt gelos, iată un lucru imposibil, dar nu Înțeleg de ce, din moment ce n-o iubesc; mă roade gândul că ea mă Înșală, că poate să mă Înșele după ce mi-a declarat că eu sunt alfa și omega pentru ea; cred că e o chestiune de orgoliu stupid; o suspectez de ce e roșie În obraji; am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sfidează cu toată ființa. Simt că sunt ridicol; când nu mă controlez, râde În hohote: „Ei, drăcia dracului, ești gelos, doar n-ai să mă faci să cred că mă iubești?“. O privesc stupefiat, ea crede că fac toate acestea ros de gelozie. Dar oare nu este așa? Atunci de ce le fac? După această scenă, am făcut amor timp de două ore și acum A. râde fluierând haiducește În baie, dușul acoperă orice cuvânt; fredonează fericită ceva În franțuzește. (azi) Debarc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fie adevărat? Oare tu, prietenă, n-ai Îndrăgit niciodată tremurul vântului?“. Stânca: „Cum să-ți explic, prietenă dragă? Pentru tine, vântul năpraznic al vieții e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea frunze și atât de puține stânci... Când vântul te atinge, te aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea frunze și atât de puține stânci... Când vântul te atinge, te aud cântând aproape fericită. Dar pe mine când mă atinge el mă roade, mă sfărâmă. Și totuși, Îl aștept cu drag“. 19 octombrie 1964 (luni) Din noianul de visuri, am cules o singură realitate palpabilă, mai puternică decât cele mai sublime rătăciri În sfere Înalte. Atât timp cât am un punct de sprijin, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Hor. Quint. Decens motus. Mișcare plăcută. Hor. Verum atque decens. Adevărul și frumosul. Ov. Decens forma. O formă frumoasă. Frumuseță. Hor. Decens Venus. Venus cea frumoasă. Dicționarul este ferfenițit rău; apare divizat În fascicule, iar unele pagini sunt rupte sau roase la colțuri. L-am păstrat tot timpul ca pe o amuletă, având grijă să nu-l rătăcesc. Mă și mir că se mai află În bibliotecă după atâtea mutări și furturi. M-a dus pe aleea plină de flori, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
celorlalțiă. Stând în spatele cortinei, Kara privea scena. Pereții negri erau decolorați de deteriorați pe alocuri, iar podeaua de stejar era cârpită în zeci de locuri, urme lăsate de greșelile iluzioniștilor din timpul repetițiilor. Iar cortina nu era decât o bucată roasă de material de culoare roșu întunecat. Întreaga platformă era mai degrabă mică: doar trei metri pe patru. În ciuda tuturor acestora, pentru Kara era Carnegie Hall din Manhattan și MGM Grand din Las Vegas la un loc și era pregătită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie o mamă tânără. Nu-i așa că e frumos? Se pare că partea asta nu l-a deranjat pe Duncan. Leigh și Adriana au schimbat priviri între ele, apoi s-au uitat la Emmy care era complet preocupată să-și roadă o pieliță de la o unghie, străduindu-se evident să nu izbucnească în plâns. Deci, asta era. E drept că vârsta tipei, faptul că a fost majoretă, chiar și numele ei, vai-atât-de-drăguț, te cam înfuriau, dar nu erau de netolerat; faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dacă exista ceva cu care Adriana să nu fie obișnuită, aceasta era neliniștea. Ridică paharul și se strădui să zâmbească. Emmy îi zâmbi la rândul ei și spuse: — Cu o singură condiție. Vreau companie. — Companie? întrebă Leigh. Începu să-și roadă buza de jos, prinzând o pieliță între dinții din față. Părea agitată. Adriana se întrebă de ce fata asta părea mereu agitată în ultimul timp, mai ales că toate mergeau atât de frumos în viața ei. — Da, companie. Sunt dispusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asta, se sprijini cu spatele de tejghea, își încrucișă brațele și se uită la Duncan cu ochii mijiți. — Ei, n-ai de gând să spui nimic? întrebă el, după care își vârâ degetul arătător în gură și începu să-și roadă o pieliță. Numărul opt sute optișpe din lucrurile de care nu mi-e dor, se gândi Emmy. — Nu prea am chef de discuții în seara asta, spuse Emmy încet uitându-se lung la el. El oftă ca și când totul era foarte dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Maxted avea nevoie de ajutor și că spera că se va putea bizui pe Jim. Refuzînd cu Încăpățînare să coopereze, Jim ședea pe cutia lui de lemn, gîndindu-se la domnul Maxted, În timp ce arhitectul se clătina lîngă el. MÎinile lui palide, roase atîta Împins la cărucior, atîrnau În lături ca două steaguri albe. Oasele Îi erau ținute laolaltă mai mult de amintirile despre barurile și piscinele din perioada cînd era mai tînăr. Domnul Maxted era lihnit de foame, ca mulți dintre bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin gura lui Jim ca limba doamnei Vincent În mîna lui. La vreo trei metri de gardul Împrejmuitor, Jim ședea pe rezervorul unui Mustang care zăcuse În iarbă lîngă un cîmp de orez inundat. Înghiți miezul moale și supse sîmburele, rozînd miezul. Deja se gîndea la Încă un mango. Dacă s-ar putea lipi de acest tînăr pilot japonez, să-i facă servicii și să-i fie folositor, poate ar mai căpăta și alte fructe. După cîteva zile, va fi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fost locțiitor de commandant de grupă. Am participat În diverse ocazii la primirea șefilor de stat și de guvern cărora le-am oferit flori. El vine Într-o zi acasă În fuga mare, are la gât o cravată roșie-portocalie, cam roasă pe margini, și-i spune mamei: „Mamă, l-am pupat pe tovarășul Hrușciov la Operă! Am băut suc și am mâncat ciocolată. Tovarășul Hrușciov mirosea a parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]