3,927 matches
-
oficial că nu poate primi Tratatul de la San Stefano. Dar, după tratative care durează aproape două luni, situația se îmbunătățește. Rusia cedează în multe părți ale Tratatului, afară de Basarabia, și astfel pericolul războiului anglo-rus dispare. „cântecul gintei latine“ Societatea limbilor romanice de la Montpellier publicase, cu un an mai înainte, un concurs pentru cel mai bun poem cu titlul: Cântecul latinului sau Cântecul gintei latine. Au concurat mulți poeți francezi, italieni, spanioli etc., dar premiul l-a obținut Vasile Alecsandri în ziua
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
tu pe acolo, dar cred că în săptămîna de după ce noi terminăm examenele. Am luat patru dintre ele (pedagogia 6; socialism 6 o notă mai mare m-ar fi compromis în proprii-mi ochi!; ist. lit. perioada interbelică 10; lingvistica romanică 9), la unul (cel de metodica predării, cu Pavel Florea!) n-am fost primit (cu Adrian Alui Gheorghe, n. red.) pe motiv că ne-am fi bătut joc într-o lucrare. A ieșit cu discuții. Deh, numai cu șefii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Rishawa și care urma să-i fie pe mai departe slujitoare devotată. * * * Clădit de părintele celor doi principi, castelul fortăreață de pe Schlossberg, care domină orașul Freiburg, era la acea vreme un simbol de bogăție și lux, cea mai frumoasă clădire romanică, vestită pe toată valea Rinului superior și mai departe. Bătrânul duce Bertold II ridicase reședința pe trei trepte de munte tăiate În stâncă. Mai târziu, fortăreața fu Înconjurată de un șanț adânc de apărare. Singura cale de acces În castel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că erau puțini! Toți cei care-și pizmuiau stăpânii pentru bogăția și puterea lor, pentru cum Își extinseseră mereu autoritatea În această parte a lumii, pentru luxul În care trăiau, castelul de pe Schlossberg fiind recunoscut ca cea mai frumoasă construcție romanică a vremii, toți oportuniștii care, În goana lor după privilegii, recompense, gravitau În jurul autorității imperiale, cei pe care frații princiari Îi măturaseră din calea ascensiunii lor se coalizaseră pentru a șterge ducatul din Breisgau de pe fața pământului. Intrigile politice se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mia spus că Iosif era evident mai cultivat decât Anghel, ale cărui studii se opreau la liceu. Făcea însă impresie... Cunoștea întradevăr literatura franceză, dar într-o modalitate de cafenea și oarecum diletantă, câtă vreme Iosif cunoștea bine, în afara celor romanice, literaturile germană, engleză și maghiară. Foarte interesantă mi s-a părut informația după care Iosif îi retușa lui Anghel poeziile; în perioada în care au fost prieteni, Anghel nu tipărea o poezie până nu i-o vedea Iosif... * „După moartea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
închinare adusă maestrului în calea pilduitoare-i și viguroasei sale ascensiuni.” - spune cercul de studii filologice, care la 1 iunie 1927 semna închinarea către magistru. Volumul cuprinde articole și studii de specialitate scrise de savanți români și străini în limbile romanice și germană; în acest sens cităm nume ale celor care semnează: Meyer - Lübke, J.Leite de Vasconcellos, P. Skok, L. Spitzer, M. Friedwagner, C. Lacea, G. Serra, E. Herzog, N. Drăganu, I. Iordan, Th. Capidan, C.Tagliavini, Gr.Nandriș, N.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
forța salvifică a lucrurilor cercetate de Eliade, „cele mai ascunse și pline de presimțiri ale unor timpuri mai bune”, admirând la Eliade puterea de a exprima „cu luciditate cele văzute, trăsătură pe care o admirăm așa de mult la spiritul romanic”, amintește de vechea ideologie nazistă, învinsă, căreia Höfler i-a servit cu fidelitate în calitate de ofițer. (Din păcate, atât transcrierea, cât și traducerea acestei epistole sunt absolut deficitare, pe alocuri ininteligibile.) Într-o scrisoare ulterioară, oarecum informat de proxima vizită a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dar din propria lor perspectivă, cu secole În urmă? În problema Încurcată a originii românilor, există totuși un punct fix, pe care nu Îl contestă nici un lingvist: faptul că limba română Își are originea În limba latină. Este o limbă romanică, Întocmai ca italiana, franceza, spaniola și portugheza, prezentând Însă originalitatea (una dintre multiplele originalități românești) că a evoluat nu În vestul continentului, ca celelalte, ci În răsărit, În zona predominant slavă a Europei. Este ce a rămas din domeniul răsăritean
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca celelalte, ci În răsărit, În zona predominant slavă a Europei. Este ce a rămas din domeniul răsăritean al latinei (care cuprindea În Antichitate și jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice). În plus, românii poartă un nume remarcabil. Sunt singurul popor romanic (alături de micul grup al rumanșilor din Elveția) care a păstrat numele vechilor stăpânitori ai lumii. Forma inițială a fost „rumân“ (transmisă și În alte limbi: „Rumanian“, „Roumain“), modificată În epoca modernă În „român“, pentru a semăna și mai bine cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fapt, catolicismul și ortodoxia Împărțiseră Europa În două, indiferent de limbi și de etnii. Europa latină era Europa catolică (devenită parțial protestantă În secolul al XVI-lea). Polonezii, deși slavi, aparțineau, prin catolicism, spațiului latin. Românii, deși vorbeau o limbă romanică, aparțineau, prin ortodoxie, spațiului slav. Ei chiar scriau, și aveau să scrie până În plin secol XIX, cu caractere chirilice, la fel ca bulgarii, sârbii și rușii. Ce contează mai mult: originile Îndepărtate, sau sinteza culturală a fiecărei epoci? Într-un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
faza de daco-romani, pentru a ajunge la condiția de daci romanizați. Această ultimă sintagmă pare a corespunde cel mai bine conștiinței istorice actuale. Stimulați de descoperirile arheologice, dar și de o Înclinare naționalist-autohtonistă, dacii s-au distanțat de romani. Limbă romanică, dar sânge dacic — așa s-ar putea rezuma percepția comună asupra originilor. Românii se simt astăzi mai mult daci decât romani. Decebal și-a luat revanșa asupra lui Traian. Învins acum aproape două milenii, astăzi el este Învingătorul. S-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ar fi revărsat civilizația asupra lumii Întregi. De aici au pornit spre Italia și strămoșii romanilor. Limbile dacă și latină nu sunt decât dialecte ale aceleiași limbi. Nu dacii au ajuns să vorbească latinește, ci latinii vorbeau daca! Toate limbile romanice Își au obârșia În Dacia. Printre dovezile invocate figurează și Columna lui Traian, monumentul Înălțat de Împărat la Roma după Înfrângerea dacilor, decorat cu basoreliefuri ilustrând — oarecum În stil de benzi desenate — cele două războaie. Dacii și romanii — constată Densușianu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
egală măsură teza imigraționistă: ce argument mai bun decât golirea Daciei de populația ei autohtonă? Și invers, neromanizarea dacilor, susținută de extrema naționalistă a dacismului pur, nu face decât să ofere argumente, În măsura În care toți lingviștii serioși consideră româna ca limbă romanică, ipotezei expansiunii românilor și limbii române din afara spațiului actual al României. Pe ce se bazează imigraționiștii? „Tăcerea izvoarelor“ dă de gândit, fără a fi Însă un argument suficient. Dar asemănările dintre română și albaneză (mai ales o serie de cuvinte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este deloc sigur cum se Împarte sângele românesc, În procente dace, romane, slave sau de alte origini, dacă este greu de spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
continuare În scădere. Problema Însă nu este aici. Nodul gordian l-a tăiat B.P. Hasdeu, cu un studiu fundamental, care privește nu numai limba română.<endnote id="11"/> Și engleza este În aceeași situație. În engleză, sunt mai multe cuvinte romanice (din franceză sau latină) decât germanice. Ceea ce nu Împiedică engleza să aparțină totuși familiei germanice. La fel și În limba română: contează mai puțin numărul brut de cuvinte latine (diferit de altfel de la o „numărătoare“ la alta) cât — afirmă Hasdeu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1943; Alexandru Rosetti, Istoria limbii române de la origini până În secolul al XVI-lea, București, 1968, și o versiune rezumată În franceză: Brève histoire de la langue roumaine dès origines à nos jours, Haga, 1973. Pentru integrarea limbii române În familia limbilor romanice, este prețioasă sinteza lui Carlo Tagliavini, Le Origini delle lingue neolatine, ediția a VI-a, Bologna, 1972; În românește: Originile limbilor neolatine, București, 1977. 11. B.P. Hasdeu, În „Introducerea“ la Etymologicum magnum Romaniae, vol. I, București, 1886. 12. În privința fondului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie, Paris, 1898; Histoire de l’esprit public en Roumanie au XIXe siècle, Paris, 1905; La Roumanie au XIXe siècle, Paris, 1914. 10. Calculul Îi aparține lui Constant Maneca, Lexicologie statistică romanică, București, 1978. 11. Titu Maiorescu, „În contra direcției de astăzi În cultura română“, În Critice, vol. I, București, 1908, pp. 145-156. 12. Varianta Amedeo de Savoia apare Într-un document pe care l-am descoperit printre manuscrisele Bibliotecii Academiei din Budapesta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al Fundației Gulbenkian din Lisabona, care editează două dintre cele mai importante reviste culturale portugheze, Coloquio/Artes și Coloquio/Letras. Se mai „produc”: Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu, Andrei Bodiu, Nicola Lecca (Italia), Corinne Desarzens (Elveția) - autori care scriu în „limbi romanice”, precizează programul întâlnirii. Serata, la care asistă vreo 40 de persoane, numără printre organizatori și Uniunea Latină. Eu citesc în română două scurte poeme, apoi, o tânără traducătoare, Cristina Hulea, o bursieră locală, citește varianta în portugheză. Încerc să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am acumulat în spațiul românesc al Banatului. Eu am niște similitudini cu scrisul lui Cioran, de exemplu, ceea ce pentru literatura germană este o noutate. Cioran este tradus în germană, este în general cunoscut, dar nu este prizat ca în culturile romanice. - Chiar la Dortmund am discutat despre aceste specificități în interiorul unei mari culturi cum este cea germană. Ți s-a întâmplat acolo un episod curios, când niște persoane de la biblioteca la care ai avut o lectură te-au calificat drept scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
2000, îl reprezintă foarte bine: o minoritate mândră, plină de umor, și puțin contează dacă și cărțile lui se citesc de către 100, 1.000 sau 10.000 de persoane. Cărțile de limba germană au ca debușeu natural Germania, iar cărțile romanice Franța, care mai tot timpul le ignoră. Elvețienii sunt mari consumatori de carte. Limba engleză amenință, ca și prin alte părți, practica tradițională a limbilor naționale. Așa cum majoritatea cantoanelor germanice vorbesc un dialect aparte - germana elvețiană (un fel de cod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
engleză amenință, ca și prin alte părți, practica tradițională a limbilor naționale. Așa cum majoritatea cantoanelor germanice vorbesc un dialect aparte - germana elvețiană (un fel de cod secret folosit în lumea afacerilor în care se joacă totul) nu este înțeleasă de romanicii care învață germana „bună” -, limba engleză se impune ca o limbă de comunicare. Dar o engleză săracă în ce privește modul de utilizare, o engleză care nu-ți permite să o citești pe Agatha Christie sau pe Harry Potter în versiune originală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
caracter religios, își au baza într-un “fond local al culturii lemnului.” Prezența unor comunități săsești sau maghiare, venite din Transilvania în localități ca Baia, Siret, Bacău, Chilia sau Cetatea Albă a însemnat și ridicarea unor biserici catolice în stil romanic și apoi în stil gotic. Influența acestora asupra evoluției arhitecturii moldovenești este neînsemnată, monumentele ridicate de înaintașii lui Ștefan cel Mare fiind de concepția balcano-bizantină. Unele elemente de artă romanică prezente în arhitectura moldovenească se datorează mai degrabă „descălecătorilor” maramureșeni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Albă a însemnat și ridicarea unor biserici catolice în stil romanic și apoi în stil gotic. Influența acestora asupra evoluției arhitecturii moldovenești este neînsemnată, monumentele ridicate de înaintașii lui Ștefan cel Mare fiind de concepția balcano-bizantină. Unele elemente de artă romanică prezente în arhitectura moldovenească se datorează mai degrabă „descălecătorilor” maramureșeni, în ctitoriile cărora se resimte o influență apuseană. Din arhitectura gotică au fost împrumutate mai ales elemente decorative, pe care le întâlnim la ancadramentelor ferestrelor și ușilor: arcul frânt, colonete
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fizic cu camino, cu soarele dogorâtor și cu vântul puternic, cu satele curate și ordonate ale provinciei Navarra, cu primul albergue, un cumul de emoții și gânduri de recunoștință adusă tuturor acelora care înaintea mea au pășit pe camino. Podul romanic din Puente la Reina - Estella, 23 iulie M-am trezit în zorii zilei. Mulți pelerini erau deja îmbrăcați și gata de plecare deși încă nu era lumină afară. Leam urmat repede exemplul și la ora 7 eram ieșit din albergue
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]