3,312 matches
-
ridicau mai întîi imnurile de slavă și de recunoștință. Ea trebuia să troneze în fruntea tuturor zeităților ce se ocupau de soarta Asiriei și Chaldeei. Ceilalți zei sunt cruzi și răzbunători; lumea se ferește de ei sau îi înduplecă prin rugi și jertfe. Dar câți zei sunt? Câte spirite rele pândesc, câte duhuri necurate atacă neîncetat? Peste tot pământul se găsesc demoni, dar aici în Babilon sunt fără de număr, etichetați și încolonați după rang și merit într-o ierarhie rigidă, fiecare
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
pe masa de aur. In fiecare nou an venea la Etemenanki (numele chaldeean al turnului), pe calea sacră, procesiunea solemnă a marilor demnitari și a clerului, pentru a-i aduce lui Marduk omagiul meritat de toți ceilalți zei; se executau rugi și libațiuni, se jertfeau vite; iar marii preoți consultând cerul, dădeau pronosticul pentru tot anul care începea. Astfel de turnuri numite și zigurat-uri - pure observatoare ca și Etemenanki - se înălțau în preajma tuturor templelor mari; preoții care erau oficianții planetelor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și Gărzilor Naționale locale, le călăuzesc pașii pentru exprimarea fermă a voinței de unitate națională. Gh. Neamțu, Iuliu Vuia, dr. Alex. Morariu, profesorul Grecu etc. au luat parte la adunările naționale din Rudăria, CÎrpa, Buchin, Obreja, Iaz, Ruieni, Borlova, VÎrciorova, Rugi, Vălișoara etc., au un rol important În organizarea țăranilor români și rezolvarea unor probleme financiare, de aprovizionare, administrative din viața comunelor, În păstrarea ordinii și liniștii publice. Preocuparea de a evita, mai ales la sate, răbufnirea nemulțumirilor acumulate de veacuri
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Florin FÎnaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93539]
-
și V. Grebenicov om de mare autoritate științifică ambii din comuna Slobozia Mare. Dl. Petru Grozavu președintele Societății Culturale „Dunărea și Marea” a lansat acțiunea cultural-filantropică „O carte pentru Sudul Basarabiei”, un apel la conștiință, un îndemn la bine, o rugă către tot creștinul capabil să jertfească în favoarea aproapelui din puținul sau multul pe care îl are.” O caldă rugăminte ne- a fost adresată să trimitem manuale de religie pentru cele 25 de școli românești din regiune Odesa cu cca.
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
instanței legiuitoare în numele dogmei, a ecclesiei. Transferând semnificațiile muntelui din mitologiile păgâne asupra construcției și asupra arhitecturii suple a turlelor, religia creștină adună în acest topos atât simbolul maternității (biserica−trupul Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă. V. este un poet prin excelență al mamei și al maternității, unul dintre cei mai importanți în contextul literaturii române. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare și însuflețitoare a spațiului copilăriei, devine Mama Naturii și a Cosmosului, Muma generică. Identitatea ontologică
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
lui Delavrancea, care pare să fi cunoscut piesa. În 1897 i se mai joacă pe scena bucureșteană comedia Gărgăunii dragostei. Dramaturgul scrie însă pentru publicul ardelean, compune numeroase „cântece comice”, monoloage (Copila română, Renegatul, Ciobanul din Ardeal ș.a.), comedii „sătești” (Ruga de la Chiseteu, Sărăcie lucie, Mâța cu clopot ș.a.) sau în care încondeiază moravuri de la oraș (Secretul, Mireasă pentru mireasă, Soare cu ploaie, Gărgăunii dragostei ș.a.). Cele peste treizeci de piese (unele rămase în manuscris, multe menționate doar ca reprezentate) au
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
de prune. Vocabularul unui Babel fericit, ca să amintim o sintagmă des utilizată în contextul discuțiilor despre Banat, se desparte tot mai mult de limba vorbită. O memorie fericită a copilăriei, prelungită până dincolo de firesc, păstrează amintirea exceselor culinare prilejuite de rugile sârbești, firescul amuzat al neputinței de a vorbi maghiara, fascinația față de cripta familiei Mocioni, mirosul ireal, impregnat de tristețe și uitare din salonul castelului lor din Foeni, unde a funcționat timp de zeci de ani grădinița satului. În primăvara lui
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Daniela Rusu, ***, 5, 1998, p. 12); „Ochii tăi sunt două stele / Văd iubirea mea prin ele. Ochii tăi cireșe-amare / Mi-au dat formă și culoare. / Ochii tăi mărunte flori, / Doar speranțe și fiori. / Ochii tăi zâmbete dulci, / Dragoste, lacrimi și rugi. Ochii tăi iubire pură, / Suflet, patimă și ură. / M-am îndrăgostit de ei, / Doar de ei, de ochii tăi. / Mi-am dus sufletul departe, / Mi-am pus inima-ntr-o carte, / M-am rugat lui Dumnezeu / Să-mi alunge tot
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
nalță puternic vechii munți, plantația de stîlpi de înaltă tensiune pînă sparge orizontul, cursă de ieșire din cadrele realului, avantaj trenul că iese din propria condiție, la sat cu transcendența naturală, munții din zare, ori imobiliar, sate în jurul navelor de rugă, șase dintr-o privire, cea mai sus pe Măgura cu oasele ostașilor, clădirea haltei Viișoara dezafectată, pereții rămași avizier, cine este curva satului etc., merii gard fructifer ai livezii, față și revers, iarbă-arătură, restul pomilor participări punctuale, lăstăriș, porumb ogoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bine, trei poduri peste Trotuș părăsind Oneștiul, luciul ținut la ochi era ochiul, progresia geometrică în deschiderile tablierelor, adevăr pe istoria percepției, cînd iepurele a luat gîndul morcovului de la roaderea lui, arăturile peste lunci, butonez pe biserici, picături de dragoste, rugi fierbinți, un hram și pentru largul văii, cimitirul Tîrgu Ocna cîmp demografic sigur, înhumarea în humus după fermentarea în păcat, pieptul marin al gării Saline numele și bătaia de senin matinal, tot așa soarele cu ultima zi de azi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
totul este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se așterne o liniște plăcută, presărată cu lătrături preventive, de loc enervante. Alte animale nu-și fac de loc simțită prezența prin zonă. Garantez că prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Oreste. Pe marginea ferestrelor sînt puse fețe de masă curate. Containerele de gunoi de pe traseu sînt învelite în folii de plastic. Mici altare, în nișe străvechi ale unor case, inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să ridice rugă lui Iisus. De la ferestre se aruncă petale de trandafir de către gospodine. Ninge gros cu flori peste noi și se așterne covor gingaș pe care nu mă îndur să calc. Șiruri lungi purced baldachinul sub care preotul poartă Sfînta Cruce. Copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mîntuitor și Fecioara Maria. Pardoseala din marmură cizelată cu migală, icoanele în argint și aur, totul tînjește spre perfecțiunea divină. Lume puțină intră și admiră măiastra lucrare, se roagă la Sfînt și lasă bilete pentru pomenirea lor veșnică sau pentru rugă la Cel de Sus, ca să-i ajute. Stau pe un scaun, îmi plec capul și încerc să mă apropii de El, Atotputernicul. Căldura infernală m-a lăsat fără voință și în răcoarea Catedralei încerc să-mi revin. Gîndurile sînt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
infernală m-a lăsat fără voință și în răcoarea Catedralei încerc să-mi revin. Gîndurile sînt în ceață încă și mă las ușor în voința divină. După cîteva minute ridic ochii spre Sfîntul Andrei: Sfinte, ajută-mă să-mi fac ruga, însăilez greoi. Minunea s-a făcut aproape imediat, gîndurile s-au limpezit, s-au ordonat, au căpătat forță și consistență. Cu privirea clară, cu evlavie, înalț ruga spre Domnul și am certa senzație că El acum mă aude. Ajută-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sirenele sună din nou dar lui Vuk nu-i mai pasă. Dorește să se facă bine. Mai dorește să atace NATO și cu forțe terestre. Vuk vrea război, Vuk vrea să curgă mult sînge. Vuk nu-i de acord cu ruga preotului. Odihnește-i, Doamne, în pace, la loc luminat... și iartă-i, Doamne, pe cei care le-au curmat viața atît de nemilos. Nuuu...părinte. Eu nu-i iert decît cînd voi intra în mormînt... Și mai iartă, Doamne, rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din poză este cuprins, parcă, de niște crampe groaznice la stomac. Se zbate, se contorsionează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
una câte una - învăluite în pulberea istoriei - întocmirile voievodale care stau cuibărite pe creastă de deal sau în umbra văii. Dangătul prelung de clopot răsunând de veacuri zbura din pisc în pisc sau aluneca pe afund de vale...Era clipa rugii de seară. Măria sa Vodă călca gânditor spre locul de taină al întâlnirii cu Dumnezeu... După umblet prelung și adăstare cuviincioasă în fața icoanelor, am pornit cu pas ușor spre casă...Abia târziu, când spuza stelelor înnobilează înaltul bolții a venit și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
am auzit glasul. Bătrânul mi-a înțeles gândul și a răspuns: - Apoi n-ai să găsești niciunde numele meu. Eu sunt Spiritul domnesc. M-am născut din fărâmele de cuget și spirit voievodal. Din inima celor ce au înălțat aceste rugi întru slavă și pomenire. Si pentru că văzut-am la tine tragere de inimă către adânc de istorie - întru cunoaștere - am hotărât să te îndrum pe căile adevărului...Urmează-mă! Nu m-am putut împotrivi sau mai degrabă nu voiam acest
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
peste care am dat este cel de danie din 25 feb. 1577(7085), care glăsuiește: „Petru voievod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Tării Moldovii. Adică domnia mea am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări, de la sfânta a noastră rugă, de iznoavă făcută, mănăstirea Galata, cu un sat, anume Voroveștii.” Cu alte cuvinte, la 25 feb. 1577 exista deja „ sfânta noastră rugă, de iznoavă (din nou) făcută.” Numai că scrisoarea lui Petru Schiopu către bistrițeni, din 24 iunie 1577, contrazice
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Tării Moldovii. Adică domnia mea am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări, de la sfânta a noastră rugă, de iznoavă făcută, mănăstirea Galata, cu un sat, anume Voroveștii.” Cu alte cuvinte, la 25 feb. 1577 exista deja „ sfânta noastră rugă, de iznoavă (din nou) făcută.” Numai că scrisoarea lui Petru Schiopu către bistrițeni, din 24 iunie 1577, contrazice cele de mai sus. În scrisoare, domnul spune că nu are „meșteri pentru facerea zidurilor unei mănăstiri” și roagă să i se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
șoseaua Galatei... Ca să încurce lucrurile parcă, vine mitropolitul Sucevei, Theofan, care la 15 mai 1584 dăruiește mănăstirii Galata niște chilii: „Theofan mitropolit al Sucevei. Scriem și dăm de știre că însumi cu bunăvoința noastră, am dorit și am dat sfintei rugi, mănăstirii Galata, unde este hramul Inălțării Domnului...niște chilii pe care le-am făcut eu lângă mănăstire și cu locul pe care l-am curățit cu oamenii și cu banii mei.” Intrebarea firească care se pune este: unde au fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
parte din daniile domnești către mănăstiri sau erau proprietatea unor boieri. Uite ce spune Aron Vodă la 12 mai 1594 (7102): „Io Aron voievod,...domn al Tării Moldovei. Iată domnia mea m-am milostivit și am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire numită Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...cu toți copiii lor.” - Ce să mai zic, mărite Spirit, când printre zapise găsesc câte unul care vorbește de cârciumi cu pivnițe - unele pe Ulița Mare - cumpărate sau primite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
schimb de sate făcut între mănăstirea Bistrița și Iordachi (Cantacuzino), mare vistiernic. Gheorghe Duca voievod însă spune că: „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie.” Nu spune nimic despre faptul că acolo ar fi existat o cetățuie înaintea începerii ctitoriei sale. - Eu mi-am făcut datoria, dragule, și ți-am spus că Vasile Lupu nu este singurul voievod care se sumețește. - Imi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
se folosea des blestemul în zapisele arhierești. Acesta despre care ai amintit tu este unul aparte. El a fost făcut la 6 apr. 1717 (7225). Ascultă-l: „Ghedeon arhiepiscop și mitropolit Sucevei și a toată Moldovlahiia. Facem știre cu această rugă a noastră cui să cade a ști, pentru niște urice de moșii ce a dat Păun vameșul mănăstirii sale Clatii...Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]