4,629 matches
-
a pericolului să fie dat, dar brusc se simți moartă de oboseală. — Cum a fost schimbul? Întrebă ea, făcînd un efort să stea trează. Hughes dădu din umeri, cu privirea ațintită la bandajul care se Înfășura. — Nu prea rău. Stomac rupt și un ochi pierdut. — Și tu, O’Neil? — Patru oase rupte În Warwick Square. Kay se Încruntă. — Ăsta-i o melodie de music-hall, nu-i așa? — Howard și Larkin, continuă O’Neil, au avut un tip care căzuse pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de grătar. Se Întoarse În dormitor, degajă tava, făcu patul și Împături hîrtia de Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care Helen le primise deja, cu poșta de ieri, de la familia ei din Worthing. Mută un scaun. Pe locul În care stătuse scaunul văzu cîteva firimituri Împrăștiate. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un amestec de chilime turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-am venit, nu-i așa? o Întrebă Helen. — Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simți cum fierul se freca de coastele ei și cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși fleșcăită. Nu o Întoarseră și nici nu Încercară să-i Închidă ochii, ci o așezară repede pe targă și o Înfășurară În perdeaua ruptă care o acoperise Înainte. Avea părul blond și Încîlcit, de parcă dormise - ca părul lui Helen, se gîndi Kay, cînd se trezea sau cînd se dădea jos din pat după ce făceau dragoste. — Isuse, repetă ea, ștergîndu-și gura cu dosul manșetei. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o faci singur! spuse Duncan. Ți-am zis că nu te las să mă părăsești. Alec se Întoarse. Atunci ajută-mă să scriu scrisoarea, zise el, emoționat din nou. O putem scrie... Uite! Se aplecă și culese una dintre jumătățile rupte ale scrisorii de chemare sub arme. O putem scrie pe spatele ăsteia. O să fie ceva simbolic. Dă-mi un stilou. Penarul din piele al lui Duncan era pe podea, lîngă pat. Duncan făcu un pas automat, apoi se opri. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scăzută Întinzînd o foaie de cort peste ea, dar lumina se strecura prin acel loc. Kay se uită În jur și văzu destul de clar obiecte care, doar cu un minut În urmă, o nedumeriseră: o masă de călcat cu picioarele rupte, o găleată, o cutioară pe care cineva lipise scoici... Toaleta Își pierduse strălucirea sidefie și-și arăta petele. Pereții casei ridicîndu-se pe ambele laturi ale mormanului de moloz se dovediră a nu fi pereți ci camere deschise, cu paturi, scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
secretara lui Robin Îmi dă raportul lui Jill despre familie: Robin Îl uitase. Sprintez spre Cannon Street. Până să ajung la malul apei, plămânii Îmi iau foc, boabe de sudoare mi se revarsă În cascadă peste sâni ca un colier rupt. Mă Împiedic pe treptele gării și-mi rup ciorapii În dreptul genunchiului stâng. Fir-ar al dracu’. Traversez În zbor holul gării, intru derapând la Knickerbox și Înșfac prima pereche de ciorapi negri pe care o văd. Îi spun fetei speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
numele Cooper-Clark. Tipul lui Jill de viață nu e Însemnat pentru posteritate. Cum i-a zis Momo: „o pierdere“? Cum poate toată dragostea aceea să fie o pierdere? 14.57: În toaleta ca pentru păpuși din tren, Îmi scot ciorapii rupți și execut o mișcare à la Houdini ca să mă strecor În perechea nouă neagră. După ce ies pe culoar, sunt surprinsă să-l aud pe Însoțitorul de tren fluierând aprobator. Când mă uit În jos constat că ciorapii au iepurași Playboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prin mijloace legale, caracteristice și ele mai degrabă conducerilor temporale decît celor ecleziastice, mijloace care, fără a smulge rădăcina răului, le țin ceva vreme în alveola lor pînă cînd acestea izbucnesc într-un potop universal; în cele din urmă, odată rupte zăgazurile, toată Biserica a fost inundată; valurile uriașe loviră și puseră la pămînt fastul său profan, însăși mărirea sa trecătoare. Maica credincioșilor nu mai fu atunci recunoscută nici de propriii săi fii și popoare întregi se traseră înapoi din fața sa
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bucăți care uneori aderă între ele, uneori la forme exterioare, în timpul perioadelor de liniște socială, fiindcă felul străvechi al vieții Bisericii proclamă numai frățietate și iubire. Dar, aceasta nu înseamnă că pe dedesubt acestea ar fi mai puțin fragmentate și rupte unele de altele; și încă și mai rău, sînt acoperite superficial cu mantia blîndeții pastorale. Ce să mai spunem despre uniunea Episcopilor din diferitele națiuni? Încetînd să mai fie Episcopi ai Bisericii universale în spirit și acțiune, ei sînt acum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Vera Wong. —Ah, daaaa! Aș putea cumpăra voalul ca să fac un act de caritate. —Toată lumea din 660 Park va crede că ești prietena ei cea mai generoasă. Dumnezeule, poți să-ți imaginezi cât de umilitoare trebuie să fie o logodnă ruptă? Închipuie-ți, să fii fata-care-aproape-că-s-a-măritat. Cum o să mai aibă curajul să bea un Bellini la Cipriani? Iâh, Dumnezeule, ce rușine. Speram că oamenii ăștia inimoși m-au adus la un ospiciu ca, de pildă, Salonul Logodnelor Rupte de la Spitalul Mount
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mai văd priveliștea dinăuntru, deoarece am leșinat în prag. O întâmplare norocoasă, aș zice, fiindcă le-a dat timp cameristelor să înlocuiască toți trandafirii „de logodnă“ roz-deschis cu violete, înainte să-i văd. —Duré, este vorba de o logodnă ruptă, am auzit-o pe Julie șoptindu-i supărată când mi-am revenit. —Ah! Ce înseamna hrupta? întrebă Duré. Este atunci când logodna nu mai are loc, am oftat eu. Ah, vous-êtes une fata bathrâna? —Oui, i-am răspuns. În ciuda drăgălășeniei apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cronometrul Încă În funcțiune și cu ultimele trei mingi În Încărcător. Am traversat terenul și m-am oprit În zona plină de urme de alunecare, coregrafie a unui duel violent, la care mașina asistase aproape ca un simplu spectator. Racheta ruptă zăcea aruncată pe scaunul arbitrului de tușă, cu mînerul numai așchii. Am luat racheta În mînă și am auzit sunetul șfichiuitor al mașinii de tenis. O minge servită cu putere a zburat rotindu-se peste fileu și a mușcat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul de mașini parcate cu fața la Porsche pe cealaltă latură a căii de acces. CÎteva aveau locurile din față ocupate de șoferi și pasageri, toți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În lumea umbrelor proiectate de stolurile păsărilor de pe tapet și-a elefanților suflați cu aur. Spațiul comercial de alături era neocupat - un cavou de beton, un segment de spațiu-timp abandonat. Crawford păși peste ambalaje de țigări și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol. Fără să mă aștepte, traversă Încăperea goală și ieși prin parcare către vilele Înșirate pe latura de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar întâmpla dac-aș scăpa platoul pe jos! Dar în mintea mea văd totul foarte clar: perechi dezechilibrându se și alunecând neputincios cu picioarele pe tartine unse cu unt și ornate cu murături, țipete, toalete distruse, pătate de mâncare, tocuri rupte, privirea înlăcrimată a Georgianei, căreia i am distrus petrecerea... Strâng platoul cu îndârjire, ca pe un obiect de preț, foarte ușor casabil, și reușesc să-l depun pe masă fără să fac vreo dandana. Mă uit în trecere la Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
refacere. Să stea să-și lingă rănile în tăcere și să ajungă la fericitul moment când va arunca definitiv cârjele. Să învețe să meargă din nou fără cârje. Să găsească în sine însuși acea voință de care nu dă în ruptul capului, acea voință care să-l facă să meargă, să meargă fără spri jin într-o direcție. Să nu se gândească deocamdată la întoarcerea acasă și la sesiunea din vară. Simpla amintire a faptului că la vară îl așteptau multe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi încadra orgolios trăsăturile de licate, care ascundeau în același timp multă forță. în ziua când Clara venise la el acasă disperată, să-l întrebe despre accidentul lui Eduard, Bobo îi observase încremenit genunchiul rotund care se zărea prin ciorapii rupți. îi venise să sărute rana sângerie care pulsa năvalnic - precum o inimă speriată, expusă fără apărare tuturor privirilor - pentru flușturaticul lui frate. îl impresionaseră atunci, mai mult ca oricând, glasul ei aparent băiețos și reacțiile ei tulburi, imprevizibile. De altfel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mână invizibilă ar fi răsturnat peste el o călimară cu cerneală roșie. — înțeleg, spusese ea într-un târziu, privindu l fără expresie în ochii lui cenușii care semănau și nu semănau cu ai lui Eduard. înțeleg, deși nu pot în ruptul capului să accept ideea că e atât de mărginit. Oricum, e limpede! Se potrivește perfect în tiparul meu existențial! Și o rupsese la fugă, înainte ca el să-și revină din uimire și să poată țâșni după ea. Bobo privise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
când se nimerea să ia masa împreună, de cele mai multe ori duminica la prânz, lui Bobo îi plăcea să facă el pregătirile. Nu știuse să gătească, dar găsise în dulapul de lângă aragaz o carte de bucate veche și prăfuită, cu copertele rupte, cu paginile dezlipite și unsuroase, pe care o citise într-o zi de la un capăt la altul, ca pe un roman. De atunci, nu o mai deschisese. îi rămăseseră înfipte în minte amănuntele care îl interesau. De altfel, asta era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aneantizase în cădere. „Ființa aia s-a dus naibii de când am căzut“, își spuse Eduard, ridicându-se în capul oaselor. „Nu mai dau de ea oricât o caut. Iar cu asta în pielea căreia sunt acum nu mă descurc în ruptul capului!“ Duse mâna instinctiv spre locul unde stăteau cârjele, dar nu dădu de ele. Nici nu avea cum, pentru că, de câteva zile, de când se pregătea pentru sosirea prietenilor lui, renunțase cu totul la cârje, chiar dacă pășea cu greutate. Voia să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot, să de șerte toată amăreala care o cuprinsese, dar nu izbutise. Amă reala îi rămăsese în gâtlej, așa cum migrena îi rămăsese în cap, țiuitoare. — Uite-așa mai aflu și eu lucruri despre tine! Cu toate că nu mi te închipui în ruptul capului ascultând prostii din alea... Muzică progresivă! Hm! Bănuiesc că te luai și tu, normal, după alte fete, opină domnul Ionescu concesiv, cântărind o cu o pri vire care o îngheță de spaimă, pentru că semăna izbitor cu privirea de rămas-bun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-un tunel nevăzut și nebănuit al timpului și al spațiului. Clara se revăzu dintr-odată cu douăzeci de ani în urmă, pe o bancă din parcul de lângă liceu, cu ciorapul rupt și o vânătaie pulsatilă la genunchi, dureroasă destul, dar cu o durere înmiit mai mare la gândul că Eduard suferise un accident. Și nu un accident oare care, ci o prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse ea în șoaptă Clarei, zâmbind complice, pe când se așezau la o masă metalică, albă, pătrățoasă și șchioapă. I-am întrebat de câteva ori care-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din senin. De ce îi părea scena atât de familiară? Se căzni să scotocească în minte după o amintire
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]