3,072 matches
-
ocupației germane, considera acest fapt drept sarcina lui majoră pînă la sfîrșitul războiului și pînă în momentul posibilei reinstaurări a guvernului anterior; administrația lui nu avea deci nici o conotație ideologică. El avea la dispoziție o mică forță militară. Liderului fascist sîrb, Dimitrije Ljotić, i s-a acordat un oarecare sprijin de către puterea ocupantă și i s-a permis organizarea unui corp de aproape 3.600 de oameni. Sub dominația italiană, Muntenegru a avut parte de o experiență mult mai tragică. Inițial
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Sporazum, care îi lăsaseră pe mulți sîrbi sub administrația croată. Primul șef al guvernului în exil a fost generalul Dušan Simović, cel care organizase lovitura din 1941. În ianuarie 1942 el a fost înlocuit cu Slobodan Iovanović, un mare istoric sîrb. Colonelul Draža Mihailović a primit în acest cabinet postul de ministru al armatei, al forțelor navale și al celor aeriene. Acest ofițer, activ pe teritoriul Iugoslaviei, organizase detașamente de gherilă loiale guvernului de la Londra. Încă din primele zile ale ocupației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
România și Bulgaria, unde administrația oficială și trupele regulate ale armatei au deținut controlul pe toată durata războiului și unde nu existau trupe inamice de ocupație. În mai 1941, imediat după capitulare, colonelul Mihailović și un grup restrîns de ofițeri sîrbi s-au retras în zonele de deal și au organizat un centru de rezistență. Mihailović și-a numit forțele Detașamentele de Cetnici ale armatei iugoslave; termenul de cetnic evoca numele unor grupuri similare care luptaseră împotriva stăpînirii otomane. Avînd legături
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
șase. Drept represalii, au fost executați șapte mii de locuitori ai orașului, inclusiv copii de școală. Cu toate că rezistența, chiar cu pierderi foarte mari, făcea parte din linia partidului comunist, implicațiile acestei politici erau greu de acceptat pentru mulți dintre liderii sîrbi. Ca și politicienii francezi înainte de război, o parte din sîrbi erau obsedați de temerile referitoare la viitorul națiunii lor. Li se părea că ei suferiseră în trecut cele mai mari pierderi dintre popoarele sud-slave. În timpul primului război mondial, națiunea sîrbă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sîrbi. Ca și politicienii francezi înainte de război, o parte din sîrbi erau obsedați de temerile referitoare la viitorul națiunii lor. Li se părea că ei suferiseră în trecut cele mai mari pierderi dintre popoarele sud-slave. În timpul primului război mondial, națiunea sîrbă pierduse 20 % din populația ei drept urmare a pierderilor de pe cîmpul de luptă, a bolilor și a privațiunilor. În prima perioadă a ocupației puterilor Axei au existat informații despre masacrarea sîrbilor, primite nu numai din teritoriile controlate de croați, ci și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
timp cît regele era capabil să domnească. Sub puternica presiune britanică, el a renunțat însă să mai insiste. În martie 1945 trei membri ai guvernului în exil au devenit membri ai guvernului lui Tito: Šubašić, Milan Grol, liderul Partidului Democrat Sîrb, și Juraj Šutej, colaborator apropiat al lui Šubašić și membru al Partidului Țărănesc Croat. A fost instituită în acest moment o regență formată dintr-un sîrb, un croat și un sloven. După cum era de așteptat, ea l-a numit premier
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui i-au urmat exemplul în septembrie. Ulterior, Šubašić a fost pus sub arest la domiciliu. Împiedicate să presteze o campanie politică liberă și să-și editeze ziarele de partid, formațiunile politice din opoziție au boicotat alegerile, astfel că radicalii sîrbi, agrarienii și democrații, precum și Partidul Țărănesc Croat, s-au retras din campanie. Alegerile au avut loc în noiembrie 1945. O parte din votanți au fost excluși din cauza activităților lor din timpul războiului. Cu toate că nu exista decît lista guvernului, exista posibilitatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
faimoasă "burghezie sîrbească" a dominat și exploatat nemilos mai bogatele și mai sofisticatele Croația și Slovenia în timpul Iugoslaviei antebelice și care a încercat recent să repete performanța prin Ranković și un partid și o birocrație polițienească dominate de sîrbi. Politicieni sîrbi, primitivi ca educație, grosolani prin pregătire și deci "neostaliniști" sau cel puțin "comuniști dogmatici" prin definiție. Hegemonia sîrbă, exploatatoare și autoritară, principalul poate unicul motiv pentru care Croația nu era la fel de bogată și democrată ca... Danemarca?39 Prima reacție națională
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
antebelice și care a încercat recent să repete performanța prin Ranković și un partid și o birocrație polițienească dominate de sîrbi. Politicieni sîrbi, primitivi ca educație, grosolani prin pregătire și deci "neostaliniști" sau cel puțin "comuniști dogmatici" prin definiție. Hegemonia sîrbă, exploatatoare și autoritară, principalul poate unicul motiv pentru care Croația nu era la fel de bogată și democrată ca... Danemarca?39 Prima reacție națională croată majoră s-a produs în 1967. În acest moment, 130 de intelectuali, din care făcea parte și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
destituiți sau și-au dat demisia din posturile lor oficiale. Matica Hrvatska a fost reorganizată, iar activitățile ei au fost strict limitate. Demiterea lui Ranković ridicase problema controlării forțelor de securitate, precum și pe cele ale politicii economice și a naționalismului sîrb. Mișcarea croată demonstrase măsura în care un partid dintr-una dintre republici putea duce o politică independentă. După experiența aceasta, Tito a sprijinit întărirea organizației centrale; el a aprobat totodată intervenția autorităților centrale în afacerile republicilor atunci cînd sistemul comunist
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Croația, ci și alte republici au simțit greutatea acestor decizii. Naționaliștii croați militaseră pentru politici economice liberale și pentru descentralizare în politică. Erau luate acum măsuri împotriva elementelor "liberale" din Slovenia, Macedonia și Serbia. În octombrie 1972, șeful Partidului Comunist Sîrb, Marko Nikezić, și-a pierdut funcția, fiind făcute și alte schimbări de personal în cadrul partidului și statului. Motivele acțiunilor singulare nu erau întotdeauna clare, dar Tito demonstrase că putea lua măsuri energice atît în Serbia, cît și în Croația. Cu toate că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
internaționale și interne. Pînă în anii '60, populația albaneză din districtul Kosovo a fost foarte dezavantajată comparativ cu sîrbii, care dețineau un număr disproporționat de posturi-cheie în stat și în cadrul structurii de partid și dominau viața culturală și economică. Ofițerii sîrbi aveau de asemenea controlul asupra poliției și a forțelor de securitate locale, ale căror abuzuri au făcut parte din acuzațiile aduse lui Ranković. Situația aceasta s-a schimbat după 1966 și din nou după noiembrie 1968, cînd au izbucnit o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politice și și-au exprimat temerile relativ la numărul mare de emigranți care plecau să lucreze în străinătate. La celălalt capăt al scării economice, locuitorii Muntenegrului erau relativ mulțumiți. Considerîndu-se în general ca fiind sîrbi, ei nu se temeau de dominația sîrbă. În plus, dat fiind că regiunea fusese în timpul războiului un centru al activității partizanilor, muntenegrenii au primit ulterior un număr disproporționat de mare de posturi în stat. Zona s-a bucurat de asemenea de o atenție destul de mare în cadrul programului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din Bosnia-Herțegovina era în 1971 cel al musulmanilor, care alcătuiau 39,6 % din populație, față de 37,2 % sîrbi și 20,6 % croați. Luînd prin 1968, după multe oscilații și compromisuri, decizia de a-i considera pe musulmanii vorbitori de limbă sîrbă drept o a șasea "națiune" separată și aflată pe același plan cu slavii de sud, pe motiv că islamul este în egală măsură o cultură și o religie, autoritățile de stat au încurajat dezvoltarea lor. În Vojvodina, care avea o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o a șasea "națiune" separată și aflată pe același plan cu slavii de sud, pe motiv că islamul este în egală măsură o cultură și o religie, autoritățile de stat au încurajat dezvoltarea lor. În Vojvodina, care avea o majoritate sîrbă de 55,8 %, cea mai puternică minoritate era cea maghiară, care forma 21,7 % din populație; regiunea avea și locuitori slovaci, români și croați. O grijă deosebită era manifestată față de concilierea ungurilor, precum și față de acordarea de drepturi culturale tuturor grupurilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Urmînd calea naționalismului romantic european, intelectualii balcanici au devenit și ei preocupați de limbile lor naționale și, deosebit de important, de trecutul istoric și de eroii lor. Căutîndu-și rădăcinile în Grecia clasică, în Roma antică, în Bizanț și în imperiile medievale sîrb și bulgar, naționaliștii din Balcani aveau pretenții la fel de mari la glorie istorică precum oricare altă mișcare europeană contemporană. Deși aceste aspecte ale renașterilor naționale erau strîns legate de instituțiile și tradițiile autohtone, liderii balcanici au acceptat unele instituții politice europene
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
70; 72; 130; 139-141; 145-147; 150; 153; 157; 186; 187; 240; 264; 268 Partidul Țărănesc Croat (Iugoslavia), 72; 130; 139; 141; 157; 186; 187; 240; 268 Partidul Autonomist (Dalmația), 61 Partidul Democrat (Serbia), 139 Partidul Independenței (Ungaria), 67 Partidul Independent Sîrb (Croația), 69; 71 Partidul Liberal (Grecia), 161; 164 Partidul Liberal (România), 31; 53; 150; 152; 153; 154 Partidul Liberal (Ungaria), 66; 74 Partidul Național (Dalmația), 61 Partidul Național (Serbia), 61; 185 Partidul Național Țărănesc (România), 154; 157 Partidul Național din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
secolul al XIV-lea, se prelungește pînă în secolul al XVI-lea. În ciuda rupturilor, numele Basarab se menține. Este reluat în Oltenia de clanul nobiliar al Craioveștilor, care domină viața politică valahă a anilor 1480-1520. Craioveștii se aliază cu nobilii sîrbi, înlăturați de turci, întrețin relații privilegiate cu Imperiul otoman și cînd unul dintre membrii familiei, Neagoe, numit Basarab, urcă pe tron în 1512, el va duce o politică autoritară de renume. Basarab construiește Biserica Curtea de Argeș, inaugurată cu fast în 1517
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în războaiele contra maghiarilor, valahilor, polonezilor și turcilor. Învins în 1538, el fuge și se refugiază în Transilvania. Trei ani rnai tîrziu, își recîștigă tronul, după ce își negociase reîntoarcerea cu turcul Soliman, cu ajutorul darurilor adunate de către soția sa, de origine sîrbă Elena Ecaterina Brancovici. Macarie nu spune nimic despre dependență și glorifică domnia prințului său, luînd ca model al propriei povestiri pe cronicarul bizantin Manasses. Acest aranjament, ca și folosirea termenului "țar" pentru desemnarea domnitorului, pune problema prezenței tradiției bizantine în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se impunea prezența curentelor occidentale prin intermediul Poloniei sau a Imperiului habsburgic. Tradiția bizantină pătrunde în principate încă din secolul al XIV-lea, înainte deci de luarea de către turci a Constantinopolului, în 1453. Ulterior, aceasta este vehiculată de diaspora greacă și sîrbă, care își găsesc refugiu la nord de Dunăre. Unii istorici Andrei Pippidi, Matei Cazacu se referă la un ciclu sîrb al istoriei moldave care este realizat plecînd de la modelul cronicilor sîrbe: Alexandru Lăpușneanul reia tradiția deschisă de Petru Rareș, cu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
XIV-lea, înainte deci de luarea de către turci a Constantinopolului, în 1453. Ulterior, aceasta este vehiculată de diaspora greacă și sîrbă, care își găsesc refugiu la nord de Dunăre. Unii istorici Andrei Pippidi, Matei Cazacu se referă la un ciclu sîrb al istoriei moldave care este realizat plecînd de la modelul cronicilor sîrbe: Alexandru Lăpușneanul reia tradiția deschisă de Petru Rareș, cu a cărui fiică se căsătorește. În Moldova, influența picturii sîrbești la sfîrșitul Evului Mediu asupra proiectelor arhitecturale și a iconografiei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a fost demonstrată de Matei Cazacu și Anca Dumitrescu, care au pus în evidență asemănarea dintre picturile murale ale Voronețului în Moldova și cele ale bisericii valahe Sfîntul Nicolae de la Argeș, pictată la începutul secolului al XV-lea de către meșteri sîrbi. Or, în aceeași epocă, inscripțiile așezămintelor religioase ale lui Ștefan cel Mare exprimă o trimitere clară la tradiția bizantină: ascendența domnitorului este numită, grația divină este menționată în titulatură, este numit "domn prin voia lui Dumnezeu și iubitor de Hristos
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
linii de influențe, via Serbia și via Ungaria. În 1473, Ștefan și ostile sale moldovenești au ocupat Curtea domnească din Țara Românească. Ștefan capturează pe soția prințului valah, Maria Despina, și pe unica sa fiică. Or, prințesa este de origine sîrbă, iar Ștefan se va căsători cu fiica sa la moartea Măriei de Mangop, în 1477. Maria Despina este însoțită de scribi bulgari care introduc în Țara Românească și Moldova manuscrise bulgare și sîrbești. Pe de altă parte, Ștefan este contemporanul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
neuitării. "Orizont", nr. 1526/ 2009 O trilogie a înstrăinării Biografia lui Miloš Crnjanski include o importantă perioadă timișoreană, un interval de șaisprezece ani ce cuprinde anii copilăriei și ai adolescenței. Citită îndeaproape, se poate observa că întreaga operă a autorului sârb exploatează amintiri despre Banatul primului deceniu ale secolului al XX-lea. Această perspectivă se poate desprinde dintr-o abordare unitară a literaturii lui Crnjanski, facilitată acum de apariția, la editura Brumar din Timișoara, a trei volume reprezentative pentru definirea scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cel mai cunoscut roman semnat de Crnjanski este Migrațiile, o serie de alte texte stabilesc, deopotrivă, punctele centrale ale unui imaginar dominat de o perpetuă criză identitară. Lirica Itakăi, Jurnal despre Čarnojević și Stražilovo* sunt repere esențiale în modernitatea literară sârbă și reunesc deopotrivă un corpus remarcabil de teme radicale ale literaturii central- europene - străinul și rătăcitorul, soldatul și omul fără însușiri, lirismul melancolic și ironia, în plan secund persistând refuzul viziunii tradiționale asupra relației dintre individ și istorie. Jurnal despre
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]