3,007 matches
-
în zonă pentru a apăra instituțiile de stat, iar liderul comunist Mahmut Bakalli a solicitat trimiterea de tancuri pe străzi. În câteva zile, protestele cu privire la condițiile de trai ale studenților au escaladat, canalizând nemulțumirea față de tratamentul populației albaneze de către majoritatea sârbă, și s-au transformat în revolte naționaliste albaneze. Principala cerere a fost ca Kosovo să devină o republică în cadrul Iugoslaviei, primind un statut nou superior celui de provincie a Serbiei. Autoritățile i-au acuzat pe naționaliști radicali - "Politika" scria în
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
cuprinde părți din Muntenegru, Republica Macedonia și Kosovo. O confruntare a avut loc în apropiere de Podujevo, unde trupele de poliție care soseau din Serbia Centrală au fost oprite de către manifestanții albanezi care i-au luat ca ostatici pe localnicii sârbi și muntenegreni. Conducerea Ligii Comuniștilor din Iugoslavia a perceput opoziția protestatarilor față de autoadministrare și naționalismul lor drept o amenințare gravă, și a decis să "le suprime prin toate mijloacele disponibile". La 2 aprilie 1981 Președinția Iugoslaviei, sub conducerea lui Cvijetin
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
de asemenea, ca Universitatea să utilizeze manuale importate din Albania; începând de atunci, universității i s-a permis utilizarea doar a cărțilori traduse din sârbo-croată. Demonstrații au determinat, de asemenea, o tendință în creștere a cererii de centralizare din partea politicienilor sârbi, unitatea teritoriilor sârbe, o scădere a pluralismului cultural pentru albanezi și o creștere a protejării și promovării culturii sârbe. Universitatea a fost denunțată de către conducerea Ligii Comuniștilor din Serbia ca o "fortăreață de naționalism". Președinția nu a abrogat autonomia provinciei
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
pluralismului cultural pentru albanezi și o creștere a protejării și promovării culturii sârbe. Universitatea a fost denunțată de către conducerea Ligii Comuniștilor din Serbia ca o "fortăreață de naționalism". Președinția nu a abrogat autonomia provinciei așa cum au cerut-o unii comuniști sârbi. Liga Comuniștilor din Kosovo a declarat că revoltele au fost un produs al naționalismului albanez, iar Serbia a reacționat prin dorința de a reduce puterea albanezilor din provincie și printr-o campanie de propagandă care a susținut că sârbii au
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
Republica Ragusa au avut un rol important la dezvoltarea , precum și la cea a limbii croate moderne. Locuitorii de rând ai Republicii Ragusa erau catolici și vorbeau varianta locală a , același care stă la baza limbilor moderne croată, bosniacă, muntenegreană și sârbă. Din națiunile sud-slave moderne, ragusanii sunt cel mai mult asimilați croaților. Discuțiile pe tema etniei ragusanilor sunt însă mai ales bazate pe concepte revizuite care s-au dezvoltat după dispariția Republicii; în particular, pe perioada care a urmat Revoluției Franceze
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
luptat pentru unirea provinciei Kosovo cu Albania. Azem Bejta s-a născut în satul Galica (Kalica în perioada medievală), aflat la periferia orașului Skenderaj din Vilayetul Kosovo, Imperiul Otoman. Familia lui provine din Gagince, de unde au fost expulzată de către armata sârbă. El a fost fiul lui Bejta Galica, un patriot care a murit luptând împotriva Imperiului Otoman și pentru separarea Albaniei de statul sârb. Azem a continuat lupta tatălui său și a luptat mai întâi împotriva Regatului Serbiei în 1912. a
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
Skenderaj din Vilayetul Kosovo, Imperiul Otoman. Familia lui provine din Gagince, de unde au fost expulzată de către armata sârbă. El a fost fiul lui Bejta Galica, un patriot care a murit luptând împotriva Imperiului Otoman și pentru separarea Albaniei de statul sârb. Azem a continuat lupta tatălui său și a luptat mai întâi împotriva Regatului Serbiei în 1912. a fost unul dintre conducătorii rezistenței armate împotriva statului sârb în Kosovo în anii 1912-1914. Împreună cu luptătorii Kacak, el s-a opus armatei sârbe
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
patriot care a murit luptând împotriva Imperiului Otoman și pentru separarea Albaniei de statul sârb. Azem a continuat lupta tatălui său și a luptat mai întâi împotriva Regatului Serbiei în 1912. a fost unul dintre conducătorii rezistenței armate împotriva statului sârb în Kosovo în anii 1912-1914. Împreună cu luptătorii Kacak, el s-a opus armatei sârbe care a invadat provincia Kosovo în timpul Războaielor Balcanice și la începutul Primului Război Mondial. În iarna dintre anii 1915-1916, în timpul Primului Război Mondial, armata sârbă s-a retras din Kosovo
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
conducătorii rezistenței armate împotriva statului sârb în Kosovo în anii 1912-1914. Împreună cu luptătorii Kacak, el s-a opus armatei sârbe care a invadat provincia Kosovo în timpul Războaielor Balcanice și la începutul Primului Război Mondial. În iarna dintre anii 1915-1916, în timpul Primului Război Mondial, armata sârbă s-a retras din Kosovo, care a fost ocupat de Bulgaria și Austro-Ungaria. În 1915, după ce Austro-Ungaria a ocupat provincia Kosovo învingându-i pe sârbi, Azem Galica a început o rezistență armată împotriva noiilor invadatori. Cu toate acestea, după ce a
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
școli albaneze, acordarea dreptului de a arbora steagul albanez și oferirea de asigurări de către că austrieci precum că aceștia vor respecta obiceiurile țării, limba albaneză și religiile creștină și musulmană, Azem Galica a acceptat ocupația Imperiului Austro-Ungar. În 1918 Armata Sârbă a alungat armatele Puterilor Centrale din Kosovo. După ce s-a încheiat Primul Război Mondial, Kosovo a fost inclus în Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (cunoscut mai târziu sub numele de Regatul Iugoslaviei) la 1 decembrie 1918. Galica a devenit din
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
Kosovo. Albanezii le-au dat acestor luptători pentru cauza națională un loc de frunte în istoria lor sărbătorindu-i ca martiri ai națiunii. Sacrificiul lor a fost văzută ca parte integrantă a efortului național de a elibera Kosovo de sub dominația sârbă. Uciderea soților Galica și a multor altor luptători a dat un exemplu și a stimulat pe termen lung rezistența albaneză împotriva represiunii și a inegalității în Kosovo.
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
(în sârbă chirilica: Никола Пашић, ; 18 decembrie 1845 - 10 decembrie 1926) a fost un politician și diplomat sârb și iugoslav, care a fost cel mai important lider politic sârb timp de aproape 40 de ani si conducător al Partidului Radical al Poporului. El a îndeplinit mai multe funcții politice de prim rang, fiind de două ori primar al
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
(în sârbă chirilica: Никола Пашић, ; 18 decembrie 1845 - 10 decembrie 1926) a fost un politician și diplomat sârb și iugoslav, care a fost cel mai important lider politic sârb timp de aproape 40 de ani si conducător al Partidului Radical al Poporului. El a îndeplinit mai multe funcții politice de prim rang, fiind de două ori primar al Belgradului (1890-1891 și 1897), de mai multe ori prim-ministru al
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică a Șerbiei prin formarea unui club al deputaților din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate că primul președinte al acestuia. Partidul și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au obținut 54% din voturi la alegerile din septembrie 1883, în timp ce Partidul
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
până la 9 ianuarie 1892. De asemenea, a îndeplinit funcția de primar al Belgradului din 11 ianuarie 1890 până în 26 ianuarie 1891. În perioada cât a condus Adunarea Națională a fost votat cel mai mare număr de legi din istoria parlamentarismului sârb. În calitate de primar al Belgradului a fost responsabil cu pavarea străzilor noroioase ale orașului. El a fost reales de două ori ca președinte al Adunării Naționale, îndeplinind această funcție în perioadele 13 iunie 1893-aprilie 1895 (deși din septembrie 1893 doar cu
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
abandonând acordul din 1897 de a lăsa Șerbia într-o poziție de status-quo. Un emisar special a fost trimis de la Viena la Milan pentru a-l avertiza că Austria va boicota dinastia Obrenović dacă Pašić va fi executat. Reputatul istoric sârb Slobodan Jovanović a sustinut mai târziu că asasinatul a fost organizat astfel încât Milan să scape de Partidul Radical. Întemnițat și conștient de implicarea Austro-Ungariei, Pašić a mărturisit că Partidul Radical nu a fost loial dinastiei, ceea ce a salvat probabil mai
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
punerea în practică a planului său. După Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, când membrii sârb organizației revoluționare sârbe Tânără Bosnie l-au asasinat pe moștenitorul aparent al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, guvernul Austro-Ungariei a acuzat imediat guvernul sârb că a fost în spatele asasinării. Astăzi, consensul general este că guvernul sârb nu a organizat acel atentat, dar cât de mult știa Pašić despre asta este încă o problemă controversată și se pare că fiecare istoric are propria opinie cu privire la
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
iunie 1914, când membrii sârb organizației revoluționare sârbe Tânără Bosnie l-au asasinat pe moștenitorul aparent al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, guvernul Austro-Ungariei a acuzat imediat guvernul sârb că a fost în spatele asasinării. Astăzi, consensul general este că guvernul sârb nu a organizat acel atentat, dar cât de mult știa Pašić despre asta este încă o problemă controversată și se pare că fiecare istoric are propria opinie cu privire la acest subiect: Pašić nu știa nimic (Ćorović); Pašić știa că "ceva" este
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
cu privire la acest subiect: Pašić nu știa nimic (Ćorović); Pašić știa că "ceva" este pe cale să se întâmple și a spus Rusiei că Austria va ataca Șerbia înainte de asasinat (Dragnić); Pašić știa că asasinii aveau legături cu conducerea serviciului de informații sârb, dar i-a fost frică să informeze Viena (Balfour). Austria i-a prezentat Ultimatumul din iulie, formulat împreună cu ambasadorii germani într-un astfel de mod că nicio țară nu-l putea accepta. După ample consultări în țară și presiuni puternice
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
spus ambasadorului austriac Giesl (care își făcuse deja bagajele) că Șerbia accepta toate cererile din ultimatum cu exceptia cererii că poliția austriacă să călătorească independent prin Șerbia și să-și "realizeze" propria să investigație. Acest refuz a confirmat Austriei că guvernul sârb s-a aflat, cel puțin în mod indirect, prin intermediul organizației „Mâna Neagră”, în spatele asasinatului care a fost văzut astfel că o declarație de război la adresa Austriei. Austro-Ungaria a răspuns în mod oficial la 28 iulie 1914 prin declararea stării de
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
criticat și de sârbi. Fostul său coleg de partid Peră Todorović a scris că Pašić a fost neîndemânatic și nehotărât. Istoricul Vladimir Ćorović a afirmat deschis că Pašić nu a avut o fărâma de curaj, în timp ce medicul elvețian și filantropul sârb Archibald Reiss i-a criticat slăbiciunea față de fiul său, Râde. Nikola Pašić s-a căsătorit cu Đurđina Duković, fiica unui bogat comerciant de grâne sârb din Trieste, Italia. Nuntă lor a avut loc în biserică rusă din Florența din dorința
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
o rușine permanentă pentru Pašić. El a avut doi fii, Vladislav, arhitect (a murit în 1980 la Geneva, Elveția) și Nikola ÎI (1918-2015), absolvent de drept la Oxford care a locuit la Toronto, Canada, unde a fondat o Academie Națională Sârbă. Pašić a fost învinuit de multe ori că s-a căsătorit pentru în bani; atunci când a murit, Archibald Reiss a scris despre el: „Uite, fiul câmpiei și al unor țărânilor săraci a lăsat una dintre cele mai mari averi din
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
din această agreabilă comedie despre o Japonie modernă. Yamada este unul dintre autorii îndrăgiți la Valladolid,cu multe selecționări, așa cum sunt și Goran Paskaljevic, adevărat recordman, deținător a trei Espiga de oro sau Deepa Mehta (India). De data aceasta, cineastul sârb a surprins cu filmul unei întoarceri nostalgice, într-un ținut din Himalaya, a unui bărbat ajuns la vârsta reconsiderării unor vechi păcate. Film atipic în creația lui Paskaljevic, oarecum deconcertant, dacă nu chiar dezamăgitor. În schimb, Deepa Mehta, una dintre
Festivalul internațional al filmului de la Valladolid 2016. Părinți și copii la cules de spice by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104406_a_105698]
-
vreo monedă și-l păcăleau. Îi vindeau falsuri, imitații, câteodată destul de reușite, după monede antice celebre și, când îl certam că arunca cu banii aiurea, zâmbea și zicea: «Lasă, bre, ce dacă sunt falsuri, nu vezi ce frumoase sunt?»” Poetul sârb Adam Pulslojic, bunul prieten al lui Nichita, vine în fiecare an în România, la aniversarea lui, pentru a se reculege la mormântul acestuia. Dar câți mari scriitori români n-au scris cu dragoste despre Nichita, între poezie și poetică: Gheorghe
Nichita Stănescu, un genial arhitect al limbii by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105657_a_106949]
-
Bulgaria) și Antanta (Imperiul Britanic, Franța și Rusia la care vor mai adera Italia, România, SUA). Asasinarea la 15/28 iunie 1914, la Sarajevo, a prințului moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, și a soției sale, Sofia, de către un tânăr naționalist sârb, Gavrilo Princip, a fost pretextul declanșării Primului Război Mondial, la care au participat 33 de state, cu o populație de peste 1 miliard de locuitori. Bilanțul Marelui Război, ce a dus în final la destrămarea celor patru imperii — austro-ungar, german, otoman și rus
14 august, zi intrată în istoria României. Au trecut 100 de ani by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105990_a_107282]