23,741 matches
-
flori pe mormintele părinților mei... ce ar fi să aduc eu flori, se gândea Ana, măcar până stau aici? Alergau senini, fără griji, toți trei, pe dealurile îmbrăcate în brocat verde crud și se întorceau cu buchete mari de flori sălbatice... Ana le primea cu plăcerea ochilor și le așeza împreună cu buchetul-compoziție personală, pe mormântul bunicii și al bunicului... din timpuri vechi, intangibile... mormintele parcă înviau prin vizitele lor zilnice... Ana se simțea mai liniștită, a alinat remușcările materne... o vizită
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
mari. Te-ai gândit vreodată de ce? -Nu! -Îți spun eu! N-o să-ți vină să crezi... dar, îți spun adevărul gol goluț. -Hai, spune odată! îl îndemna Constantin nerăbdător.” * M-am opri din scris. Prin minte îmi alergau, precum iepurii sălbatici speriați de vânător, tot felul de amintiri. Mi-a adus aminte de întâmplările povestite odată de Popescu. M-am lăsat în voia lor... * „Se apropia miezul nopții. Bița, Popescu, Mircea și Gabi se întorceau de la film. Cele câteva becuri cu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
Acasa > Poezie > Cantec > MAREA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului O, mare, Mare albastră și misterioasă, Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul, Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine-ți dăruiește viață În inima uscată a pădurii înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule, Iubitule, De-atâta vreme îți
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
Ciocoiu mângâindu-și pântecele de satisfacție. - Iar aici, arătă pe hartă un loc îndepărtat, se află un cimitir al vampirilor. Locul este straniu, se află într-o văgăună, după o mlaștină, la baza unei râpe unde nu pătrund nici fiarele sălbatice. Va trebui să ajungeți înainte de miezul nopții, pentru că altfel riscați să vă pierdeți sufletele... - Ce oameni nebuni să-și facă mormintele așa departe de sat! - exclamă Conacu. - După ce s-au transformat în vampiri, șeful a decis ca într-o noapte
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile aduse de ospătari. Meniu a fost deosebit ales, compunându-se în afara platoului rece, numai din vânat, friptură de fazan înăbușit, rață sălbatică în sos caramel, pulpă de căprioară la tavă, stropită la început cu o Grasă de Cotnari, un vin dulceag, apoi la fiecare fel de mâncare se schimba și calitatea vinului, când o Băbească Neagră din podgoriile Nicorești, de lângă Tecuci, un
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
gazdă de o vreme și ceva. Floarea-de-colț apăruse, suavă, în stânca cea mai aproape de cer. Pe ea se odihnea lumea crepusculară, creată din cinci dinastii ale împăratului X, care lipsise de la botezul mai marilor. Spre nord se auzeau tropotul cailor sălbatici, patru legende cu armură de catifea neagră, sculptată în biblioteci de gânduri. Credința lor era jocul ielelor pe o tablă de șah. Vrăjitorul de plumb deschisese magazin de antichități. Între vechituri de smarald, trei îngeri înfloreau în orhidee și pace
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
este parfum de praf. Mi-am înregistrat izvorul în catalogul de stări. Se pierde însă în busola agățată de brațul meu, strâns. Erau, în ea, șapte care de înțelepciune, șase fecioare de legendă, cinci dinastii ale împăratului X , patru cai sălbatici cu armură de catifea neagră, trei îngeri înfloriți în orhidee, două rădăcini îmbrățișate ... și semnul tocit de întrebări absolute. Timp fără pași. Pereți zidiți în adâncuri. Vegetații de pământ pietruit după desenul șarpelui... - Nuuu! strig ... și vocala se aruncă în
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
Aveam deja aureolă cucerită prin medicină. Pregătirile se terminaseră și au plecat, umăr la umăr în marea biserică a naturii numită pădure. Și au drumețit prin văi și ridicături oprindu-se în fața vreunei icoane mai deosebite, numite curent arbori, animale sălbatice, simple gâze sau chiar țărână. Cristalinele izvoare creau pauze dese ori pentru realimentare cu energie concretă din rucsac sau apă băută cu căușul mâinii. Au sporovăit susținându-și fiecare crezul. Galileo Galileii a redat o astfel de pălăvrăgeala în opera
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îți dai inima și sufletul întreg celui care ți le va zdrobi. Dragostea - rădăcina și izvorul binelui.” - afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur. „Dragostea este o ființă sălbatică. Când încercăm să o ținem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobește. Când încercăm să o înțelegem, ne tulbură.” - scrie mult îndrăgitul Paulo Coelho. „Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură ființă, preamărirea unei singure
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
va alege impulsul. Problema e când o pornești pe un drum care se unește pe alocuri cu alt drum. Poți face față la două scopuri? E ca proverbul cu iepurii... Și revine rațiunea, sfârtecând orice încercare de schimbare spre instinct sălbatic, natural... - Pot să o fac! Vreau să o fac! Încă nu știu dacă Trebuie să o fac! Să o fac? - va urma - Referință Bibliografică: Gânduri de seară...2 / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 534, Anul II, 17
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
țes din fire pânză speranței de izbândă/ Rămân cu ei alături, că tot ce-i rău să birui” (Dorința). Ca efect al acestei funcții, exclusiv curative, transpare bucuria împlinirii prin fiecare vers, explozia de sentimente generând renaștere spirituală: „Un zumzet sălbatic îmi umple-universul/ Cu zgomot de-aripă, ușor, mă pătrunde.../ Deschid călimara lăsând tandru, versul/ Să picure-n calde, mirifice unde.” (Renaștere). Tonul unora dintre poeziile Georgetei Resteman deși contemplativ, se păstrează limpede, curat, precum ochii nopții căzuți în adorarea magiei
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
-și mai strașnic ritmul. Mă las purtată de dansul lor și raza de lumină se transformă într-o pajiște însorită. Retrăiesc imaginile întipărite în memorie... Sunt aproape de Peleș, pe poiana pe care regina Maria obișnuia să se plimbe... Ating florile sălbatice cu aceeași dragoste ca ea. Privesc zborul de fluturi și vulturul ce schițează rotocoale ca fumul unei pipe. Mi-aș fi dorit să trăiesc în acele vremuri... Mă învârt, cu mâinile întinse, cu ploaia scăldându-mi fața fericită. Simt că
GÂNDURI DE SEARĂ...3 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358345_a_359674]
-
luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Referință Bibliografică: Ploile / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 543, Anul II, 26 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PLOILE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358360_a_359689]
-
Ursu, nu mai pot crede ca au ajuns ei acolo, ci mai degrabă pentru a se refugia, ca să nu zic „a fugi mâncând norii” de omul alb, însălbăticit singur în pretinsa sa „civilizație”, în care se complace. Ei, tocmai acei „sălbatici” mâncători de carne crudă, au îmblânzit și educat Malamutul, demonstrându-și peste vremuri, iată cât de surprinzător și de limpede, caracterul lor de oameni așa de pașnici ce au fost, încât câinii lor nu știu nici azi - după mii de
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
că, ori așa i-a fost creată rasa, ori așa i-a fost educată, poate, copiind cu fidelitate comportamentul ales ce îl aveau ancestralii și prietenoșii săi stăpâni. Oameni și animale, sub un noian de legi ale unei „civilizații”, mai sălbatice decât jungla, uneori! Suntem nevoiți a trăi împreună pe aceeași planetă, nu separat, fiecare specie pe a lui. Am fi fost oare mai mulțumiți singuri, fără prezența lor în jurul nostru? Mai „superiori”, nu cred că ne-am fi putut simți
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
dar, între aceste două categorii de vietăți, există și o foarte mare diferență, care trebuie neapărat punctată, căci este prea semnificativă: Spre deosebire de animalele care fac rău sub instinctul fricii și al apărării, oamenii, care fac rău, se mai și amuză sălbatic de suferințele victimei, iar când aceasta începe a se cufunda în agonia morții, ei sunt deja intrați inexplicabil, într-un fel de delir extazic. Și, vai-vai(!), căci mulți, dintre aceștia doar, pretind societății umane, în care trăiesc precum căpușele
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
Pe Ursu nu l-a dresat nici un dresor, ci doar bunătatea sufletelor noastre, căci inteligență, ne-a dovedit că poseda deja, din plin chiar, de la natură, adică de când a fost creat de bunul nostru Dumnezeu pe pământ ca specie, nicidecum „sălbatică”, cum afirmă „specialiștii”, categoric, că ar fi fost Malamutul la „Început”, ci ca o specie necesară omului care știe să-l trateze ca pe un adevărat prieten și - de ce nu? -, ca pe un adevărat și merituos aproape. Pe când eram elevă
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
tăiate pe alocuri de spațiul de rulare, astfel încât puteai vedea stratificarea rocilor ce le formează într-o așezare cuminte, de file de ceaslov îngălbenite de vreme, ba pe malul mării, nesfârșita întindere albastră care-și zbuciuma dorurile într-un dans sălbatic cu malurile stâncoase, abrupte și pline de misterele trecutului. Istoria și legenda își dau mâna peste tot în Cipru, indiferent în ce parte a insulei ai ajunge; Paphos era numele a două așezări apropiate din vechime: orașul nou, Paphos Nea
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
un profesor îi atrăsese atenție că i se vede fofoloanca. Dar cu ce priviri insinuante i se uitase în timpul orei între picioare! Așa că, s-a întors iar la Mancuse, cu disperare, dar între ei doi vechea vrajă a acelui moment sălbatic și tandru nu va mai înflori niciodată. Flora nu avea cum să știe acest amănunt, dar Licurișca îi spusese lui Thomas: Mi s-a făcut milă de fata asta ... Las-o să se limpezească, a ricanat Thomas. Mai are probleme
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind ca un nufăr sălbatic. Cerul se legăna în jurul lor, apa rîului fierbea de emoția neașteptată, și creația renăștea iarăși, din ea însăși, inundată de fericire. Mancuse își dorea în acele clipe ca eternitatea să-l încremenască în acea stare eternă a dăruirii depline, dar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
eticii. Dacă nu există Diavol, ar trebui să-l inventăm. Te întristează adesea nu dușmănia cuiva,cât ignorarea, eu aș adăuga o Poruncă - Nu-ți ignora semenul, chiar dacă nu-l iubești. Am pătruns într-o junglă miraculoasă, fructele împodobeau ramurile sălbatice, dar erau otrăvite, în jur zburau umbre, erau lilieci, erau oameni după moarte? Un liliac încerca să-mi scoată ochiul,altul râdea stropindu-mă cu salivă verde. Din fructe ieșeau viermi roșcați cu dinți ca briciul, ce mult doream să
SINCOPE de BORIS MEHR în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358482_a_359811]
-
-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele sale, le închise în saivan unde le umpluse ieslea cu fânul cosit de pe loturile sale, sau de prin zonele necultivate, unde creștea într-o floră spontană sălbatică. Oile zbierau în țarc, neobișnuite să fie închise într-un spațiu așa de mic. Poate își strigau prietenele ce le aveau în turma mare și de care erau despărțite până la primăvară când se vor reuni, dacă stăpânii lor vor alege
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
exclude existența altora, atât de diverși și de apetisanți, prezenți în scrierile contemporanilor, de care autoarea cărților de față se delimitează asemenea trandafirului (nu neapărat al deșertului - cum se autodefinea plastic în titlul unui volum anterior), ci a autohtonului trandafir sălbatic într-un câmp de buruieni, etalându-și spinii și alungând intrușii sau pe cei ce vor să i se apropie prin căi absconse ori meschine interese. Între cele două cărți despre care facem vorbire astăzi - cea amintită și volumul de
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
mâinii. Stă pe gânduri.). Unde ești, slăvită și mândră cetate La care mă închinam cu pietate? Unde ești cetate a lui Romul cu delirul și uitarea? Cu vinul oaspeților, cu parfumul ce inunda zarea? Ooo! Nu e nimic în această sălbatică țară. Și apa aici e , parcă, amară. Ovidiu a spuso! Romă iubită, adevărul să-l crezi! Vino aici în sălbăticie. Și-ai să vezi. ( După o pauză.). Prea iubite împărate, misiunea mi-am îndeplinit. Am multe știri. Gânduri multe de
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
la amândouă să gândesc!? Oh! Venus protectoare la tine mă împărtășesc, Tu, înțeleapto, zeiță frumoasă, 6 De ce nu faci să fim deodată și aici și-acasă? SABINUS A ... ! Ca o nălucă s-a strecurat alături cu înserarea ... M-a îmbrățișat sălbatică precum stânca marea. CASIUS Mă rog, cine!? LILIANUS Poate o sălbăticiune? Ia seamă! Ha...ha....! Nu ți-a fost teamă? Sau ești sub protecția unui zeu? Am înțeles. Îți văd timiditatea, dragul meu. PROPELIUS Te-a sărutat, ai sărutato ... spune
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]