6,982 matches
-
1913; Zile senine, București, 1913; Însăilări, București, 1914; Postelnicul Cumpănă, București, 1914; Gura iadului, București, 1915; Războiul cel mare, Pitești, 1915; Clacă și robot, București 1916; Însăilări. Însemnări și povestiri. Sfârșituri, București, 1922; Mucenicii neamului, București, 1922; Povești, București, 1923; Săracu’ Gealapu, București, 1928; Alte povești, București, 1929; Povești pentru tineri și bătrâni, București, 1934; Comoara lui Prâslea, București, 1936; Din țara lui Alb-Împărat. Basme pentru toate vârstele, București, 1936; Făpturi și năstimiri. Mituri și legende, București, [1936]; Zmei și zâne
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
sale și scurte compoziții în versuri (de exemplu atunci cînd - IV, 18 - compune o epigramă în cinstea Sfîntului Martin, la cererea lui Perpetuus, episcop de Tours: aceasta trimite la cultul Sfîntului Martin și la poezia lui Paulinus din Périgueux). Deși sărac în conținut, Epistolarul lui Sidonius este bogat în date istorice care pot servi la cunoașterea Galiei din acea vreme, și mai puțin a dezbaterilor ori a problemelor arzătoare ale momentului. Sidonius a aparținut aristocrației galice și a încercat, atît cît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedicat Călugărului Agațiu, sau Peristeria. în introducere, autorul evocă întîlnirea din ziua precedentă cu Agațiu, care i-a vorbit despre Peristeria, o matroană contemporană cu ei, care s-a distins prin cumpătare, meditație și rugăciuni fierbinți, prin binefacerile în folosul săracilor și al călugărilor; în cinstea ei, autorul s-a hotărît să scrie un tratat consacrat virtuților de care a dat dovadă. în douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește despre înfrînare, despre vanitate, despre lectură și despre rugăciune, despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să scrie un tratat consacrat virtuților de care a dat dovadă. în douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește despre înfrînare, despre vanitate, despre lectură și despre rugăciune, despre folosirea bunurilor și despre grija față de ceilalți, în special față de săraci, despre renunțarea la propriile bogății, despre ispitele diavolului și despre lupta spirituală, despre viața de călugăr și, în sfîrșit, despre slava ce-i așteaptă pe cei ce dau de pomană. Diversele teme sînt ilustrate cu o serie de exemple luate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un apendice la panegiricul siriac se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simion, interesante, între altele, deoarece sfatul privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, susținut de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii, de a-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobînzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
își umple căruciorul de la supermarket, și - econom, cum e - credeți că dă banii pe un taxi? Sigur, ar merge pe jos, dar dacă are o afecțiune congenitală? Rău de mare distanță? Și atunci, afară, cu căruciorul plin cu vârf, meditează, săracul, în hainele lui de lux, in ploaie, poate, că nici umbrela nu își permită să o mai deschidă, de atâtea copnvorbiri telepatice, ce le are și îl asaltează în afaceri despre multiculturalitate, și multietnicitate, în milenara noastră Europa, Asie, America
SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOŞATUL CONTINUU de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381283_a_382612]
-
nici mai curați. Pur și simplu sunt putred de bogați. Numai bursa este în măsură să ne spună cît mai valorează aăzi un ban. • Iubirea clădită pe bani, de regulă, nu ține... ani. • Bogatul știe cît e de bogat, dar săracul nu știe cît e de sărac. • Goana după bani nu are leac. Omul se dă de zidul morții să mai cîștige un fleac. Leul are o dublă față: sălbatică în junglă, umilă în... pungă. • Cu cât piața se scumpește, banul
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
sunt putred de bogați. Numai bursa este în măsură să ne spună cît mai valorează aăzi un ban. • Iubirea clădită pe bani, de regulă, nu ține... ani. • Bogatul știe cît e de bogat, dar săracul nu știe cît e de sărac. • Goana după bani nu are leac. Omul se dă de zidul morții să mai cîștige un fleac. Leul are o dublă față: sălbatică în junglă, umilă în... pungă. • Cu cât piața se scumpește, banul se ieftinește. Pentru unii, fericirea stă
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
11.15], pentru ca aceasta să poată vorbi și să-i omoare pe cei ce nu se vor închina chipului fiarei; 16și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să‑și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte (ΠςΔ∀(:∀ ƒΒℜ ϑ↑Η Πγ4Δ∈Η ∀⇔ϑ™< ϑ↑Η ∗γ>4Η × ƒΒℜ ϑ∈ :ΞϑΤΒ≅< ∀⇔ϑ™<), 17încât nimeni să nu poată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce cu trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Ieronim). Curând însă între protejat și protector aveau să apară neînțelegeri. Chiril va emite unele pretenții de autonomie administrativă față de Cezareea, pe care mitropolitul le refuză, lansând totodată împotriva noului episcop acuzația că ar fi vândut, pentru a hrăni săracii, odoarele dăruite Bisericii de împăratul Constantin. Chiril refuză să se supună superiorului său, dar, fiind constrâns, sfârșește prin a ceda și pleacă în exil. Se oprește mai întâi în Antiohia, dar moartea episcopului acestui oraș îl determină să plece către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Și vor fi dați în mâna lui”, altfel spus, preștiința lui Dumnezeu va îngădui să se întâmple aceasta și va arăta dinainte timpul anume în care aceste rele [se vor succeda]. Căci, „nu până în sfârșit va fi uitat sărmanul, răbdarea săracilor în veac nu va pieri” (Ps. 9,19). Iar după ce a spus: „ei vor fi dați în mâna lui”, el a adăugat „până la o vreme și vremuri și o jumătate de vreme”. Acest lucru ne‑a fost arătat mai clar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii îi supravegheau atent pe acești Voievozi excesivi (le cercetau „hirea” și constatau schimbări, ca în cazul lui beizadea Radu Iliaș, cel însurat cu Stanca, fiica lui Constantin Brâncoveanu, „săracul” îmbogățit de opulentul său socru; în ochii autorului Istoriei Bălăcenești, el promitea să ajungă un mânuitor al violenței: a devenit bețiv și „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-a omorât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de vite” 43. Niccolò Barsi era de părere că la praznicul de după înmormântare („Aici se face din nou praznic cu bărbați și femei, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de vite” 43. Niccolò Barsi era de părere că la praznicul de după înmormântare („Aici se face din nou praznic cu bărbați și femei, cu bogați și săraci, cu oameni de toate neamurile, și cheamă pe preot să blagoslovească masa”) „nu mănâncă altceva decât pește, și spun că fac acest lucru pentru a arăta pedepsire trupului, și de durere după cel mort; dar beau totuși vin și bere
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era acompaniat de sunetele feluritelor instrumente muzicale[?!]: „ei obișnuiesc să-l țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este rece și este iarnă. în aceste trei zile ei nu fac altceva decât că le dau mâncare săracilor și călătorilor, cântând mereu din instrumentele pomenite mai sus în jurul năsăliei sau sicriului celui mort. După împlinirea celor trei zile, îl duc la cimitirul de lângă biserică, trăgând clopotele, cu preotul lângă ei, cu mulți bărbați și femei care merg despletite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere; 2.[în ritualul creștin] praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc [săracilor] diverse obiecte [ale mortului]: 3. parastas). Refăcând în 1683, Mănăstirea Bistrița, zidire a rudelor sale, boierii Craiovești (gest de solidarizare, de revendicare, de asociere la o glorie veche), lăcaș atât de greu încercat în 1509, în timpul lui Mihnea cel Rău
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era și cea de continuare și desăvârșire a programelor de obținere a mîntuirii începute de soții lor în timpul vieții. Co-părtașe active la desfășurarea acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut - cu conservarea amintirii („nemoarta pomenire”) lor - cea de-a doua fiind, evident, subsidiară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu mare giurământuri. Și cum să hie el amestecŭ la unile ca acélea, spre răul stăpânului său, dezicându cu glas: Cine au fostu, doamne, mai credzut la măriia-ta și cinstit ca mine? Și m-ai scos den obiéle, și den sărac m-ai îmbogățitț. I-au dzis Vasile-Vodă: «Așea știu și euț. Și i-au dzis să meargă, să grăiască cu Ciogolea, să audze se spune Ciogolea-spătariul”. Costin își urmărește personajele. Vrea să vadă cum le cuprinde neliniștea, teama, spaima („Se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de altfel, Dabija Vodă a fost cel care l-a înălțat în dregătorii pe grecul pripășit în Moldova 259. Voievodul, căruia îl plăcea să „bé vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal” și se milostivea de săracii din preajmă („Acest domnu avè obicei, când șidè la masă și vidè niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte doua, trii blide de bucate din masa lui și pâine și vin și le trimitè acelor oameni acolo
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împarță zéstrea mortului în trei părți și însă o parte să o ție bărbatul sau muiarea carea va rămânea, iar altă parte să o ție părinții mortului, iar ceaialaltă a treia parte să se facă de pomeană și de milostenia săracilor și robiților pentru cel mort. însă aceasta o zice când va muri bărbatul sau muiarea și le va rămânea copil, și copilul nu va trăi, ce va muri”; dacă existau copii, partea văduvei era similară cu a unui copil; în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de bani, dar nu scăpau de presiunea unor Domni hrăpăreți. Ignorând porunca biblică (protejarea văduvelor și a orfanilor era un comandament scripturistic, pe care Neagoe Basarab îl asculta: „Și dărui pre toți, pre cei mici și pre cei mari, pre săraci și pre văduve, pe mișăi, pe cei neputincioși...”) și sfaturile date odinioară lui Radu cel Mare de patriarhul Nifon al II-lea (ca un alt Agapet sau patriarh Fotie) - „[...] să cade să îndereptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu] „pre jupânesele lor le muncea în tot feliul și le lua toată agoniseala” (ms. rom. nr. 4649 B.A.R., f. 256 r.v.); Că era pline [în vremea lui Gheorghe Duca] închisorile de boieri și grosurile de cei săraci de-i bătè și căzniè cu capeteli pen garduri, și leșinați de foame, și bărbați și femei. Și muriè prin grosuri” (Ion Neculce). - „Acest înțelept om [este vorba despre Nicolae Mavrocordat], în țara Românească s-au purtat de tot rău și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
peste putința lor, câtŭ nu sa mai putè plăti, că era boul 2 galbeni și vaca un ughiu, și istoviè zlotarii tot, nice cu odoarăli ce le zălojâè pe la neguțitori. Ce era pline închisorile de boieri și grosurile de cei săraci, de-i bătiè și-i căzniè cu capetiele pen garduri, și leșinați de foame, și bărbați și femei. Și muriè prin grosuri”. „Și giupâneasă sărace - continuă Neculce - încă le lega la pușci și le închidè la simeni pentru bani”. A
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]