4,482 matches
-
ferește, de ce ezită, de ce are rețineri, de ce e contradictorie, de ce îmi mai bat eu capul degeaba, de ce e realitatea atît de înșelătoare? De ce nu pot lăsa toate acestea în urmă, de ce îmi place mie și ei nu?... a, m-am săturat de toate astea, nu mai am chef de situația asta în care iată cum pare că mă chinui degeaba... toate par atît de inutile... păi cum nu dacă îi văd pe ei doi împreună... ce absurdă e realitatea asta uneori
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Decît să îngheți, dragă lele, mai bine aprinzi surcele! Mai bine zîmbești un pic, mai bine decît nimic! Poate o să și-nțelegi dacă nu le tot alegi nod de papură și linte cine știe și pretinde! Măi da’ mam cam săturat de-atîta analizat! Acum care ce mai vrea de la identitatea mea? Eu mi-s leuștean bazat, n-am chef de portretizat! Ia mai lăsați analiza că pierdeți acuși deviza! Să poți fi și pui de hrean și frunzar de leuștean! Leușteanul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
decolorată îi subjugă privirea. ă Îl recunoști? întrebă Porfiri. Virginski dădu din cap. ă Este prietenul tău, Goriancikov? îl presă Porfiri. Virginski nu își putea lua ochii de la capul acela. Se uită la el cu urgență, ca și cum nu se mai sătura privindu-l și se temea că va fi luat din fața lui. Era obscen, dar ca toate obscenitățile, îi atrăgea sufletul. ă Era el, spuse într-un târziu. ă Îmi pare foarte rău, spuse Porfiri și îi făcu semn doctorului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ei este vorba, spuse Porfiri încunviințind. După cum vedeți, Rataziaiev este legat de Gorinacikov. Iar Gorinacikov m-a adus la dumneavoastră. ă Spuneți că Rataziaiev a dispărut, spuse Osip Maximovici gânditor. Dar cu siguranță oamenii dispar tot timpul? Poate s-a săturat să mai trăiască în St. Petersburg și s-a mutat la Moscova. Nici nu ar trebui să mergem până acolo. Poate că s-a mutat în districtul Vyborg. Stă pur și simplu ascuns, pentru că nu a mai vrut ca prientenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
până acolo. Poate că s-a mutat în districtul Vyborg. Stă pur și simplu ascuns, pentru că nu a mai vrut ca prientenii lui, de care poate se rușinează, să îi strice viața nouă din suburbie. Sau poate că s-a săturat de viața neserioasă de actor și a intrat în armată. Ba mai mult, poate că predă la o școală de fete. Ori, dimpotrivă, poate că s-a îmbătat ca porcul, a căzut într-un șanț și a dat ortul popii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și oare nu a îmbrățișat cu brațele sale păcătoase un om spiritual?“ 'Alcibiade' era pseudonimul lui Goriancikov, când traducea pronografie. 'Socrate' se referă pur și simplu la conținutul filozofic al cărților editate de Atena. ă Acum chiar că m-am săturat de balivernele dumneavoastră. Adevărul este că nu am avut cum să-l omor pe Boria sau pe Goriancikov. Eram la o mie de versete depărtare la Optina Pustin. Dacă v-ați fi dat osteneala să îmi verificați alibiul, nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În glumă foarte entuziast. — Ba nu, o vor fura, zise Kitty disperată. — Kitty, ai fost la morgă săptămâna asta? — Nu. — De ce? — Săptămâna trecută am filmat un cadavru exhumat; a fost sinistru. — Oamenilor le place să vadă crime. Continuă! — M-am săturat! — Idei de reportaje, idei de reportaje, crime bune, crime oribile... o să te simți mai bine. Pentru că suferința altora e mereu o lecție de umilință, suferința altora e bună. Ne face să ne simțim mai bine când ne gândim la suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea gloata din New York. Era ciudat. Impersonal. Dar Îi plăcea. Orice era altfel decât New Yorkul era bun. Ajunsese să-i cunoască toate ungherele atât de bine, Încât se săturase de tot și toate. Intrară În restaurant și un bărbat Îndesat de vreo patruzeci de ani, care bea o bere la barul de stejar, ridică privirea și le măsură din cap până-n picioare pe când se Îndreptau spre piscina de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe copcă? Să-i spună că, din pricina unor oameni ca el, dacă cineva de pe Lună s-ar uita la televizor n-ar putea face diferența dintre New York și un orășel lipsit de cultură din Arkansas? Să-i spună că se săturase de crime, accidente și povestioare fără sens, să-i spună că Îi ajunsese până peste cap? — Nu ești din L.A., nu-i așa? Întrebă el, zâmbind șarmant. Ești diferită. — Sunt din New York. — Acolo m-am născut și eu. Unde locuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A, da, e real. Hotelul California e un hotelaș mizer din Santa Monica. Acum vom merge pe Rodeo Drive, apoi Îți voi arăta celebra Hollywood Walk of Fame, zise Carlos pe un ton profesional. Kitty Își dădea seama că se săturase de conversația turistică și că și-ar fi dorit să se Întoarcă la discuția lor de mai devreme. Nu știu prea multe despre comunismul din România, zise el, dar În America de Sud avea mulți susținători. Kitty Îl privi surprinsă. — Serios? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Desert Rose, făcând pe nevinovata. Se Întoarse spre Kitty, imitându-i poziția În oglindă, și zise: — Spune-mi! Ce fel de prietene crezi tu că putem fi, dacă nu vorbim tot timpul decât despre Charlie, de care m-am săturat până peste cap? Ce fel de prietene crezi tu că putem fi dacă eu nu-ți pot povesti nimic despre viața mea personală, fiindcă fugi repede și spui la toată lumea, doar ca să capeți atenție? Desert Rose tresări. — Dar nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
La auzul cuvântului Charlie, Desert Rose ripostă rapid. — De unde știi tu asta? — Mi-a zis chiar el, În Palo Alto. A fost uluit de sporovăiala ta din taxi pe seama vieții mele personale. De aia a explodat În rulotă, pentru că se săturase. — De ce nu mi-ai zis mai demult? N-am vrut să divulg o conversație personală. — Dar vreau să fiu prietena ta cea mai bună. — Chiar vrei? Da. Desert Rose tăcu. Se Întinse din nou În șezlong și-și puse ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se iviră lacrimi În ochi. Era bucuroasă că măcar avea ochelarii de soare, dar vocea i se frânse. — Ba da, ai. Și meriți ceva mai bun decât el. Oh, nici nu-mi vine să cred că-l placi! Kitty se săturase deja de conversația asta. — Ascultă, n-ai vrea să iei mașina, să te duci să-ți faci comisioanele și, când te Întorci, să mergem cu toții la cină? Aș prefera să stau la soare. Nu pot să merg la cină, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
data asta, inima lui Kitty știa că formau un cuplu. El era cel mai potrivit pentru ea, era bărbatul ei; ea era femeia lui. Fuseseră meniți să fie Împreună, să aibă o familie, să Îmbătrânească Împreună, dar să nu se sature niciodată unul de celălalt. Sau, cel puțin, așa spera. Visa. Ea avea să Îi arate țara ei, Munții Carpați, aveau să schieze Împreună, să se oprească la cabanele vechi ca să bea vin roșu fiert. Să admire priveliștea minunată a munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu e cum s-ar cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie generoși și să mă sărbătorească pe mine. Dar n-am nevoie de afecțiunea lor! Ea mă jignește. Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se sătura să se joace cu mine se întorcea în bălării, dar în fiecare dimineață se obișnuise să mă caute pe țărm. Chiar mă atașasem de el când a dispărut fără să mai revină în zilele următoare. „Hingherul îl ține ascuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de lucrurile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clipă din ochi, te studiază, te încântă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs. Asemenea vise naive erau bune pentru era rațiunii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici mai puțin să fim complici și amanți, iar din această legătură să ieșim câștigați amândoi. Căci nimeni, evident, n-ar fi îndrăznit să ridice glasul împotriva noastră. Uniți am fi devenit imbatabili, încât în ziua când ne-am fi săturat să depindem de o legendă am fi putut omorî fantoma Bătrânului, organizând o ceremonie funerară fastuoasă. Și abia de atunci încolo azilul ar fi avut motive să tremure! Ne-am fi putut îndeplini toate capriciile, chiar și cele mai deșănțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. „Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: «Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace». N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat să gândesc astfel, dar noaptea, nervii, sentimentul că făcusem o gafă respingând-o brutal pe Moașa, gelozia toate mă împingeau dincolo de logică. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sunt extraordinari, iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. — Datorită ție se întâmplă tot ce se întâmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. — Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. Ce ți-a trebuit toată povestea asta cu... ce-ai spus despre Bătrânul? — Dinule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
printr-o privire sfruntată de Ea, de Tine, my Dark Lady. Ce oroare să aud numele tău de pe buzele lui de saltimbanc (nu știam că, spirit duplicitar și Înlocuitor, el căuta asta pentru Bacon). — Destul, i-am spus. M-am săturat să mai construiesc În umbra gloriei tale. Scrie tu pentru tine. Nu pot, mi-a răspuns, cu privirea cuiva care a văzut un Strigoi. El nu-mi dă voie. — Cine, Dee? — Nu, Verulam. Nu ți-ai dat seama că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului În care se află. — Avem un plan, Îi spune, sorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]