4,384 matches
-
în acea după-amiază. Simți un sentiment de fraternitate care o lega de ei, căci ea însuși era acum pe post de polițistă. Le zâmbi și le făcu un semn cu mâna și, deși nu o cunoșteau, aceștia îi răspunseră la salut. Nimeni nu era la intrare, așa că pătrunse în cort și se îndreptă spre culisele scenei. Văzu un tânăr cu un dosar în mână. La centură, avea atârnat un ecuson de angajat al circului, întocmai cum avea Amelia Sachs tocul armei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să îl calmeze? - Nu am nevoie de ceva care să mă calmeze, se rățoi Rhyme după ce ajutorul dispăruse. Vreau ca oamneii să fie atenți cu pereții! Sellitto spuse: - Salut, Linc. Trebuie să vorbim. Criminalistul observă tonul pe care fuseseră rostite cuvintele și îl privi pe Sellitto în ochi. Lucrau împreună de câțiva ani și putea citi orice emoție transmisă de polițist, mai ales în clipele în care era supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scenă a dramei îngrozitoare ce avea să urmeze, fusese și ultima scenă a celeilalte vieți ale mele.) Și-a ridicat privirea înspre mine când am intrat, lăsându-și ziarul în jos și îngrămădindu-l în poală cu un foșnet scurt. —Salut, îmi spuse și, după o pauză, ce-i? Cum adică? am răspuns eu, știind, desigur, exact ce voia să spună. Eram suficient de conștientă de sugestia resemnării triste căreia îi permisesem să-mi cuprindă trăsăturile când m-a întâmpinat. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
seara asta s-a dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și eu, uscându-mi mâinile în vreme ce mă îndreptam spre ușa de la bucătărie, rezemându-mă de ea. Am privit silueta înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa fără să mai aștept să aflu. Fața lui se întoarse să mă privească de unde stătea la birou, iar eu am simțit un mic fior de remușcare văzând manualele întinse în fața lui. —Salut! am zis, încercând să par interesată, dar nu prea preocupată. — Da? — Nu-i nimic, dragul meu. Am vrut doar să-ți spun că-mi pare rău că am fost iar nesuferită. N-am vrut. —Nu-i nimic. Ce dorești? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar reuși s-o scoată înapoi la mal. Am decis să fiu îndrăzneț și am privit repede insigna de pe pieptul ei, parțial îngropată de adâncimile toracelui cu carouri verzi. Abia puteam să deslușesc primele cuvinte din mesajul vesel de întâmpinare: „Salut! Mă bucur să te ajut! Eu sunt St...“, dar continuarea era bine ascunsă vederii. N-am reușit să mă gândesc imediat la numele care i s-ar potrivi - nu prea părea a fi o „Stephanie“, singurul nume care-mi răsărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la masa din bucătărie când am ajuns jos. S-a-ntors să se uite la mine (lucru în sine neobișnuit pentru ora aceea a dimineții: în mod normal, mă pot aștepta cel mult la o înclinare a cefei sale pe post de salut) cu o privire pe care o pot descrie ca fiind îngrijorată. Am avut doar o fracțiune de secundă la dispoziție ca s-o văd, înainte să se întoarcă rapid la Frosties sau Choco Flakes sau ce mic dejun îmbibat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Judy că iau niște paracetamol la un moment dat peste zi, așa că m-am gândit c-aș putea foarte bine să-l iau de la SavaMart. Puteam trece cu ușurință pe acolo în drumul meu spre Lincoln’s Inn, s-o salut vesel pe prietena mea cea grasă și să-i aduc un pic de lumină în viață înainte de a mă-nchide în întunecimea tribunalului numărul 4, secțiunea familie. Dac-aș fi știut, dacă m-aș fi gândit, câtă nefericire și câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fursecuri cu fructe irosite când viața mea era un haos. Toate astea-mi treceau prin cap în vreme ce mă chinuiam să păstrez un aer normal. Mi-am dres din nou vocea. Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când am coborât. Ben încă mai stătea la masa din bucătărie și farfuria plină de firimituri de lângă el mi-a adus aminte că nu mai apucasem să termin sendvișul pe care i-l făceam. M-a privit când am intrat. —Salut, mamă, mi-a spus, arăți foarte drăguț. —Mersi, dragul meu, i-am răspuns, m-am gândit să mă aranjez un pic. Îmi pare rău pentru povestea de mai devreme cu felicitarea, eu... Nu-i vina ta, mamă. Las-o baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de o figură de o familiaritate sigură, dar și ca să-l încurajez să plece acasă. Surprinzător și în ciuda curiozității evidente a lui Chipstead, a funcționat în ambele părți. El a început să se miște în josul străzii, răspunzându-mi util la salut cu un „Noapte bună, domnule Thornton“ între timp. Am văzut cum expresia lui Stacey se relaxează un pic, producându-mi o mică înțepătură de gelozie când a trecut de la un regret evident pentru plecarea acestuia spre ceea ce avea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o iubesc de fapt. — Păi - știi tu, mi-a zis, n-ar trebui să-i zici, știi tu... — Ce, te referi la SavaPârț? De ce nu? Păi așa-i zicem, nu, mami? Charlie zâmbea la asta - nici nu apucase să zică salut sau ceva, și deja vedea cealaltă parte a gospodăriei Salton. Nuș’ de ce eram așa-ndrăzneață, da’ mă înveselise în drum spre casă, parcă i-ar fi fost teamă că sunt supărată sau mi se-necaseră corăbiile sau ceva. Dracu’ știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că nu i-am zis ce-am făcut cu Crystal în seara-n care-am ieșit. N-are nici un rost să-l enervez - și-așa e destul de nervos, deci cre’ că-i mai bine să-l las în pace. Crystal Salut, scumpo! Ce faaci? Oau - mi-e tare dor de tine. Nu că ne-am distrat??? Fată rea ce ești! Bine, m-am întors iar la muncă acuma și spectacolu’ merge minunat. Le-am zis la toți și la toate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el să observe. — Ce altceva? Păi nu-i clar? E un labagiu căruia îi e frică să nu fie descoperit. Emmy parcă se ivise din senin și, preț de o clipă, Adriana se enervă că nu mai era centrul atenției. — Salut! Nu știam dacă o să ajungi. Hai, dă-mi lucrurile tale, spuse Leigh întinzând brațele. — Ce, nu vrei să stau lângă tine? Promit că o să stau foarte aproape, poate chiar lipită de umărul tău. O să fie haios. Leigh oftă. Adriana bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a dus repede pe pagina de start și s-a logat sub un pseudonim și o adresă de e-mail falsă pe care o folosea pentru astfel de activități de e-spionaj. De data asta, când a deschis linkul, a apărut salutul “Bun venit, Lucy! Apasă aici să vezi fotografii cu Briana și Duncan în Aventura din Mexic.” Aventura din Mexic? Haidade! Doar stau întinși pe o nenorocită de plajă nu urcă pe Kilimanjaro. Respirând încă o dată adânc, ceea ce nu reuși deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei ageră. — Nu trebuie să ne culcăm cu ei, dar trebuie să-i invităm să bea cu noi, spuse Leigh pe un ton cât se poate de rezonabil. — Zău, nu le datorăm nimic decât un zâmbet de mulțumire și un salut cu mâna, spuse Adriana făcând întocmai în timp ce vorbea. Niciuna dintre ele nu observă că Emmy era roșie la față ca o sfeclă, își frământa agitată mâinile și cu niciun chip nu se uita în spate, spre bar. — Ești bine? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim, am nevoie de apă caldă și de un bărbierit. — Jim, adu-mi o șurubelniță pentru mîna stîngă și un lighean cu apă fierbinte. — De ce e furios Basie pe Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul cu mingea și fanatic al șahului; Tiptree, mașinistul solid, blînd, care era regele cărților cu benzi desenate; Hinton, alt steward de cabine și filozof; Dainty, telegrafist și cel mai viril bărbat din Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spus că nu există Dumnezeu? Tare am mai râs de tine după aia cum ai putut să fii atâta de prost. Dacă te trăznea? Da io nu te-am spus la nimeni. Cu drag al tău văr care te iubește. Salut voios de pionier!” Închizi ochii și te gândești la satul mic ascuns Într-o căldare a dealurilor, Înconjurat de păduri, la Încheierea colectivizării, la lumina electrică, la râpele adânci pline de urzici și de brusturi, la ulița bunicii, la pârâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doar elev. După ce-ți scoți uniforma, nici măcar elev nu mai ești. Parcă ai fi pionier. A fost frumoasă viața ta de pionier. Ai mai dârdâit din când În când, mai ales de 1 Mai, dar a fost frumos. Spuneai: Salut voios de pionier! Așa spuneai. Ți s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă prezintă onorul!” Înalții oaspeți și gazdele regale sunt conduși apoi de contele de Westmorland, Master of the Horse, spre somptuoasele calești regale, splendid decorate, fiecare În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel sau altul, reuși să apese pe „răspunde“. —Salut, eu sunt. Era prietena ei cea mai bună, Fiona. Te-am sunat să-ti mulțumesc din nou pentru costumul de pirat. Ben e absolut Înnebunit după el. Azi-noapte după ce-ai plecat nu mai voia să-l scoată nici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
poate acesta avea nevoie să fie plimbat. În timp ce Stella, chiar dacă Îi fusese rănit orgoliul, continua să zâmbească Încercând să n-o arate, Chanel se lăsă pe vine ca să fie la aceeași Înălțime cu copilul, Îi strânse mâna și-i zise: Salut, sunt Chanel. Pe tine cum te cheamă? Copilul se Întoarse și Își ascunse capul În fustele mamei, dar Chanel nu se lăsă păgubașă. —Vai, ce păpușică frumoasă ai! Nu e păpușica aceea pe care-am văzut-o la televizor? Căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
confrunte cu asta. Ajunse acasă și-l găsi pe Ivan cel Groaznic În genunchi În baie. Își strângea sculele. Podeaua era acoperită cu bucăți de garnituri din cupru, fusese așa de zile Întregi, și chiuveta Încă mai atârna de perete. —Salut, Ivan. Cum Îți mai merge? Nu bine, spuse el dând din cap cu o privire gravă. Afem prublemă. —A, nu iar! Sprijinindu-se cu o mână de colacul de la closet, Ivan se ridică cu greutate. Avea peste 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scaun și Începu s-o aranjeze pe scaunul lui. Ruby așteptă să termine operațiunea. Apoi, Încercând din răsputeri să nu izbucnească În râs ca să trădeze faptul că nu-i venea să-și creadă ochilor, Ruby se duce să facă cunoștință. —Salut, eu sunt Duncan, spuse el strângându-i mâna Întinsă. Încântat de cunoștință. Soph mi-a povestit o grămadă de lucruri despre tine. Primul lucru care te izbea la el era vocea lui. O voce joasă și monotonă. Nu spusese prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu lumini discrete, ascultând muzică de relaxare. Ochii i s-au lărgit de Încântare. —Rubes, nici nu-mi vine să cred cât de grozavă este profesoara asta. Mai Întâi le-a pus să exerseze respirația pentru pântec. Apoi a urmat salutul soarelui pentru a-și Încărca trupul cu energie. —Și săptămâna viitoare o să Începem lucrul la mantrele pentru naștere, care sunt bazate pe cântece tibetane. Dar asta nu e tot... S-a uitat Împrejur să verifice dacă nu e cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]