22,145 matches
-
că ar fi nedemn de el să-și datoreze viața altora decît lui însuși și că de aceea ar fi mai bine să moară, decît să apuce de frînghia sau brațul pe care i le întind alții pentru a-l salva. Experiența ne arată că prima grijă a oamenilor este aceea de conservare, iar a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei nu iau astfel de triste decizii decît în cazuri disperate, asemănătoare aceluia în care un om, avînd un membru gangrenat, în pofida milei ce-o resimte pentru el însuși, ar hotărî să se lase mutilat pentru a garanta și a salva cel puțin, prin această dureroasă operație, restul corpului. Machiavelli tratează ca pe o bagatelă lucruri atît de grave, serioase, importante. Pentru el, viața oamenilor nu valorează nimic; interesul, acest unic zeu pe care-l adoră, este cel care contează; el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Nu același lucru se poate spune despre fortificații, necesare pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere a bătăliei; asediul pe care dușmanul trebuie să-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor este o urmare a largheței sufletești, și nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic mai scump în destinul tău decît puterea de a salva atîția oameni și nici mai demn de bunătatea ta decît voința de a o face." Ar trebui, deci, ca pedepsele pe care un principe le aplică să nu fie niciodată o ofensă, iar recompensele pe care le oferă să fie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
împăratului. Iată jocul celor mai grave lucruri din lume; Providența își rîde de înțelepciunea și onorurile lumești: cauze frivole și, uneori, ridicole schimbă adesea soarta unor întregi state și monarhii. În acest caz, meschinele intrigi ale unor femei l-au salvat pe Ludovic XIV de la un pas ce l-ar fi adus într-o situație din care nici înțelepciunea, nici forțele și nici puterea sa nu l-ar fi putut scoate, și i-a obligat pe aliați să facă pace fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și la omor. O rea necesitate obligă însă principii să recurgă și la o cale mult mai crudă; există împrejurări cînd libertatea poporului trebuie apărată cu armele, cînd trebuie obținut prin violență ceea ce nedreptatea refuză blîndeții, cînd suveranii trebuie să salveze cauza națiunii lor în focul bătăliei. Într-un caz ca acesta se afirmă ca adevărat paradoxul că un război bun asigură și întărește o pace bună. Războiul este drept sau nedrept în funcție de motivul lui. Pasiunile și ambiția principilor le acoperă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ție ți arde de ibovnică! Urechile paterne au mai auzit multe: el cum de a scăpat să nu fie Îmbarcat În trenurile de Germania, ce a făcut pentru asta, iar pe ei, pe ceilalți din familie, de ce nu i-a salvat dacă s-a priceput atît de bine să se salveze pe sine?... Ce a meșterit În tot acest timp, cu cine s-a Înhăitat și cîți evrei a vîndut ca să-și scape Împuțita aia de piele personală?... Astea m-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
multe: el cum de a scăpat să nu fie Îmbarcat În trenurile de Germania, ce a făcut pentru asta, iar pe ei, pe ceilalți din familie, de ce nu i-a salvat dacă s-a priceput atît de bine să se salveze pe sine?... Ce a meșterit În tot acest timp, cu cine s-a Înhăitat și cîți evrei a vîndut ca să-și scape Împuțita aia de piele personală?... Astea m-au salvat, spuse tatăl așezînd pe masă diplomele și medaliile din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dacă s-a priceput atît de bine să se salveze pe sine?... Ce a meșterit În tot acest timp, cu cine s-a Înhăitat și cîți evrei a vîndut ca să-și scape Împuțita aia de piele personală?... Astea m-au salvat, spuse tatăl așezînd pe masă diplomele și medaliile din primul război. — Ptiu! izbucni Clara, dînd cu ele de toți pereții. Plec În America! Din clipa aia, Weisz nu a mai văzut-o, iar la cei din preajma lui nu a ajuns
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sinceră. Nu le citisem ceea ce se citește atunci cînd se citește... Le pipăisem poezii, așa că unul dintre ei m-a Întrebat dacă nu cumva le știam dinainte pe dinafară, că dumnealui despre mine auzise tot felul de năzdrăvănii... M-a salvat pentru moment pre ședintele de Sfat comunal, deschizînd cartea la Întîmplare și dîndu-mi să pipăi paginile nimerite. — Le știe pe de rost, ăsta-i bandit mare! a insistat șeful de la raion. Mare bandit, nu-i așa? — Da, am făcut eu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nuvelei lui Stefan Zweig, Douăzeci și patru de ore din viața unei femei, povestea unei aristocrate de patruzeci și doi de ani, care ajunge să petreacă o neașteptată noapte de dragoste cu un tînăr de douăzeci și patru pe care tocmai voia să-l salveze de viciul jocului la ruletă. Nu detaliile, oricum zgîrcite, ale acelei nopți mi le aminteam, ci lumina difuză din tripou, cu cercurile roșii și negre ale ruletei hipnotizîndu-l pe tînărul polonez, sorbindu-l În clipirea lor. Să le fi fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
publicasem două volume de poezie, habar nu aveam de poemul acela, nu Înțelesesem din germana lui decît vreo trei prepoziții și două conjuncții. Începeam să mă agit, bănuind că la mijloc e un mesaj, o aluzie, cînd ea m-a salvat: — Dacă mergem la mine, Îți arăt toate cărțile din care am Învățat versuri și am citit povestiri... Iar dacă vrei, te las să-mi pipăi și dicționarele... De regulă, oamenii Îmi vorbesc firesc: „Hai să-ți arăt grădina, vino să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva bolți pe lîngă case, n-o Întîlneai nicăieri În cîmp pe butuci. În lipsa strugurilor și a prunelor, vinul și țuica se arătau rar, iar băutura de căpătîi stoarsă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar fi să mă omoare! — Ține icoana asta, Muthi, i-am zis io. Da’ m-o Întrebat ce-i aia! Poate că era nebună de la atîta război... Nu era nebună, ci poate lutherană, nefamiliarizată cu icoanele. Era Încredințat că-i salvase viața bătrîna aceea, convingîndu-l să nu rămînă peste noapte la fermă cum ar fi dat să facă de multă osteneală, ci să fugă cît i-or ține pe cai puterile pînă cînd o da de americani. De atunci, se ruga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului în casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată deseori cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum se întâmplă, de exemplu, în celebrul film al lui Martin Scorsese, The Last Temptation of Christ. Romanul lui Dan Brown propune o cu totul altă imagine a Magdalenei, mergând până la cvasidivinizare. Romanul respectiv n-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
află un anume Flavius, nepot al lui Pilat. Dar ea îl iubește pe Iuda, nu în ultimul rând pentru patriotismul acestuia. Isus apare și tulbură apele. Maria Magdalena se îndepărtează și de Iuda, și de Flavius, dar nu-L poate salva pe Isus de la moarte; dimpotrivă, I-o grăbește. Iuda, ros de gelozie, își trădează rivalul, dându-l pe mâna lui Caiafa. Motivul iubirii dintre cei doi „blestemați” reapare în romanul lui Sebastiano Vassalli, La notte del lupo, 1998. Atrasă magnetic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic, printr-o întrebare: „Se cuvine, de sabat, să facem bine (agathon poiesai) ori să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l ucidem?” Apoi, „privindu-i roată împrejur, sau unul câte unul (periblepsamenos) cu mânie și întristându-se din pricina învârtoșirii (porosis) inimii lor, îi spune omului: Întinde mâna!” Apoi săvârșește vindecarea. Fariseii și irodienii se coalizează pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atâta vreme cât legea firească rămânea în picioare și nu era stricată pe de-a-ntregul” (Conl. 8,24). În sfârșit, tot „tradițiile din vechime” ne informează că acea curiosarum rerum notitia („știința lucrurilor ciudate”) n-a pierit odată cu potopul, ci a fost salvată in extremis de către Ham, unul dintre fiii lui Noe. Ham fusese inițiat în „artele nelegiuite și profane”. „știind că nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păstra amintirea lor, el a săpat rețetele criminale și tradițiile profane (scelestas artes ac profana commenta) pe niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi propun să fac o relectură a exegezei lui Casian în interiorul tradiției patristice, urcând și până la câteva texte din literatura iudaică apocrifă. Pentru aceasta, voi urma schema pe care tocmai am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imitatio angelorum, presupunând și respingerea obligatorie a femeii, deci un misoginism programatic. 2. Căderea în păcat a îngerilor este povestită și în Cartea Jubileelor 152. Spre deosebire de varianta din 1Enoh, îngerii apar aici ca învestiți de Dumnezeu cu misiunea de a salva omenirea amenințată să dispară. În cursul acestei misiuni, ei se lasă seduși de frumusețea muritoarelor și comit ireparabilul (5,1). Căderea îngerilor are drept consecință imediată pervertirea tuturor speciilor terestre și apariția violenței: „Toți își schimbară în rău purtările și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
in arcam mississe semen Cham163. Epifanie confirmă aceste informații, adăugând și altele: Îngerii au scăpat încă o dată de vigilența divină și l-au introdus în arcă și pe Ham, care se născuse din sămânța lor. Astfel, opt suflete au fost salvate în arca lui Noe, printre care șapte erau suflete curate, iar al optulea, Ham, provenea de la o putere străină: el a fost introdus în arcă împotriva voinței Mamei de sus. Îngerii au aranjat totul pentru ca lucrurile să se petreacă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care morala sau înțelegerea noastră nu se pot obișnui, asta e altceva. Toți Părinții s-au confruntat cu asemenea surprize. Dar nici unul n-a îndrăznit să schimbe un cuvințel din textul Septuagintei. Au găsit soluții de interpretare prin care au salvat sau au justificat „absurditățile” respective. Așadar noi am transcris numele succesorului lui Moise exact așa cum apare el în LXX, formă care coincide cu numele Mântuitorului creștin. Procedând astfel, n-am făcut decât să respectăm textul LXX. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oamenii, să-i țintuiască de pământ și acolo să lucreze, să muncească zi și noapte, să scoată bani și bani și munți de bani, nu să se înalțe, ca zborul, spre cer odată cu gândul. Am încercat măcar vitraliul să-l salvez, dar au răcnit că bucățile alea de sticlă neagră nu folosesc la nimic, sunt urâte, dacă ar fi fost fumurii ar fi fost altceva, le-ar fi pus la mașinile lor, dar așa ce-i drept, ei nu-l priviseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]