3,889 matches
-
jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Îți spun: crăpam de foame! Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cele două frumoase blonde, fiicele antreprenorului. În seara în care am fost adus pentru întâia oară în acest local, am fost îngrozit. De cum am scoborât treptele acestei taverne, văd o mare aglomerațiune de oameni în jurul unuia care sta întins pe scânduri cu fața în sus. Mi s-a părut că este mort. Mă apropii și cunosc pe mort, era un coleg al meu din clasa 4-a liceală. Mă informez și mi se spune că nu e mort, dar numai beatmort
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au o nouă distracțiune și o nouă senzație. Aproape de închisoarea Văcărești s-au descoperit niște izvoare feruginoase, cărora le face o mare reclamă un medic: doctorul Penescu. În scurt timp s-au instalat câteva barăci și un adăpost acoperit cu scânduri, s-a așternut nisip pe o distanță șoseluită și lumea a început să vie. Mai ales duminicile și sărbătorile era lume multă, doamnele veneau să flirteze, tinerii tot la fel, dar moda era ca fiecare să poarte în mână o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pui din Muzeul Național. Totul s-a petrecut în iarna anului 1877, pe timpul războiului ruso-turco-român. Într-o dimineață, gardianul de serviciu venind în sala în care se afla vestita Cloșcă cu pui vede cu surprindere o grămadă de moloz pe scânduri. Ridică capul și mai vede o gaură în tavan. După aceea constată că Cloșca cu pui a dispărut din galantarul ei. Când vestea se răspândi în București își poate închipui oricine emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poată trece prin ea o umbrelă închisă. După ce umbrela a trecut toată dincolo, Pantazescu a deschis-o și a început să dărâme tavanul. Această operație era necesară pentru ca bucățile de moloz să cadă în umbrelă și să nu cadă pe scândurile camerei de dedesubt unde zgomotul ar fi atras, firește, atențiunea sentinelei care făcea de pază pe galeria pe care dădeau ferestrele acelei camere. Pantazescu, pe lângă alte însușiri, avea și pe aceea de a fi un foarte bun gimnastic. A lăsat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pregătiți „pentru tot ce e mai rău”. Tata însă, nu o dată, pornea la drum lung singur, numai cu Bicu, calul nostru, și cu palmele goale. Nici nu îndrăzneam să-l întreb cum de are curajul să meargă la Frasin, după scîndură, sau la moara din Zvoriștea, după făină, prin lunci și păduri, prin hîrtoape și locuri pustii. Mie îmi era frică, noaptea, să ies pînă la poartă, necum pînă în fundul grădinii unde întunericul părea și mai adînc și unde foșneau suspect
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai sunt vopsea și diluant, cineva pleacă să le procure și aduce vopsea de altă calitate și altă culoare decât cele preconizate. După aceea, află cu toții că nu mai există cherestea pentru lada de ambalaj, și atunci pleacă cineva după scânduri. Până la urmă, mostra noului produs primește totuși viza CTC, precum și toate documentele de însoțire necesare, este ambalată și expediată; toată lumea respiră ușurată, visând la creșterea ponderii producției de export în totalul producției marfă de anul viitor... Visele de acest gen
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din istoria României i s-a oferit astfel un prețios cadou tovărășesc. Turla de pe pronaos, ultima rămasă în picioare, urmează și ea să fie prăvălită, în primele zile ale anului 1985, peste monumentalele coloane ale pronaosului, învelite în pripă cu scânduri smulse din gardurile fostei închisori. Ctitorită de Nicolae Mavrocordat între 1717 și 1723, așezată la marginea Bucureștiului, popas în drumul spre Constantinopol, mânăstirea Văcărești era hărăzită, potrivit hrisovului ei de întemeiere, ca străinii să i primească, pe goi să-i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
literară și intelectuală din Franța, din Anglia și din țară. Pe măsuțele din dreapta și din stânga patului, până unde mâinile de fildeș puteau ajunge, se Îngrămădeau ultimele cărți bune și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea, În care mânca - Blecher sprijinea cartea ori caietul”. În 1930, Tudor Arghezi publică În Bilete de papagal primele două Încercări În proză trimise de bolnavul internat la Berck. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
enigmatică, inexplicabilă, ilogică. O Întâmplare de lagăr, desigur. Călătoria de câteva zile, iarna, a bolnavilor lagărului În vagoanele de vite, spre o destinație necunoscută, fusese precedată de distribuția minusculei porții de mâncare pentru drum. Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La București s-a pregătit o acțiune de intimidare a regelui și de ocupare a postului de radio. Ea a fost condusă de Dumitru Groza. Câțiva băieți s-au apropiat din partea unde se făceau pe atunci reparații, ca să dea foc scândurilor și schelăriei încă neridicată de acolo. Au mers într-o mașină de piață, cu arme și cu bidoane pline cu benzină. Până n-a ajuns mașina la locul destinat, soldații de pază au tras focuri de armă. Arzând, mașina a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
într-o mașină de piață, cu arme și cu bidoane pline cu benzină. Până n-a ajuns mașina la locul destinat, soldații de pază au tras focuri de armă. Arzând, mașina a ajuns la schele. Focul s-a întins la scânduri, încingându-se o vâtvătaie creatoare de panică. în fața Palatului a fost postat Aurel Călin. El, din fața porții principale, a aruncat o puternică grenadă defensivă. Ea a explodat în apropierea scărilor din fund, făcând un zgomot asurzitor A mai tras câteva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aceea. Eu, ajungând la Gherla în toamna anului 1952, Calciu încă era acolo pe funcția de care am vorbit. La una din întrecerile în muncă organizate, mi-l amintesc cum dansa pur și simplu pe platforma mașinii de degrosat, împingând scândurile cu picioarele. Era extrem de periculos pentru că mulți și-au tăiat degetele de la mâini din neatenție, lucrând normal. După moartea lui Stalin, în iarna lui 1953, este luat și el pentru primul proces al „Reeducării”. La al doilea proces, cel al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din când în când șobolani; îi auzeam, nu-i vedeam, în întunericul de nepătruns, se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în cameră, plimbându-se și scuturându-se de mizerie și răspândind un miros îngrozitor de fecale. În spatele unei uși de scândură era o saltea de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea venea tot la trei zile. Dimineața se da o jumătate de gamelă de apă sărată. Altceva nimic. În ziua a treia o bucată de turtoi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mediu lunar al meseriașilor. c/ Numărul orelor efectuate lunar, calculate la 9 ore pe zi și pe timpul zilelor lucrătoare. d/ Cantitățile de lucru exprimate în metri cubi (beton, zidărie de piatră sau cărămidă, șarpante), în metri pătrați (tencueli, zugrăveli, pardoseală scândură, parchet sau mozaic, tâmplărie, vopsitorie, acoperiș, pereți scândură), în metri liniari (scări, electricitate, etc.) în bucăți sau kilograme, pentru cele care nu se pot exprima în metri. e/ Timpul aproximativ până la terminarea lucrării. 2. Pentru reparațiunile sau confecțiunile executate de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
lunar, calculate la 9 ore pe zi și pe timpul zilelor lucrătoare. d/ Cantitățile de lucru exprimate în metri cubi (beton, zidărie de piatră sau cărămidă, șarpante), în metri pătrați (tencueli, zugrăveli, pardoseală scândură, parchet sau mozaic, tâmplărie, vopsitorie, acoperiș, pereți scândură), în metri liniari (scări, electricitate, etc.) în bucăți sau kilograme, pentru cele care nu se pot exprima în metri. e/ Timpul aproximativ până la terminarea lucrării. 2. Pentru reparațiunile sau confecțiunile executate de ceilalți meseriași (croitori, curelari, cismari, cojocari, etc.) se
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
aceea. A scârțâit groaznic. Era o ușă masivă. În fața mea se întindea un coridor lung. Aerul era îmbâcsit și în jur totul plin de praf, de parcă n-ar mai fi călcat nimeni pe-acolo de ani de zile. Dușumeaua din scânduri scârțâia la fiecare pas, iar tencuiala era îngălbenită de vreme. Erau uși de ambele părți ale coridorului. Mânerele erau prinse cu lanțuri peste care se așternuse un strat gros de praf albicios. Singura ușă fără lanț se afla în capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
meu cu vârfurile degetelor. 10 La capătul lumii Zidul Era o după-amiază noroasă. Am luat-o spre ghereta Paznicului și am văzut Umbra dându-i o mână de ajutor. Reparau o căruță. O duseseră pe locul viran și-i înlocuiau scândurile. Paznicul le rindeluia, iar Umbra le bătea cu ciocanul, așezându-le la locul lor. Nu mi s-a părut schimbată de când nu ne-am mai văzut. Arăta chiar bine. Poate era doar puțin cam neîndemânatică. Și cam prost dispusă. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încetat lucrul și m-au privit. — Ce te-aduce pe la noi? mă întrebă Paznicul. — Aș vrea să stăm un pic de vorbă. — O să te rog să mai aștepți puțin ca să terminăm ce-am început, zise el în timp ce mai rindeluia o scândură. Umbra mi-a aruncat o privire scurtă și și-a văzut mai departe de treabă. Mi-am dat imediat seama că era supărată pe mine. Am intrat în gheretă și m-am așezat la masă în așteptarea Paznicului. Masa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
datoria cum trebuie. Atunci nici mintea nu-ți amorțește. Umbra continua să bată cuie. — N-ai vrea să facem câțiva pași? Ți-aș arăta ceva interesant, zise Paznicul. Am ieșit în urma lui. Umbra era cocoțată pe căruță și bătea ultima scândură. Mai lipsea osia... dar arăta ca nouă. Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia. Paznicul transpirase și cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
are nici o legătură cu lungimea acesteia. Chiar dacă e foarte lungă... aproape infinită. Nici cifrele nu se termină. Și ele se pot apropia de infinit. Înțelegi? Problema se află în software și nu în hardware. Poate fi orice: o scobitoare, o scândură de două sute de metri, chiar ecuatorul... Nu contează. Oamenii mor, conștiința dispare, dar ceea ce a prins logica cu o clipă înainte de asta, rămâne pe vecie și se subdivide. Te rog să-ți amintești de paradoxul săgeții oprite în zbor. Moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]