3,866 matches
-
abdominale. - 7-12 perechi de nervii intercostali, - nervii ilio-hipogastric, - nervii ilio-inghinali. Mușchiul drept abdominal este întretăiat transversal de trei inserții tendinoase. Cei doi mușchi sunt separați pe linia mediană de linia albă. Acest rafeu tendinos împreună cu intersecțiile tendinoase formează un puternic schelet fibros de tracțiune și solidarizare a mușchilor drepți abdominali de cei laterali. Acțiunea este de : 1. flexia toracelui față de bazin sau invers, 2. mușchi expirator când ia punct fix la nivelul bazinului. MUȘCHIUL PIRAMIDAL Originea se observă la nivelul pubisului
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate lipsă, un ceas deșteptător pietrificat, un schelet de pisică, alb și curat, o baterie mare, cu hârtia mucedă și cu unul dintre elementi scos din stratul de smoală, bețișor de grafit uns cu vaselină și puțind a țipirig... Am înaintat de-a lungul peretelui curb mai mult
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al visului meu, împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
De ce, pe când viermele hidos devine fluture, fetițele, fluturi gingași, trebuiau să se schimbe în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos între pulpe și-i arăta triumfător clepsidra. Mereu fecioara era înjunghiată și însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în direcția arătată. Apoi urmă o pauză, nu prea lungă. După aceea, se auzi un pârâit și copacul izbucni în flăcări! O vreme, se încălziră apropiindu-se de flăcări. Copacul ardea destul de bine, și chiar dacă se transformă repede într-un schelet înnegrit, încă mai răspândea căldură. Dar încălzitul încetă a mai fi preocuparea lor principală, Gosseyn observă că tovarășul său privea într-o parte cu o expresie de neliniște pe față. - Uită-te! arătă el cu degetul și adăugă: Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Frumusețea - își aminti el o vorbă din bătrâni - se află în ochiul ce privește. În fond, arătau oarecum oameni. Cu excepția fețelor, care erau aproape rotunde și purpurii. Și că acea parte a gâtului care era vizibilă era subțire ca de schelet; dar trupul de dedesubt părea să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Tucker, Max Von Sydow, Roman Polanski Bunica-i șefa!/Georgia Rule - de Garry Marshall, cu: Jane Fonda, Lindsay Lohan, Felicity Huffman, Dermot Mulroney VERBA WOLANd Descărnarea Ruxandra CESEREANU Cel mai fascinant exercițiu de antrenament șamanic la eschimoși este contemplarea propriului schelet, mai exact ieșirea din corp, golirea carcasei de materie și contemplarea corpului astfel, vidat de organe. Șamanii sau doar ucenicii care sunt inițiați printr-o astfel de probă dificilă trebuie de fapt să se automortifice fictiv, dar nu oricum, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fapt să se automortifice fictiv, dar nu oricum, ci prin tehnica teribilă a golirii trupului de carne și sânge, pentru a aduce corpul doar la stadiul de os. Odată aducându-se pe sine la acest stadiu, șamanul își poate contempla scheletul, adică structura de os a făpturii sale, cea care va rămâne și după moarte, singura, de fapt. Descărnarea sau contemplarea propriului schelet este una din tehnicile cele mai grele, cum spuneam, de a face din moarte cel mai aplicat călăuzitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
corpul doar la stadiul de os. Odată aducându-se pe sine la acest stadiu, șamanul își poate contempla scheletul, adică structura de os a făpturii sale, cea care va rămâne și după moarte, singura, de fapt. Descărnarea sau contemplarea propriului schelet este una din tehnicile cele mai grele, cum spuneam, de a face din moarte cel mai aplicat călăuzitor în viață. Șamanii se pregătesc din timp pentru așa ceva, tocmai ca să fie desăvârșiti după moarte, ceea ce nu este puțin lucru. Descărnarea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Descărnarea din viață este o pregătire strategică pentru ceea ce va veni și va fi. Este o asceză care implică impecabilitate șamanică. Nimic nou sub soare, s-ar putea comenta. Nu în zadar unele costume șamanice au desenate pe ele tocmai schelete: dar nu despre invocarea spiritelor celor morți este vorba, ci despre contemplarea propriului schelet. Descărnarea este realizată și lingvistic: șamanul trebuie să își numească (să își pronunțe) organele scoase din trup, ca și cum astfel ar renaște (s-ar renaște pe sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Este o asceză care implică impecabilitate șamanică. Nimic nou sub soare, s-ar putea comenta. Nu în zadar unele costume șamanice au desenate pe ele tocmai schelete: dar nu despre invocarea spiritelor celor morți este vorba, ci despre contemplarea propriului schelet. Descărnarea este realizată și lingvistic: șamanul trebuie să își numească (să își pronunțe) organele scoase din trup, ca și cum astfel ar renaște (s-ar renaște pe sine) într-un nou corp doar din os, mai exact exclusiv din os. Ca și cum trupul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
exact exclusiv din os. Ca și cum trupul vieții ar fi înlocuit, încă din viață, prin abilitate șamanică, exclusiv cu un trup de os (de oase). Ritualul acesta m-a fascinat de-a binelea, atunci când am aflat despre el, întrucât contemplarea propriului schelet, prin îndemânare șamanică, nu este puțin lucru. Cred, chiar, că este un exercițiu pe care, mental vorbind, l-ar putea face și neșamanii, măcar ca o minimă formă de inițiere în viitorul cândva știut de noi toți. Ba chiar cunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
de inițiere în viitorul cândva știut de noi toți. Ba chiar cunosc un poet, prieten de altfel al meu, Emilian Galaicu-Păun, într-atât de preocupat de structura osoasă a poeziei încât ar fi în stare să aplice strategia contemplării propriului schelet, dacă ar avea știre de ea. Emilian ar fi în stare să aplice strategia cu pricina concepției sale poetice ori poate chiar producțiilor sale poetice. Poate cu prilejul acestui episod din „Verba Woland“, Emilian va lua aminte și va proceda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
an, aveam acel gen de succes care precede o mare tăcere și apoi uitarea. Cu fiecare nouă carte, mă refăceam după pierderile de la ruletă și mă înfundam iarăși acolo, sub pământ, unde se pare că o presimțire a cărnii și scheletului nostru ne atrage încă din timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de mătase, mots d'esprit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu cele legate de această materie, îl mai vedeam la o masă și pe Mera; cu dințișorii lui împinși înăuntru și privirea cam tâmpă de blond care a auzit de Mallarme. Pe el îl pusese profesoara să care din laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi și se prăbușise cu schelet cu tot până ce oasele, desprinse din sârmulițe se împrăștiaseră în tot holul cancelariei sub privirile lui "Nea Zambilă" directorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privirea cam tâmpă de blond care a auzit de Mallarme. Pe el îl pusese profesoara să care din laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi și se prăbușise cu schelet cu tot până ce oasele, desprinse din sârmulițe se împrăștiaseră în tot holul cancelariei sub privirile lui "Nea Zambilă" directorul. La altă masă stătea Mortul, un băiețel ca de clasa a opta, incredibil de palid la față, care nu s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de zeci de ori, acesta mi se părea locul cel mai fascinant, centrul enigmatic al lumii. Ce-i drept, în sălile de la subsol nu zăboveam prea mult timp, grăbit să le străbat ca să ajung sus, la animale și păsări, la scheletele uriașe și la peștera plină de lilieci. Cadavrele palide din borcanele de spirt, ființele împăiate, cu ochi de sticlă, cu unele cusături vizibile, toată această necropolă,a muzeului Antipa mi se părea un ghemotoc de vis în miezul banal al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
centimetri înălțime), miocen, pliocen, cuaternar (mamuți înzăpeziți în peisaje apocaliptice, față de care Antarctica e un joc de copii); în culoarul cu fosile Gina n-a fost cuminte: a deșurubat o piuliță cu care era prins genunchiul cerbului uriaș, al cărui schelet era dominat de niște coarne galbene, mucede, ca de ipsos, s-a cățărat pe cupola pietrificată a mamiferului cu carapace și-a încercat să deschidă geamul în spatele căruia, ca un fel de struț scheletic, se afla diornisul. Lângă ghearele lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel, prin aceste furci caudine ale strămoșilor cam dubioși, puteai intra în marea sală a mamiferelor adevărate, în cuști de sticlă, grupate în perechi ca în Arca lui Noe și gravitând în jurul enormelor schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne-am apucat, îndîrjiți, de treabă. Mă întreb și acum, printre multe alte lucruri, ce ne cășunase pe biata fantoșă de cinci metri înălțime. Cred că am muncit vreo jumătate de oră, slăbind piulițe, scoțând șuruburi și răngi, până ce bătrânul schelet s-a prăbușit în genunchi. Nu vroiam nimic mai mult. Triumfători, ca niște cornaci indieni, ne-am cățărat de-a lungul coloanei vertebrale până pe țeasta lui și ne-am așezat acolo, pe osul tare și neted, privind cu dispreț mortăciunile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din aripi ca să se desprindă de bățul de care erau lipite, ceea ce stârnea un praf înecăcios, cu miros de vopsele și zegras. Am coborât scările în fugă, urmăriți de țipătul sfâșietor al păunilor, și-am străbătut alergând sala de la parter. Scheletul Dinotheriului, cu oasele lui cât trunchiurile, făcea eforturi uriașe să se ridice în picioare din nou, ceea ce umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vis-a-vis de biserica italiană. Ciudat, părea să nu-și mai aducă aminte absolut nimic din acea săptămână despre care vreau să-ți povestesc: îl uitase pe Egor, uitase fetele (doar de Puia își mai aducea vag aminte), uitase de marele schelet. Când i-am pomenit de REM și de Regine a schimbat vorba și-a început să-mi povestească despre apropiata ei plecare în țara neamului ei, limba aceea de pământ de lângă Mediterana. Vă voi împrăștia printre toate neamurile pământului. Ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
După mai multe cotituri am ajuns într-o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre noi și oasele mâinilor pe lângă coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]