4,125 matches
-
de aur învechit. Cl. Seignolles, Le Viol, Marabout Antropomorfismul pe care ne așteptăm să-l regăsim mai puțin într-o povestire realistă (dacă ar fi să ținem seama de cerințele de obiectivitate ale scriitorilor) de fapt, este extrem de prezent în scriitura realistă, în general. De unde utilizarea frecventă a enunțurilor metaforice și comparative datorată unei funcționalități textuale ce poate fi analizată la diferite niveluri: a) expresia unui preconstruct ideologic sau a unei reprezentări fantasmatice ale autorului, în focalizare auctorială sau actorială (a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Dacă sensul instituit se raportează la aspecte ale lumii înconjurătoare, manifestarea este în mod comun denumită reprezentare". Pereche fals instituită drept antagonică după J. Ricardou și căreia el îi opune un al treilea element exclus pînă atunci: "exercițiul metodic al scriiturii" (1978, pp. 26-27). 3. A se vedea analizele lui Ph. Hamon (1981) și H. Mitterand (1980). 4. Ph. Hamon (1973). 5. A se vedea Ph. Hamon (1981). 6. "Pentru ca o SN să fie generică, trebuie prin intuiție general partajată și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
haina pe măsură ce este îmbrăcată etc.". (1973, p. 17) 12. " Oralitatea realizează alăturarea dintre segmental și suprasegmental, scripturalul le disociază. Gesturile și decorurile nu mai reprezintă doar cadrul lor, ci li se asociază în secvențe. În oral, sincretism, în scris, analiză. Scriitura fixează fiecare element în secvența precedentă. Marca scripturalului este succesiunea, ca o consecință a unei dezordini. Astfel se instaurează o tensiune majoră între verbal și non-verbal, între verbal și "comentariu"". (Jean Peytard, 1971) 13. "Viteza povestirii se va defini în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de lemn (adesea în cazul la Flaubert) cum sînt clișeele rostite de Emma (din lecturile sale): "[...] tristețea năvăli în sufletul său cu-n dulce urlet precum vîntul printre ruine de castele părăsite". 20. Ele sînt dominate, dar nu absente în scriitura realistă (a se vedea analiza făcută diseminării semului "bovin" în Doamna Bovary). Capitolul 4 Descrierea productivă [...] În Revue Bleue din 7 mai 1887, criticul se amuza pe seama tuturor regulilor moderne ale sacrosantei descrieri, constatînd absența descrierii fizice din romanul abatelui
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
poștale, caută să mă facă să fiu de acord cu el în ce privește locurile comune") și scrie: "Vreau ca toți să tacă, atunci cînd încetăm să mai simțim". La fel și A. Robbe-Grillet, în Pour un nouveau roman (p. 158), reproșează scriiturii realiste faptul că fondează coerența ficțiunilor sale pe teoriile explicative ale lumii, ilustrînd printr-o pseudo-analogie a universului ficțional cu lumea reală de referință: Să recunoaștem mai întîi că descrierea nu este o invenție modernă. Marele roman francez al secolului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
adică locul omului în aceste pagini nu mai constă în lucrul descris, ci în însăși dinamica descrierii. Înainte de a trece la analiza funcționării acestor descrieri "creatoare" sau "productive", vom sublinia cîteva strategii folosite de către "noii romancieri" pentru a răsturna principiile scriiturii realiste. A. Dezvăluirea artificiului (de limbaj) Acesta este rolul listelor de predicate care se încheie cu puncte de suspensie sau cu un etc., și arată operația de selecție ce stă la baza descrierilor: (73) Pe faianța tăiată în forme hexagonale
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
forme felurite (toruri, ciubuce, cavete, dusine, scotii) ține (etc.) [...]. A. Robbe-Grillet, Projet pour une revolution à New York, Minuit, p. 13 Acesta este rolul corecțiilor, adăugirilor, ezitărilor, efectul căutat fiind cel de a atrage atenția cititorului asupra subiectivității descriptive, pe cînd scriitura realistă caută să ascundă prezența descriptorului prin intermediul detaliului "clar" sau "pitoresc": (75) Chiar deasupra plintei se află un șir (sau o bandă) în nuanțe de verde-ocru și roșiatice (sau roșu șters) pe care apare același motiv (friză?) de frunze de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
construiesc peisajele prin asociere metaforică cu predominanță metonimică. La fel, J. Ricardou (1978) a analizat rolul "metaforelor ordinale" din descrierile proustiene. Concluzie Nu ar trebui ca această abordare istorică a unei forme textuale să dea impresia că, în materie de scriitură, ar exista o ireversibilitate cronologică. Dimpotrivă, trebuie să recunoaștem că forme descriptive antagoniste pot să coexiste, într-o singură operă, mai mult sau mai puțin voit din partea scriitorului sau cu mai multă sau mai puțină sistematizare în folosirea procedeelor. Vom
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de depărtare) corespunde opoziției aproape vs departe, în față vs în spate: poate chiar să traducă această profunzime prin înăuntru vs afară; a patra dimensiune corespunde utilizării timpului: timpul cosmic (anotimpuri, ore, zile, luni etc.) sau timpul logos-ului (al scriiturii și al liniarității sale). În toate aceste cazuri este vorba de a face lizibil un ansamblu non-liniar care nu este nici cauzal, nici cronologic și a cărui organizare, din acest motiv, ar fi prea complexă pentru lectură/înțelegere, fără adăugarea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
romanele sale unesc enciclopedia (deci discursul didactic) și ficțiunea narativă în jurul unui același pivot textual: descrierea și chiar descrierea în forma sa extremă: enumerația. Operînd un decupaj, o ordonare, o clasare a elementelor unei lumi calchiate după modelul discursului științific, scriitura verniană urmează o strategie analizată de R. Barthes în una din Mitologiile sale (1957). În maniera unui enciclopedist sau a unui pictor olandez, J. Verne face inventarieri, stabilește cataloage. Să ne amintim că pentru Hetzel, în prefața primului volum al
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
multe despre plânsul celui care citește. Cât ne preocupă "plânsul" celui care scrie? Nu există un eseu cu titlul Cum ar trebui să scriem o carte, simetric textului Virginiei Woolf, care să desfășoare repertoriul emoțiilor disponibile pentru fiecare tip de scriitură: afectivitatea romancierului, a autorului de vieți romanțate, a poetului... Literatura care face atâtea cititorului pare să îl lase rece pe autor. Pentru acest dezechilibru, vina o poartă mitologiile modernității. Ele ne-au învățat să îi vedem pe scriitori absorbiți integral
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atașate găndirii și textului cioranian, atitudinile pro sau contra, trecutul politic deocheat sau circul mediatic legat de moștenirea culturală etc... cu toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi singularizatoare, comparații „metodice”, intervenții tematice, interpretări politicomorale ale scriiturii sale, majoritatea evidențiind ambiguitatea insurmontabilă, imposibilitatea categorizării definitive, oscilatoriul. Scrierile au alternanță, dinamism, indeterminare, altfel spus, semnalmente de pharmakon (termen platonician ce desemnează o circulație între valori și sensuri contrare: benefic/nefast, lecuitor/otrăvitor). Într-o interpretare mai amplă a
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
pentru că el însuși este sursa dezamăgirii”. Decompozitorul romăn cunoștea „pharmakon-ul scrierii”, știa că „scrierea este contrară vieții” (J.D.), dar în același timp îl frămănta absurditatea existenței și fatalitatea conștiinței... așadar: terapie de sine prin scriere (leac), suportabilitate a exteriorului - ca scriitură (J.D.) - (otravă). Scriitura personală, are aparența unei doctorii, ce se poate dovedi pe termen lung nocivă, atăt pe autor, căt și pentru cititor. Deconstructorul francez adaugă: „pentru ca scrierea să producă efectul „invers” decăt cel așteptat, pentru ca acest pharmakon să se
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
este sursa dezamăgirii”. Decompozitorul romăn cunoștea „pharmakon-ul scrierii”, știa că „scrierea este contrară vieții” (J.D.), dar în același timp îl frămănta absurditatea existenței și fatalitatea conștiinței... așadar: terapie de sine prin scriere (leac), suportabilitate a exteriorului - ca scriitură (J.D.) - (otravă). Scriitura personală, are aparența unei doctorii, ce se poate dovedi pe termen lung nocivă, atăt pe autor, căt și pentru cititor. Deconstructorul francez adaugă: „pentru ca scrierea să producă efectul „invers” decăt cel așteptat, pentru ca acest pharmakon să se vădească dăunător prin
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
și lingvistic. Toată „problematica filosofică” a lui Cioran este propria existență „transformată în întrebare” (S.B.), o confesiune spirituală, dar și un act de căință, ce vizează deziluzionarea sa și a celorlalți, un imbold pentru a trăi autentic. Radicalismul (uneori, demi-sofistic) scriiturii cioraniene, reprezintă „întotdeauna, o problemă de viață și de moarte” (J.D.), în altă ordine de idei, privat denker-ul romăn scrie pornind de la două limite: Dumnezeu și finitudinea. Nimic mai ambivalent decăt aserțiunile constante și variate privindu-l pe El: „D-
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
bibliotecii pharmakon-ice, pe scrierile autorilor precum Pascal, Shakespeare, Dostoievski, Mallarmé, Lev Șestov, Benjamin Fondane, Simone Weil sau mistica. Decompozitorul a produs pharmakon, însă această „operațiune” a fost extrem de solicitantă lingvistic, în perioada franceză, cănd prioritară a fost „obsesia pentru stil” (scriitura ca otravă) - ce a presupus o ruptură (de imaginea de sine anterioară) și o renaștere în alt cadru („Cioran s-a luptat cu sine și cu limba franceză pentru a obține botezul unei noi identități”S.B.). A trebuit să „guste
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
copertelor întărite cu tablă de argint și miroseau a mucegai și ierburi uscate. Cei patru bărbați se traseră spre lumina sfeșnicelor de pe masă. Ștefan timid deschise la întâmplare un volum. Antonio Maria Del Chiaro fu cel care tresări la vederea scriiturii desenate de la dreapta spre stânga. Fără să ceară voie întinse nesățios mâna spre unul din cele două manuscrise. Întoarse coperta și rămase stupefiat. Tușul care fusese cândva negru, ars de vreme, avea acum culoarea petelor de sânge uscate, hârtia și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan pentru că poartă numele primului mucenic, al diaconului Ștefan, care a fost evreu; în subconștientul lui spunea „a fost evreu ca și mine” și-i era teamă săși mărturisească asta. Mecanic, Del Chiaro mai întoarse o pagină și încă una. Scriitura era sobră, exactă, în îmbinări unghiulare, nerotunjite, amintind cumva de robia babilonică. Absența oricărui ornament, oricărei ilustrații plastice îți poruncea prin sugerare, autoritar, de pe fiecare pagină: „Să nu-ți faci chip cioplit”... Surprins, apropie cartea mai mult de lumină. În josul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la vârsta lui părea foarte vioi. — Uite cum văd eu situația, am aci scrise câteva lucruri de care trebuie să ținem seama. Mihai trase puțin capul pe spate și privi la prima hârtie din teancul de pe pupitru. Avea cerneala proaspătă. Scriitura egală, caligrafică, a fratelui său mai mare întotdeauna îi stârnea admirația. Cu caractere latine, ba chiar redactată în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Gramatic și caligraf 16 septembrie, 2005 După ce am mai corectat 60 de pagini din cartea lui Nichita Danilov „Mașa și Extraterestrul” și el a intrat în posesia manuscrisului transmis prin e-mail, îmi telefonează să-mi mai spun încă părerea despre scriitura sa. Prind un moment de relache la editură, scriu, acasă culeg pe calculator impresiile, și seara i le pun pe măsuța de corespondență de la Casa de cultură a Municipiului Iași. Iată textul: Vecinul de peste drum, 10 octombrie, 2005 STIMATE DOMNULE
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
privitoare la tema cărții, omul a presărat, din când în când, și felurite întâmplări - unele reale, altele născocite ( ceea ce ne arată nouă că această carte e și documentară, dar și de ficțiune, adică literatură), - povestioare care sporesc calitățile artistice ale scriiturii. Poziția autorului se vede, însă, la fel de limpede din felul în care îi consideră pe cei implicați în acest fel de istorie: proprietari de vii, vânzători (sau donatori) de vii, cumpărători (sau primitori de danii) ș.a. El, Vasile Ilucă, nu a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
erau singurele ei haine curate, rămase nepurtate pe barcă. Simt că vrei mai mult, știu că parcă îți ascund ceva și eu simt asta, pentru că nu comunic cu ea, de fapt cred că frica de atunci s-a transferat în scriitura de acum. Am luat micul dejun împreună, după care ne-am făcut inventarul averii și planul de bătaie. Eu aveam șaptezeci și opt de dolari în hârtii de un dolar, pe care de obicei îi foloseam să dau șpăgi hamalilor pe vremea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pragmatic). În sfârșit, o a treia motivație ține de dorința de a reveni asupra publicisticii argheziene și de a demonstra că poate fi citită și savurată ca literatură autentică nu doar de specialiști, ci îndeosebi de cei preocupați să redescopere scriitura din perioada interbelică întocmai ca pe un spectacol literar al disputelor de idei, în care expresivitatea discursului și strategiile argumentative au câștig de cauză. Invocând câteva "premise pentru un nou Arghezi", criticul Ion Simuț sesiza un aspect care poate schimba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dialogism", prima fiind proprie dezbaterii filosofice autentice, în care se confruntă două moduri de a gândi (dialogurile socratice ar fi modelul), iar a doua reprezentând o dimensiune a textului polemic în care emergența interlocutorilor ar funcționa ca un artificiu al scriiturii, destinat să pună în relief discursul autorului. 2.6.2. Discursul argumentativ. Fiind un discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin catarsis-ul produs în imaginarul agresivității necenzurate. Un studiu de relativă actualitate dedicat pamfletului arghezian aparține lui Ștefan Melancu 106, un autor care își propune "o înțelegere mai cuprinzătoare a pamfletului arghezian, vizând atât specificitatea sa ca tip de scriitură și ca gen literar [...], cât și aria sa de manifestare (în capitolul consacrat tematicii) și mijloacele sub care se prezintă ca figurație artistică". E limpede că lucrarea extinde aria interpretării, pentru că, de data asta, armătura teoretică privește fenomenologia discursului critic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]