5,253 matches
-
rog, n-are importanță, pentru că n-am de gând să-l seduc pe Jake, ci să-l folosesc pentru a da un spectacol din care Matt să tragă anumite concluzii. N-am știut ce să-ți comand de băut, se scuză el. —Rebecca! De când nu te-am mai văzut! Matt îmi pune pe masă un pahar cu vermut, același pe care obișnuiam să-l beau când veneam aici cu Patrick. —Ce mai faci? Mi-a fost dor de tine! Îl îmbrățișez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
naibii. —Matt... intervin eu repede, cred că cineva are nevoie de tine la bar. Îi fac semn în spate la chelnerița care se uită în direcția noastră, cu toate că nu pare nerăbdătoare să-l întrerupă. Trucul meu funcționează. Matt se ridică scuzându-se, iar eu îi cer nota de plată. Misiunea mea e îndeplinită și nu e nevoie să rămânem mai mult. Capitolul XVI Jake insistă să plătească, pretextând că el m-a invitat. Nu-mi amintesc să fi fost chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tocit, așa că am nevoie de o reconstrucție lentă, constantă, ca să le pot reface în parametrii lor de altădată. —Rebecca... începe Jake. Mă uit la el și-l încurajez cu un gest. Nu sunt în stare să vorbesc în momentul ăsta. —Scuză-mă că dau buzna la tine așa - mă urcasem în mașină și voiam să plec, când mi-am dat seama că trebuie neapărat să vorbesc cu tine... Reușesc să mai fac un gest de încurajare. Sentimentele mele sunt foarte sumare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu fericirea mea, în momentele astea oribile pentru tine, dar nu mă pot abține. Aș fi vrut să vină și Jake. Dar m-a invitat la Whitstable de mâine în două săptămâni, ți-am zis? Weekend romantic la mare, ura! Scuze că-ți tot pun degetul pe rană, încetez imediat. Ne vedem mâine. Vin la Finn la 3, cu niște valize uriașe; ne tirăm devreme, ca să evităm aglomerația de vineri seara. M-am „cojit“ ieri și mă „prăjesc“ acum, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putință: —Vii să înoți? Mergem cu toții, zic eu, la nimereală. Finn stă pe marginea patului și are o expresie îngrozitor de tristă. Mă gândesc că i se trage de la discuția pe care a avut-o cu Vanessa sub cerul înstelat. —Ah, scuză-mă o clipă, zic eu repede. Acum chiar că trebuie să pun ceva pe mine, măcar din respect pentru situația în care se află colegul meu. Pe de altă parte, n-aș vrea să-mi vadă grăsimea de pe burtă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar fi mai drăguț așa... — A, nu! mă grăbesc să-l asigur. E foarte bine aici. Avem foc în șemineu, avem cod și cartofi prăjiți, mazăre, ouă marinate și oțet... Ah! sare el în picioare. Avem și vin! Am uitat, scuză-mă! Se duce în bucătărie și revine cu o sticlă de vin alb și cu un pahar pentru mine. —Sănătate! îi urez eu luând o înghițitură. Peștele este fraged și moale, mazărea nu are sosul prea lung, iar cartofii prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se bulucesc bucuroși înapoi pe saltelele lor, ca să ne copieze. Hai să mai facem o dată! zice Finn nerăbdător, întinzând picioarele spre mine. Ne clătinăm prea tare! Până la sfârșitul orei, am reușit să mă urc pe umerii lui Finn - mă tot scuz că sunt grea, dar el îmi spune să nu mă prostesc - și, pentru un final extraordinar, toți din sală au făcut un fel de șir, cei mai solizi ținându-se de mâini, iar cei mai mici și mai ușori ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chestiile astea?” „Eu, da.” „Imbeciul e Joachim Murat, care-și trece În revistă ofițerii și vede unul, plin de decorații, din Martinica. «Vous êtes nègre?» Iar ăla: «Oui, mon général.» Și Murat: «Bravo, bravo, continuez!» Și se cară. Mă urmărești? Scuză-mă, dar astă-seară sărbătoresc o hotărâre istorică din viața mea. M-am lăsat de băut. Mai luăm una? Nu-mi răspunde, mă faci să mă simt vinovat. Pilade!” „Și stupidul?” „A. Stupidul nu greșește În comportament. Greșește În raționament. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
recunoști imediat pe Dumnezeu) și-ți zici În sinea ta (solipsismul lui Dumnezeu e dramatic): „Iată, eu sunt ăsta, și ei nu știu”. Și cineva se izbește de tine pe stradă, eventual te și insultă, iar tu, cu umilință, zici „scuzați“, și-ți vezi de drum, căci ești Dumnezeu și dacă ai vrea tu, un pocnet din deget, și lumea s-ar face cenușă. Dar tu ești atât de infinit de puternic, Încât Îți Îngădui să fii bun. Un roman despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ispășitor, nu ți se pare? Îi reproșez numai că nu le pierde pe alea pe care aș vrea eu să le piardă. Incidente neplăcute pentru ceea ce bunul Bacon numea the advancement of learning.” „Dar unde se pierd?” Deschise larg brațele: „Scuză-mă, dar nu-ți dai seama ce prostească e Întrebarea asta? Dacă s-ar ști unde, nu s-ar mai pierde.” „Logic”, zisei eu. „Dar spuneți-mi... Când văd undeva cărți scoase la Garamond, mi se par ediții foarte Îngrijite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi putut să scriu nu-mi rămânea decât să citesc cărțile deja scrise. Pe de altă parte, aș fi putut și să sfârșesc cu un glonte În cap, pe colină.” „De partea cui?”, am Întrebat, apoi m-am simțit jenat. „Scuzați-mă, era o glumă.” „Nu, nu era o glumă. Sigur, eu astăzi știu, dar o știu abia acum. O știam oare și atunci? Știi că poți să fii obsedat de remușcări toată viața, nu pentru că ai ales eroarea, lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru că te-ai găsit În imposibilitatea de a-ți dovedi ție Însuți că nu aveai să alegi eroarea... Eu am fost un trădător potențial. Ce drept aș avea acum să scriu un adevăr oarecare și să-i Învăț pe alții?” „Scuzați-mă”, am spus, „potențial dumneavoastră puteați deveni și criminalul din via Salaria, dar n-ați devenit. Asta-i nevroză. Sau remușcarea dumneavoastră se bizuie pe niște indicii concrete?” „Ce anume este un indiciu În lucrurile astea? Și, apropo de nevroză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu făcusem parte din plutoanele lui. Îi vorbi direct lui Belbo. „Scuzați-mă, eu sunt din altă generație”. Se uită din nou la mine, cu un aer de neîncredere: „Ne aflăm aici pentru a suporta un proces sau ca să...” „Ne aflăm aici ca să vorbim de lucrarea dumneavoastră, domnule colonel”, zise Belbo. „Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înțeleagă mesajul adevărat. Dar exemplele pe care le furnizează sunt adesea mesaje militare, iar cartea le este dedicată contelui palatin și ducelui de Bavaria, Filip, și constituie unul dintre primele exemple de lucrare criptologică serioasă, chestii demne de serviciile secrete”. „Scuzați-mă”, am spus, „dar, dacă am Înțeles bine, Trithemius a trăit cu cel puțin o sută de ani după redactarea manuscrisului de care ne ocupăm...” „Thithemius era afiliat la o Sodalitas Celtica, ai cărei membri se ocupau cu filosofia, astrologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a Îndeplinit, altfel, permiteți-mi, am fi știut-o. Și pot să Înțeleg și de ce. 1944 nu e un an ușor, templierii nu puteau să prevadă că atunci avea să fie un război mondial care urma să Îngreuieze orice contact.” „Scuzați-mă că intervin”, zise Diotallevi, „Însă, dacă Înțeleg bine, odată deschis primul sigiliu, dinastia paznicilor lui nu se stinge. Continuă până la deschiderea ultimului sigiliu, când se va cere prezența tuturor reprezentanților ordinului. Și prin urmare, la fiecare secol, sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În orice caz, e ceva care vine de departe, și unii au sugerat că ar fi putut fi un meteorit. În ceea ce ne privește, știm doar atât: o Piatră. Orice ar fi Graalul, pentru templieri simbolizează obiectul sau sfârșitul planului”. „Scuzați-mă”, am spus, „logica documentului ar cere ca la a șasea Întâlnire cavalerii să se afle lângă sau deasupra unei pietre, nu să găsească o piatră.” „Altă ambiguitate subtilă, altă analogie mistică luminoasă. Desigur că a șasea Întâlnire e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la edituri”, răspunse el, „se adună toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese. 21 Graalul... e o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimerește, ca și cum ar fi un nimic. Există și personaje de felul ăsta”. Tocmai În clipa aceea sună telefonul. Belbo răspunse: „Da? Sunt Belbo, da, editura Garamond. Bună ziua, vă ascult... Da, a venit ieri după-amiază, ca să-mi propună o carte. Mă scuzați, e o problemă de discreție din partea mea, dacă mi-ați spune...”. Ascultă câteva secunde, apoi mă privi, palid la față, și-mi zise: „L-au omorât pe colonel, sau, cel puțin, așa se pare”. Se adresă interlocutorului său: „Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mă scuzați, e o problemă de discreție din partea mea, dacă mi-ați spune...”. Ascultă câteva secunde, apoi mă privi, palid la față, și-mi zise: „L-au omorât pe colonel, sau, cel puțin, așa se pare”. Se adresă interlocutorului său: „Scuzați-mă, Îi spuneam și lui Casaubon, un colaborator al meu care ieri a fost prezent la convorbire... Deci colonelul Ardenti a venit să ne vorbească despre un proiect al său, o poveste pe care-o consider cam fantasmagorică, despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit de o carte pe care voia s-o scrie, dar În mod vag... Cum? Amândoi? Acum? Îmi notez adresa”. Puse receptorul În furcă. Rămase tăcut câteva clipe, bătând darabana pe birou. „Deci, Casaubon, scuză-mă, fără să mă gândesc te-am vârât și pe dumneata În asta. Am fost luat prin surprindere. Era un comisar, un anume De Angelis. Se pare că colonelul locuiește Într-un soi de pensiune și cineva zice că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să creadă că a fost ucis. Dar prea ar fi totul ca În romane și n-ar explica dezordinea din odaie. Pe de altă parte, dacă cei doi Îl omoară și fură mapa, de ce să fure și cadavrul? Vom vedea. Scuzați-mă, sunt nevoit să vă cer actele”. Învârti de două ori În mână legitimația mea de student. „Student la filozofie, hai?” „Suntem mulți”, am spus. „Chiar prea mulți. Și studiați despre templierii ăștia... Dacă ar trebui să-mi fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Amparo, făceam dragoste cu lumea a treia. Amparo era frumoasă, marxistă, braziliană, entuziastă, fără iluzii, ea avea o bursă de studii și un sânge splendid amestecat. Toate la un loc. O Întâlnisem la o petrecere și acționasem din impuls: „Scuză-mă, aș vrea să fac dragoste cu tine”. „Ești un macho mizerabil”. „Atunci zi că n-am zis”. „Ba ai zis. Sunt o amărâtă de feministă”. Mai avea puțin până la Întoarcerea În patrie și nu voiam s-o pierd. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anume sens era adevărat, iar la bar mă Întreabă ce căutam acolo și de ce Încercam să mă apropii de fată. Mă supăr, Îi răspund că nu trăim sub dictatură și că pot să mă apropii de cine vreau. El se scuză și-mi explică: cercetările În legătură cu Ardenti merseseră lent, dar ei căutaseră să reconstituie cum și-a petrecut cele două zile la Milano Înainte de a-i vedea pe cei de la Garamond și pe misteriosul Rakosky. După un an, printr-un noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-o găsi și De Angelis: dacă intră În contact cu dumneata, să știi cel puțin linia pe care am menținut-o eu. Dar cum mi se pare o linie prea puțin dreaptă, dacă dumneata crezi, spune tot. Mi-e rușine, scuză-mă, mă simt complice la ceva și caut un motiv, cât de cât nobil, ca să mă justific, dar nu-l găsesc. Trebuie că rădăcinile mele țărănești sunt de vină, pe câmpurile alea de pe la noi suntem niște oameni de nimic. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
murmurând către servitorul lui: „Îi spusesem eu iudeului ăstuia să fie atent În seara aia, dar n-a vrut să mă asculte?” Agliè deveni rigid, m-am temut ca gluma să nu fi mers prea departe. Am dat să mă scuz, dar oaspetele nostru m-a Întrerupt cu un surâs conciliant. „Cagliostro era un mistificator, pentru că nu se știe bine când și unde se născuse, și nici măcar n-a reușit să trăiască mult. Se umfla În pene”. „Cred și eu”. „Cagliostro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]