3,380 matches
-
la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ și intră la secția Regie de film. La absolvire este repartizat la Studioul „Al. Sahia“, unde regizează unul-două filme de scurtmetraj pe an și își dedică restul timpului lucrărilor literare de sertar. În 1979 se retrage la Bran. Până la pensionare (1986), va conduce Catedra de artă teatrală și cinematografică a școlii Populare de Artă din Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran. Filmografie (selecție): Cetatea Neamțului, 1958; Ceramica, artă mile nară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Iar atunci când obiectele au o viață mai lungă decât posesorii lor, persoana absentă se strămută pe de-a-ntregul în obiectele rămase în urmă. Când a murit tatăl meu, spitalul mi-a predat proteza lui dentară și ochelarii. Acasă, într-un sertar de bucătărie, printre tacâmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cât timp mai trăise, mama îi spunea o dată la câteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce a murit, ele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A atârna de-un fir de păr“, „a despica firul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o fabrică de jucării japoneză ar putea produce și livra indieni tamagochi în cutii mari de carton. Modul de folosință ar specifica: În afara orelor de serviciu sunt ca și inexistenți, dupăterminarea programului zilnic trebuie hrăniți și păstrați la rece în sertare. Așteaptă acolo cu nerăbdare următoarea zi de lucru. Nu există riscul unei vieți de familie. Din 1945 și de la reunificare încoace, Germania face eforturi și mai mari să dobândească o „normalitate“. Pe care și-o caută, pe de-o parte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pare cifra 19.00. Cu un gest teatral, Nino îi întinde clientului o monedă de un franc, așezând-o apoi cu un zgomot sec, un "poc" amplificat de pereții localului. Clientul refuză moneda zâmbind, moneda se întoarce la odihnă în sertarul închis cu zgomot. Nino mai învârte odată manivela, totul intră în ordinea și firescul lumii. Sunt convins că moneda era mereu aceeași, niciodată alta. Ea se va schimba fie cu moartea lui Nino, fie cu o reformă fiscală în Elveția
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cuvântul comunism. Este vorba fie de stalinism, fie de național-ceaușism, totalitarism, kadarism și alte isme diversificate geografic, dar niciodată de comunism. Uneori îmi vine să fac o fotocopie după carnetul meu de UTC-ist făcut pe puncte (rătăcit undeva prin sertarele părinților mei de la Ianca) și să le trimit o fotocopie, pentru a-i întreba: Acest carnet atesta apartenența la Uniunea Tineretului Comunist sau la Uniunea Tineretului Național-Ceaușist ? Bănuiesc că mi se va răspunde cu cuvinte de genul naționalist sau altele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se-n tăcerea ca de pâslă, Silaba
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
urât, s-a văzut clar că pungile nemțești nu mai puteau fi detronate: erau reginele absolute, de care aveam grijă ca de ochii din cap. După orice purtat, băbuța le ștergea cu grijă, le netezea și le împătura meticulos în sertar, obicei la care mama n-a renunțat până azi. Eu, personal, mi-am revenit la adevărata natură și am trecut proba focului în armata femeilor-cărăuș abia spre sfârșitul anilor ’70, cu un grad modest, de sublocotenent. Atunci m-am așezat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
revelație, așa încât s-au simțit datori să exclame pe un ton concesiv: „Da, într-adevăr, este așa cum ați povestit!“. „Să nu uiți de unde ai plecat!“ Cum aș fi putut să uit? Chiar dacă părtinitoare și protectoare, memoria tinde să încuie în sertarele de jos, mai greu accesibile, cam tot ceea ce ne-a împins să plecăm din țară; existau momente în care trecutul revenea violent și dureros la suprafață. Așa-numita perioadă de tranziție a României ne-a redeschis multe răni intime, a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în întuneric, boțul acela de om făcea prima călătorie, în brațele puternice ale tatălui și sub privirea caldă și grijulie a tinerei mame, un pic amețită de leuzie. După aceea, nu mai sunt povești; e ca și cum ai trage repede câteva sertare goale, unul după altul, cu zgomotul acela de gol și de ușor în același timp... Însă tot cenușiul acela cu rozaliu era culoarea cerului, în cartierul nou în care se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu zic cu vreo trupă mai șmecheră, dar măcar cum are Dana de la unchiu-său din RFG, cu Vader din Războiul stelelor, acuma nici un abțibild mic cu maimuțici nu am voie să-mi pun! M-am înfuriat și am scos din sertar pagina smulsă din Ogoniok-ul la care e abonată mama, pe care stă supărat și mișto, într-o geacă de piele neagră și cu părul în ochi, Aleksandr Serov. Am uns cu pelicanol foaia pe dos, peste modelele de rochii pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Statului decât să muncească. În unele sate, beneficiarii de ajutoare sociale, pensii, alocații pentru copii le consumă în avans la bar, prăvălie, cârciumă, evidența aflându-se în caietele comercianților. Când acestea se distribuie, banii trec direct din tolba poștașului în sertarul omului de afaceri, sătenii ajungând acasă, pe două cărări, doar cu cuponul. Coborâții pe pământ își consumă timpul și cu cei trei câini, cele trei pisici, cu păsările multe și felurite, cu grădina de zarzavat, cu vița-de-vie întinsă ca suprafață
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unei coli A-2 în care era o colecție de vederi de epocă, o parte circulate prin poștă, dar cele mai multe necirculate la care se adaugă multe fotografii tip ilustrată, majoritatea erau făcute în stațiunea climaterică Sommerfrische. Albumul era păstrat în sertarul mesei din dormitor inaccesibil altor persoane. În acel sertar se aflau toate documentele casei și ale familiei. În acel album am depus între coli de desen blocurile de timbre și cele două acțiuni la păstrare, unde au zăcut timp de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de vederi de epocă, o parte circulate prin poștă, dar cele mai multe necirculate la care se adaugă multe fotografii tip ilustrată, majoritatea erau făcute în stațiunea climaterică Sommerfrische. Albumul era păstrat în sertarul mesei din dormitor inaccesibil altor persoane. În acel sertar se aflau toate documentele casei și ale familiei. În acel album am depus între coli de desen blocurile de timbre și cele două acțiuni la păstrare, unde au zăcut timp de două zeci de ani. Cum am amintit anterior datorită
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dragostea își făurește singură moneda ei. Ea nu stă în acel metal de pe deget, sau într-o bucată de hârtie, care nu face decât să îți schimbe un statut, ca apoi, să stea împăturită și îngălbenită de timp într-un sertar uitată pe undeva. Iubirea nu se explică în cuvinte, ea vine așa cum este. Sentimentul trebuie să fie calitativ și nu cantitativ. Atunci când unul iubește și celălalt urăște se pot considera într-o cascadă urmând ca valurile ei să îi salte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Tu nu trebuie să fii supărat! Ești încă un copil, nu trebuie să participi la toate problemele de familie. Du-te și te joacă sau citește o carte. Ea se strecură pe lângă el și intră în altă cameră. Deschise un sertar unde se aflau niște medicamente și înghiți câteva. Nu avea de ales. De multă vreme se alimenta cu ele. Mobila din sufragerie avea culoare mahonului și ocupa tot peretele până în tavan. Ficusul care creștea încet îi amintea de iminența schimbărilor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui Barthes , pe care l-am citit da capo al fine în tăcerea semiamuzată, semiinterzisă a asistenței. Inedit mai bine de 20 de ani, deși nu chiar interzis, mă amuz să-l restitui astăzi cititorului postcomunist, cu mențiunea Bun de sertar ! Despre lapte Ca vehicul al unei stratificări sociale, dom Virgil se opune onomastic structurii comunității : el este împăratul, șef al underground-ului, titlu ce ar putea părea derizoriu dacă nu s-ar sprijini pe o afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ei uneori dreptul să ațipească : e limpede pentru oricare cinefil cinstit că Balanța, de pildă, nu este Reconstituirea însă (fatalitate !) Balanța rămâne cel mai bun film românesc de după decembrie 89 ! (De ce trag clopotele, Mitică ? intră în categoria filmelor ținute la sertar). Din fericire pentru noi (și pentru micul nostru viitor), Balanța este urmată de Patul conjugal al lui Daneliuc și de filmul unui tânăr Nae Caranfil E pericoloso sporgersi. Este așa și-așa, de pildă, ce face Radu Nicoară (Polul Sud
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
control ale elevilor. Ori cu vreo elevă, rîde doamna Petrache. Cu ce-ți putem fi de folos? O cafea? Nu, mulțumesc! Vreau coeficienții de compresie ai gazelor din studiul ce l-ați făcut. Îi vrei acum? Trebuie să răscolesc toate sertarele... Vin mîine. Cineva bate la ușă, apoi intră. Sărut mîinile, bună ziua! zice. Mă întorc și-l privesc: e Vlad. Are o salopetă făcută de comandă, în care pare și mai înalt și mai bine legat. Își scoate casca de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocupă de "mișcarea hîrtiilor". Fiecare drum al meu pe acolo înseamnă de fapt o încercare de-a privi înăuntrul unei existențe de uzină. E ca și cum mi-aș face drum în casa cuiva ca să aflu ce se ascunde în dulapuri și sertare. Într-o zi, una din zilele "goale", m-am întîlnit cu Petre, am stat de vorbă vreun ceas și, la despărțire, i-am spus: Greu mai trece ziua de azi, parcă nu se mai sfîrșește. Închipuie-ți ce greu trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
anului trecut, cînd a slăbit cu cinci kilograme din cauza durerilor de măsele. Doamna Teona se ridică puțin de pe scaun, scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scoate picioarele de sub birou, se așază din nou în scaun, apoi ridică încet piciorul stîng așezîndu-l peste genunchiul piciorului drept. Trage sertarul din stînga al biroului, scoate de acolo o țigară, o lasă pe dosarul din fața ei, ia bricheta din sertar și începe să o rotească între degete. Cine semnează ca șef al locului de muncă? mă întreabă economista după ce-și termină istoria cu măselele. Eu, îi răspund. Scot pixul din buzunar și semnez formularele la locul indicat de economistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu glas scăzut, așezînd dosarul pe biroul economistei. Știi, surîde doamna Teona, credeam că te-ai rătăcit prin hățișul atîtor semnături. Lucru previzibil dealtfel, rîde ea, scoțînd din sertar o țigară, timid cum ești... Întorc surprins capul. O văd cum se ridică puțin, răsucește scaunul sub ea, își scoate genunchii de sub birou și rămîne cu ei alăturați, învăluiți de privirea mea fixă. Are genunchi frumoși! Pot să văd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]