3,720 matches
-
cocoțat pe pirostrii, deasupra focului de sub cireșul cel bătrân, de unde lua uncrop pentru opărit lujeri de ruscuță (să-i dea Dumnezeu putere la inimă Petroniei!) și de vâsc pururea verde (Doamne ferește, să nu damblagească!)... După mai multe ore ale după-amiezii, sfâșiată de vaiete scrijelitoare, Nicanor auzi un behăit subțire, ca de mieluț, apoi mamă-sa, baba Maranda, mai aduse, la cazanul de pe pirostrii, o poală de Traista-păcurariului și de Coada-racului (ca prăpădirea de sânge a lehuzei să scadă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă astfel, Vladimir își recuperă nota personală de a glumi cu fetele de liceu. Zise: Dacă ți-aș sfâșia cu sălbăticie desu-urile și te-aș supune poftelor mele animalice, ai urla? A fost rândul ei să despice firul în patru: Adică?... Vladimir continuă temerara tatonare: Adică: dacă te-aș viola, ai începe să urli? Melanie păru că se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dreptul, se jurară că i-au auzit și pe domnul Nae și pe domnul Vladimir cum chibzuiau să pornească, chiar din noaptea respectivă, pe drumul Cadrilaterului, către Istanbul. Jeepul lui Calaican-junior porni huruind înfundat prin stratul imaculat de zăpadă albă, sfâșiind întunericul cu faza lungă a farurilor, până ce, în fascicolul lor, printre stejarii șoselei Cadrilaterului, se văzură două siluete de pelerini, ce se îndreptau mereu către sfânta lor țintă din Țările Calde. Ceată de bețivani nebuni! urlă la ei Anibal. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În toate găurile, pe toată pielea, În păr și pe față. Pe toate le facem, Adi... De n-ar fi acest ridicol Adi, chiar și acum, oricât de seren aș Încerca să mă simt aici, În pădure, mi s-ar sfâșia inima. Dar atunci nu suna așa. Rușinea a venit de-abia după. Când, fără vreun semn de avertisment, m-a dat afară. Fără explicații. Poate că deja le făcuserăm pe toate. Deși, după câte știu eu, ar mai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un obiect de preț pierdut și regăsit. Îți mulțumesc. Ușurarea și bucuria din glasul lui este evidentă. Acum sunt mai liniștit. Mi-a fost frică de ceva irevocabil între noi. Dar, înțelege, deocamdată nu pot gândi altfel. Chiar dacă mi se sfâșie inima privind la tine. Smaranda surâde blând, ghemuită la pieptul lui. Hai să petrecem timpul permisiei tale la Sinaia. Ce spui, vrei? Nici nu știi ce bucurie îmi faci! Mi s-a urât de explozii, incendii, ruine, moarte. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bucuros că merge la război? Câți din acești proaspeți recruți știu cu adevărat ce înseamnă războiul? Curând, în locul cântecelor vor auzi urlete de agonie, iar florile dăruite la gară se vor transforma în șrapnele fierbinți cu margini tăioase ce vor sfâșia mușchi și tăia viscere. Plutonul execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păcate, atunci când preotul a chemat pe cei din spital la slujba de Înviere în sala de mese, acolo unde improvizase un mic altar, în aer nu plutește emoția și solemnitatea momentului ci avioanele de bombardament. Către București, negreala cerului este sfâșiată de văpaia incendiilor uriașe, iar văzduhul fierbe ca un cazan din iad tocmai în noaptea ce trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările religioase, se aud când și când bubuituri groase de tun. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre de pradă coboară într-un picaj aproape vertical și începe să-și golească pântecul metalic de încărcătura letală. Un șuier ascuțit sfâșie văzduhul și prima explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică și aleargă către zona unde văzuseră ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie sinistru în orașul căzut într-o tăcere încremenită. Glonțul pătrunde exact la baza gâtului. Zdrobește oase, distruge mușchi și retează nervi ca să iasă pe partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
băiatul, rugându-se ca în cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
panta muntelui. Cei care își păstraseră capul pe umeri sunt lichidați rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încet. O ultimă zvâcnire și apoi încremenește pe zăpada inundată de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își reia locul în fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc pădurea cu ecoul lor. Curând, prin desișul pădurii se zăresc țevile lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el încet, Lucky Strike. Americană. Un surâs slab se conturează pe buzele sale: Aș fi vrut să o fumez până la capăt. Strivește calm țigara în scrumieră și pe neașteptate se repede la fată cu ferocitatea unui animal sălbatec înfometat. Îi sfâșie brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt. X Gata de deplasare, spune șoptit Nicky lui Marius. Aburii respirației îi ieșeau din gură în valuri ce se pierd în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și anume că pleacă într-un loc de unde puțini se mai întorc. O văzuseră și la ceilalți prieteni de-ai lor, toți pierduseră pe cineva drag. La auzul veștii, ochii copiilor se umpluseră de lacrimi iar plânsetul lor inconsolabil îi sfâșiase sufletul. Băiatul cel mic i se prinse de picior atât de tare încât numai promisiunea ei fermă că va veni foarte repede a făcut să-i dea drumul. Bieții băieți, bieții copii nevinovați din toată lumea asta! Cu două biberoane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mizerie; - lipsa unor aranjamente regionale asemănătoare Comunității Europene sau organizației NAFTA. Interferența factorilor menționați generează neînțelegeri și fac încă posibile conflicte militare în diferite regiuni ale Asiei. În Sud, India are raporturi conflictuale cu Pakistan și China. Ea însăși este sfâșiată de disensiuni interne lingvistice, etnice și religioase, susceptibile de a provoca secesiuni. China și Indonezia sunt și ele confruntate cu posibilitatea unor explozii sociale și migrări ale populației din zone sărace spre zonele în dezvoltare. Între China și Vietnam, între
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai Încerca fardate eforturi de Înșelare a vîrstei, În timp ce soțul Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acută angajare existențială, dar și - ca în cazul poemului Memorabile - o înțeleaptă înseninare, atinsă în preajma sfârșitului. MEREU ÎN ZADAR Acesta care-mi vorbește e o pasăre fără cap, flacăra asta, pasărea asta, aceste trei țipete peste furtună, țipătul care cade sfâșiind cerul, țipătul ce-și ia zborul răscolind marea, și țipătul țipetelor ce se ciocnesc, e cântecul unui cap tăiat iar pumnii mei sunt pietre pe care le linge focul. Surâs de trăsnet, mâini de ocean negru, eu sunt victima voastră
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
CARDINALE Găina neagră a nopții tocmai a mai ouat o auroră. Te salut albule, te salut, galben, te salut, germene nevăzut. Domnul Amiază, rege de-o clipă, în înaltul zilei lovește gongul. Salut ochiul, dinții-i salut, un salut măștii sfâșiind, mereu! Pe pernele orizontului, fructul roșu al amintirii. Te salut, soare ce știi să mori, te salut, tu, care ne arzi murdăriile. Dar în tăcere salut marele Miez-al-nopții. Cel ce veghează când cei trei se-agită. Închizând ochii îl văd
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
cornul sună.” ( M. Eminescu- Peste vârfuri ) "Peste semețele piscuri, Peste câmpiile mute, Gândul poporului meu Se-aude, se-aude, se-aude.” ( A. Blandiana- Doina) Invectiva reprezintă exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc. Exemplu: " Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate -odată că sunteți- niște mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
clădiri ale civilizației omenești. N-avem nevoie a o mai spune că România e asemenea în mare parte jerfa acestei întunecoase maiestăți. Breslașii, creștini și evrei, și-a zvârlit uneltele la apropiarea lui, cu deosebirea că creștinii fac politică, se sfâșie și se mănâncă între ei și ridică în cer pe d. C. A. Rosetti, pe când evreii, mai practici și mai oameni de pace, știu a se despăgubi de stîngerea breslelor prin precupețirea întinsă a obiectelor de consumațiune, scumpind în mod
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ieri proconsulul Pilat din Pont și-ar fi spălat mînile ș-ar fi rostit acea mare, vecinică îndoială a omenirii: "Ce este adevărul? ". Ce este adevărul? De două mii de ani aproape ni se predică să ne iubim, și noi ne sfâșiem. De mai multe mii de ani Buddha-Cakya-Muni visează împăcarea omenirii, liniștea inimei și a minții, îndurarea și nepizmuirea, si cu toate aceste de tot atâtea mii de ani, de la începutul lumii, războaiele presură pământul cu sânge și cu cenușă. În
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
popor sărac. [27 septembrie 1878] ["TRIST ESTE CÎND O NAȚIE MICĂ... Trist este când o nație mică, în loc de a sta cuminte și a căuta să tragă folos dintr-o situație pacinică garantată de toate puterile, își iese din minți și sfâșie ea însăși tractatul ce-i asigură acea situație. Trist este când acea nație, săracă de bani, azvârle nebunește pe apa Dunării milioane pentru aventuri războinice; trist este când acea nație, săracă de brațe muncitoare și bogată, prea bogată, de guri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Cameră că ministrul nostru de externe știa despre pretențiile Rusiei asupra Basarabiei și cu toate astea n-a spus Camerei nimic, și cu toate astea a dus armata peste Dunăre, ca să se lupte în interesul celora cari aveau să ne sfâșie țara. Și când țineam seamă de știrile ce ne veneau din ziare străine, din Rusia chiar, în privința aceasta, eram numiți calomniatori; și când ne rugam lui Dumnezeu să facă a trece păharul acesta de dinaintea noastră și a nu ne împlini
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întregului țărm drept al Dunării până la mare și vladaleț al Dristului. La 1402 Baiazid e învins și lănțuit de Timur Lenk în bătălia de la Angora. Despre o invazie a Țării Românești nu mai poate fi vorba, căci împărăția osmană era sfâșiată prin lupta între frați, între fiii lui Baiazid. Dobrogea și Dristul, precum și întregul mal drept n-a putut fi luat de la români decât de Mohamed I și anume la 1416, când Mircea, încărcat de ani și slăbit de lupte necontenite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]