3,661 matches
-
care e viața veșnică. Frumusețea, pe care o visează geniul, se realizează în sfânt. Nu ascetul singur o realizează ci energia harului dumnezeiesc, singura care poate zidi din nou frumusețea din sluțenic și nemurirea din moarte. Arta e simulacrul eternității. Sfințenia e realism transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu pentru a deveni sfânt. Geniul e un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
energia harului dumnezeiesc, singura care poate zidi din nou frumusețea din sluțenic și nemurirea din moarte. Arta e simulacrul eternității. Sfințenia e realism transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu pentru a deveni sfânt. Geniul e un dar natural; sfințenia o încununare supranaturală. Chiar atunci când, în aceeași personalitate, geniul se întâlnește cu sfințenia, el nu dobândește ceva
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu pentru a deveni sfânt. Geniul e un dar natural; sfințenia o încununare supranaturală. Chiar atunci când, în aceeași personalitate, geniul se întâlnește cu sfințenia, el nu dobândește ceva în plus ca putere creatoare, căci ar trebui să credem că sfinții plăsmuitori de frumuseți artistice sunt mai mari, ca genii, decât semenii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu pentru a deveni sfânt. Geniul e un dar natural; sfințenia o încununare supranaturală. Chiar atunci când, în aceeași personalitate, geniul se întâlnește cu sfințenia, el nu dobândește ceva în plus ca putere creatoare, căci ar trebui să credem că sfinții plăsmuitori de frumuseți artistice sunt mai mari, ca genii, decât semenii lor din ordinea naturală. Ceea ce nu-i adevărat. Roman Melodul e un mare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt stilizate, chipurile de animale ce intră în compoziții sunt stilizate, peisajul însuși, în mijlocul căruia se petrece un eveniment pictat, e stilizat, figurile omenești nu sunt niciodată portrete, ci stilizări maxime. Care e secretul acestei stilizări decât idealul transcendent al sfințeniei, al spiritualității așa cum o reprezintă dogma soteriologică? Centrul de gravitate al acestei arte nu e niciodată natura văzută; el trebuie căutat totdeauna dincolo de această lume, în viziunea mistică a Ierusalimului ceresc. Arta bizantină nu reprezintă natura desfigurată de păcat, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de ansamblu cosmic cum e „Rădăcina lui Iessei”, „Toată suflarea să laude pre Domnul” sau „De tine se bucură toată făptura”. În asemenea icoane, toată ierarhia creației apare, plutind în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației să-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam numai din vrăjmașa împotrivire a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam numai din vrăjmașa împotrivire a pământului cu toate făpturile lui și numai din restriștea haotică a decadenței a putut să priceapă frumusețea, desăvârșirea și fericirea raiului din care a fost alungat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a unei gingășii și a unei frăgezimi ce nu cunoaște bătrânețea. Sugerată de această apropiere, există chiar încercarea interesantă, dar fără sorți de izbândă, de a lămuri originea artei prin analogia cu jocul copiilor. Pe de altă parte, Evanghelia aseamănă sfințenia cu copilăria. Mântuitorul face din prunc măsura omului desăvârșit. Nu pruncul trebuie să ne urmeze pe noi, ci noi trebuie să-l imitam pentru a cuceri împărăția cerurilor. Această idee, pe care am dezbătut-o în eseul Copilărie și sfințenie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfințenia cu copilăria. Mântuitorul face din prunc măsura omului desăvârșit. Nu pruncul trebuie să ne urmeze pe noi, ci noi trebuie să-l imitam pentru a cuceri împărăția cerurilor. Această idee, pe care am dezbătut-o în eseul Copilărie și sfințenie, face parte integrantă din doctrina creștină a perfecțiunii, iar pedagogia cea nouă, precum vom vedea, o confirmă întru totul. Astfel, din domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-o în eseul Copilărie și sfințenie, face parte integrantă din doctrina creștină a perfecțiunii, iar pedagogia cea nouă, precum vom vedea, o confirmă întru totul. Astfel, din domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându-se în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându-se în mugurul feciorelnic al copilăriei. Punctul acestei coincidențe firești e de o mare însemnătate pentru noi, care ne-am propus să arătăm că înțelesul cel mai înalt al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei. Există o artă sacră prin obiectul și prin funcția căreia îi e de la început destinată. Ea se conformează dogmei Bisericii și simbolismelor ei rituale, a căror expresie hieratică devine. Există apoi o artă religioasă liberă, născută din spontaneitatea inspirației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
strălucește într-o temă religioasă, fie într-o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de timp. Aparținând numai esteticii, ea e totuși ca o paralelă sensibilă a sfințeniei. Firește, arta lui Dostoievski nu e sacră, dar nu e nici indiferentă ca ultima categorie de care am vorbit, ci una prin excelență religioasă. Acest caracter profund respiră din problematica spirituală a cărților sale. Ca personalitate omenească. Dostoievski e nedesăvârșit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în care se îmbină firele a două planuri de existență se topește într-un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și tragedia raiului pământesc, stă în orgoliul nostru de a-i crește nu după natura lor primordială, ci după chipul și asemănarea noastră, desfigurate de păcat. Dacă, fără să uităm virtualitățile negative ce zac în ființa omenească, pruncul e măsura sfințeniei, și dacă noi, adulții, prin experierița propriei noastre conștiințe, avem sentimentul decăderii personale din puritatea copilăriei, ce urmează de aici decât să schimbăm cu totul sistemul de creștere a noilor generații? Cu alte cuvinte, în loc ca adultul să fie modelul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în conștiință a harului, care există în noi de la botez Printr-o asemenea educație, atât copiii cât și adulții se regăsesc împreună la același nivel spiritual al harului dumnezeiesc. Căci starea de copilărie evanghelică, din moment ce e la aceeași înălțime cu sfințenia, e o stare de har. Dar ce înseamnă să ne regăsim cu toții în conștiința universală a harului decât realizarea împărăției lui Dumnezeu în suflete, decât paradisul Duhului Sfânt în templele trupurilor noastre? E oare altceva iubirea cosmică pe care o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iubirea cosmică pe care o predică Dostoievski? E oare un vis de nebun mistic credința lui că paradisul s-ar putea rezidi în câteva zile, în câteva ore chiar? Ideea aceasta, pe care am exprimat-o în eseul: Copilărie și sfințenie, pare atât de neobișnuită încât nimeni n-a observat-o în Biserica noastră. Și totuși ea e însăși esența ortodoxiei. Reînoirea lumii în duh creștin nu e cu putință decât prin ridicarea tuturor la nivelul vieții în harul Duhului Sfânt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păcat și e capabil de o nouă biruință, când îl redeșteaptă și-l aprinde fulgerul harului divin. Nostalgia paradisului hrănește asceza creștină, când așază mănăstirile în colțurile cele mai frumoase ale naturii; când vede în nevinovăția copilăriei măsura și posibilitatea sfințeniei, când împodobește lăcașurile de rugăciune cu artele ce simbolizează „cerul duhovnicesc al Bisericii” și când năzuie să realizeze viața îngerească în monahi. În ascetism și în mistică regăsim toate elementele complexe ale acestei nostalgii. Dar nostalgia paradisului insuflă ideile acelei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
posibilitatea paradisului duhovnicesc chiar aici pe pământ, ca început și oglindă a raiului ceresc. Cu un eroism supraomenesc, mistica ortodoxă realizează aievea acest început de slavă, în simplitatea spiritului și în curățenia inimii, care sunt totdeodată caracterele copilăriei și ale sfințeniei. „O inimă ortodoxă înțelege totul”, zice Dostoievski; dar inima ortodoxă e aceea care, în simplitatea copilărească a curățeniei, a regăsit acea natură primordială din profunzimile făpturii și se face una cu ea în iubire universală. Când arta izbutește și ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
infernale, în care intră nobil și sărac, pur și umil încât e confundat mereu cu slugile, Prințul Mîșkin e un „idiot”. Această poreclă are două pricini: una, epilepsia de care a suferit; alta, natura fundamentală curată a omului acestuia. Esența sfințeniei e sărăcia cu duhul și puritatea inimii. Aceste două virtuți sublime sunt realizate ingenuu în personalitatea Prințului Mîșkin. De aceea, în raport cu el, societatea romanului se definește printr-o îndoită atitudine: pe de o parte, puritatea lui face o impresie extraordinară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
soarelui de primăvară, manifestată prin muguri și flori, prin daruri de miei și ouă roșii. Bătrânii mei care dorm în țintirimul de la Hangu n-au știut niciodată că acest ou semnifică soarele înnoit și veșnicia vieții, dar au repetat cu sfințenie gestul generațiilor. Ca și atunci când soarele sta în mormântul celor trei luni de iarnă, oamenii de acum în straie albe se întristează prin post și opresc nunțile înaintea învierii. Pe urmă se bucură cu adevărat; căci Isus e soarele inimii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
astfel păcătoșii pot fi bucurie pentru Dumnezeu, întrucât se pocăiesc. Orice păcat, fiind prilej de înfrânare și umilință, poate fi și bun. În acest chip binecredincioșii părinți călugări bucurau lumea pentru fapta Vasilisei [s.n.]." (pp. 104-105) Departe de a demonstra "sfințenia" gestului Irinei, raționamentul colectiv al monahilor indică, de fapt, "filozofia" eretică ce străbate câmpului referențial DOGMA (confirmată de metafora conceptuală subiacentă PĂCATUL E BUN). Ipoteza că Fecioara Maria ar fi putut proceda vreodată asemenea Irinei e, în esență, o eroare
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
puncte de o deosebită luminozitate și căldură în viața credincioșilor în Hristos"11. • Ultima componentă a Tradiției este "disciplina unei vieți după voia și după pilda lui Hristos, adică o viață duhovnicească, animată de o străduință spre puritatea sufletului, spre sfințenie, spre iubirea de Dumnezeu și de oameni. Această străduință nu poate fi dezlegată de mărturisirea credinței în puterea purificatoare și desăvârșitoare a lui Hristos, de rugăciunea către Dumnezeu, pentru primirea ajutorului Lui, și de experiența prezenței și lucrării lui în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poate intra într-o relație dialogică cu Divinitatea. De fapt, întreaga Tradiție subliniază importanța creării unui astfel de trup prin practica isihastă a rugăciunii minții și a inimii care să relaționeze cu Puterea divină, în vederea desăvârșirii și atingerii treptelor de sfințenie. Revoluția spirituală trebuie să plece de la recuperarea fondului de credință pe care omul l-a pierdut în timpul mutilării ateiste, prin întoarcerea cu fața spre Dumnezeu și, implicit, spre Trupul Său mistic, în dimensiunea sa mundană, Ecclesia. În acest sens, cuvintele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]