4,282 matches
-
egale ca mărime se face tot prin suprapunere. Comparând cele două figuri geometrice ( pătratul și triunghiul) , elevii vor constata că pătratul are patru colțuri ( unghiuri), iar triunghiul trei colțuri. Se vor obține mai multe triunghiuri cu ajutorul cărora se va executa silueta unui brăduleț ,tulpina se va realiza dintr-un dreptunghi de culoare cafenie,sau cu ajutorul creionului. Alături de brăduleț se va executa o căsuță dintr-un pătrat și un triunghi (pentru acoperiș), se vor desena ușa și ferestrele cu creionul. Cu ajutorul figurilor
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
hârtie glace. Trăsurica are coșul dintr-o cutie de margarină învelită în hârtie glace, osiile din pixuri consumate, roțile din dopuri de plastic umplute cu plastilină și este ornată cu flori de hârtie decupate după șablon. „Zâna Primăverii” este o siluetă decupată din carton după șablon și ornamentată după propria fantezie, prin colorare sau lipire de modele decupate din hârtie glace. În finalul orelor alocate, se obține trăsurica zânei Primăverii, condusă de zână și purtată în zbor de insecte: fluturi și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
țâșnea în ochii mei cu o putere minuțioasă extraordinară, vedeam acum chipul doamnei care îmi surâdea cu niște dinți de o albeață nefirească, un ins care tocmai intra și îi vedeam bine nasul, căciula, fularul și chipul, nu doar ca siluetă, ci cu tot ce avea el, până și șireturile de la pantofi. - Sunt prea puternici pentru început, zise doamna, îți dau cu o dioptrie mai puțin, trebuie să și citești, s-ar putea să te obosească. Avea o voce cristalină, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În sertarul din biroul meu vei găsi și lamă, și gumă, te rog, servește-o pe doamna”. Soția se duce și caută; nu gasește. “Lasă, iubita mea, merg eu, știu mai bine unde să caut În lucrurile mele”. Îi admir silueta dreaptă, fără cocoașă, sprijinindu-se doar de un baston pe care Îl avea la Îndemână. Se Întoarce cu lama și guma. Îndrept greșeala și termin repede de recenzat. Îi Întreb dacă folosesc internetul, așa era și una din Întrebările din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
spus că nu vrea să servească decât un suc fără acid. Acum Îl vedea mai bine la față și Îi văzu și defectul la ochi. - Nu vrei ceva, dulce, vreo prăjitură? Sau voi, femeile nu prea mâncați dulce, țineți la siluetă, după câte știu eu?! Atunci am să servesc și eu tot un suc! Stella nu a mai apucat să spună nimic. El vorbea, el comanda; vorbea și cam tare. Când a venit persoana să ia comanda, Gigilică, pe lângă cele
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai multe cutii, iar la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația de familiaritate crescu. Sentimentul că îl cunoștea persistă cât îi privi fața. Totuși, după câteva secunde, bătăile inimii i se mai domoliră: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
când în când, cum se îndrepta în direcția care îi fusese descrisă, traversa culoare în care luminile erau și mai distanțate unele de altele. Peste tot domnea o liniște profundă. În cele din urmă, în penumbra coridorului se conturară două siluete. Marin continuă să meargă înspre ele. Apropiindu-se, văzu că erau un bărbat și o femeie. \ Mă numesc Yischa, spuse bărbatul. Dan Yischa. NU ÎȘI PREZENTĂ ȘI ÎNSOȚITOAREA. \ O ÎNTREBARE ÎNAINTE DE A CONTINUA DRUMUL, Da? \ ODATĂ AȚI FOLOSIT PRIPPI CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MĂRIȚI. UN DOCTOR ÎI FĂCU ÎN GRABĂ O INJECȚIE ÎN BRAȚ ȘI OMUL SE PRĂBUȘI INERT, CA O PĂPUȘĂ DE CÂRPĂ. CARROLL ÎL ANUNȚASE PROBABIL PE MARELE JUDECĂTOR, FIINDCĂ UȘA SE DESCHISE DINTR-O DATĂ ȘI MARIN DISTINSE CA PRIN CEAȚĂ SILUETA DICTATORULUI. ACESTA RĂMASE ÎN PRAG, CU O EXPRESIE PERPLEXĂ ÎNTIPĂRITĂ PE FAȚĂ. CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL SĂU LÉONIN, SPUSE: ȘI LĂSAȚI-L SĂ SE ODIHNEASCĂ. DUCEȚI-L LA... MARIN NU APUCĂ SĂ AUDĂ UNDE TREBUIAU SĂ ÎL DUCĂ. CEDASE NERVOS. MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CEASURILE CARE URMAU. \ Luați-o de aici! ordonă Marin fără tragere de inimă, dar cu hotărâre. Țineți-o în continuare în stare de arest. INTRĂ SECRETARA. \ LOCOTENENTUL DAVID BURNLEY A VENIT SĂ VĂ VADĂ, DUPĂ DISPOZIȚIILE DUMNEAVOASTRĂ. \ SĂ INTRE. 37 SILUETA ÎNALTĂ A TÂNĂRULUI, ÎMBRĂCAT ÎN UNIFORMA LUI ALBASTRU CU GALBEN, SE CONTURA ÎN CADRUL UȘII. ÎNAINTĂ, LUĂ POZIȚIE DE DREPȚI ȘI DUSE PALMA LA TÂMPLĂ. \ SALUT, FIULE, SPUSE MARIN INTENȚIONAT. SE SIMȚI PUȚIN RUȘINAT DE EFECTUL PRODUS DE CUVINTELE SALE ASUPRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
până când întâlniră privirea lui Marin. Trask șopti răgușit: ― David, ceva a încercat să pună stăpânire pe mintea mea în ultimele câteva minute. În jurul lui Marin umbrele se îndesiră din nou. I se păru că în sală era aproape întuneric, iar siluetele oamenilor din ea se desenau pe fundalul unor tenebre groase. Își aminti de fiul lui, David Burnley, care avea și el "ceva" în creier. "Nu simt și eu același lucru?", se întrebă el. "Nu asta înseamnă să ai ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în fața idolului, apoi stăpânii au început să iasă unul câte unul. Când ușa s-a închis în urma lor muzica s-a pornit din nou, iar vrăjitorul a aprins un foc din scoarță de copac și a început să țopăie împrejur, silueta lui înaltă se frângea de muchiile zidurilor albe, pâlpâia pe suprafețele netede, umplea încăperea de umbre săltărețe. A scrijelit pe pământ într-un colț, un pătrat, iar femeile m-au târât acolo, le simțeam mâinile uscate și ușoare, mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
felurit colorată, iar în spatele lor se înălțau cele două clopotnițe rotunde ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței rătăceau câteva siluete, ude leoarcă. Pe lângă case umbla, cu pași mărunți, cu mișcări încete, o mulțime pestriță de gau-chos, de japonezi, de indieni metiși, precum și o seamă de personalități locale, ale căror haine elegante, de culoare închisă, păreau aici exotice. La trecerea mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deasupra focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de stâncă jilavă, pe care se grăbi s-o ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să afle tot felul de lucruri cu privire la catedrale, apoi le vorbise pe larg despre supa de fasole. Se făcuse aproape întuneric. D'Arrast îi mai putea încă vedea pe bucătar și pe fratele lui, dar deslușea cu greu, în fundul colibei, silueta ghemuită a unei bătrâne și pe aceea a fetei, care, și de astă-dată, îi adusese să bea. În vale se auzea zgomotul monoton al fluviului. Bucătarul se ridică și spuse: "E timpul". Se ridicară, dar femeile rămaseră nemișcate. Nu ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căpitan, pedeapsa... crima... legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului. ― Da, da... și totuși... omul! murmură Klapka întunecat. ― Omul... omul... omul, făcu Bologa, cutremurîndu-se, împrejur întunericul se înăsprise, încît înțepa ochii. Bologa întoarse capul. Pe câmp, cât pătrundea privirea, siluete negre se mișcau de ici-colo, parcă toți oamenii s-ar fi prefăcut în stafii fără odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să ajungă undeva la oră fixă. Și era cald și toată căldura i se grămădea în inimă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și nu mișca deloc brațul drept. Privea numai înainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu se va întîmpla. Numai când deslușea silueta locotenentului, în sufletul lui Apostol scotea capul veșnic același cuvânt, ca un cadavru la marginea apei: " În sfârșit... În sfîrșit..." Simțea o ușurare ciudată, întocmai ca după o primejdie mare trecută cu bine. Drumul i se părea mai ușor înapoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aș fi schimbat imediat destinul cu al ei. Prețul integral al vieții, cum bine zicea Eliade, îl dă numai moartea. Adieri dulci de amurg de vară se scuturau printre plopii din curtea bisericii, cărora începuse să le tremure frunza, dublậnd siluetele lor cu nuanțe violete. Totul se poate reduce la cenușă sau la praf, dar lumina dragostei adevărate se ridică chiar și din mormậnt. O simțeam deja pe muribundă întoarsă din călătoria ei și înfiptă între noi ca un țărus, așteptậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
totuși din om? Am uneori impresia că omul se pregătește să predea ștafeta altei specii. S-ar putea să aflăm mai târziu că omul nu este decât un semipreparat. După ce ne-am dat jos din copaci, ne-am cam pierdut silueta. Nu ni s-au vindecat încă toate cucuiele de la căzătura din copaci. Ne-am dat jos din copaci pentru că ne frigeau stelele. Nu toate labele s-au putut transforma în aripi. Se adaptează ușor la mediu animalele evoluate și oamenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-i perfecționezi defectele. Este imposibil ca din investițiile generozității să nu răsară nimic. Speranțele încolțesc uneori din stări mizere. Precum ciupercile din bălegar. Oamenii mari își îmbrâncesc epoca din tandrețe. De mii de ani, oamenii se preocupă îndeosebi de silueta cuvântului imposibil. Dreptatea înseamnă punerea adevărului în brazdă. Chiar și cel care a însăilat o singură stofă vrea să schimbe ceva în lume. Sublimul nu poate fi decât bisectoarea dintre mare și cer. Vreau să plutesc pe un poem tras
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de progres, Homer ar fi un biet diletant. Erorile de receptare pot șlefui capodoperele. La artiști nu contează cantitatea vârstei, ci calitatea uimirii. Artiștii debutanți așteaptă verdictul criticii cu fatalismul cu care pândim noi cutremurele de pământ. Arta poate contura silueta viitorului, dar nu cu intuiții de Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mă nășteam, aș fi fost chit cu lumea. Românul a știut întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie și premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat. Chestiunea e cum să ajungi în el ? Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă iei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]