3,082 matches
-
de Constantin Prodan se află și înclinațiile artistice ale reginei Maria, protectoarea Tinerimii artistice și a celor doi sculptori, și anume, direcția unui revival neobizantin de factură simbolistă, cu note secesioniste, reprezentat mai mult de Oscar Spaethe și direcția unui simbolism în linie secesionistă pătruns însă de un spirit clasic, reprezentat de către Frederic Storck mai ales la nivel tematic, prin seria de Salomei, dar și Eva sau Tentația (1897), Clown (1898), Nud de bărbat (Purtător de perle) (1898), Aurora (1899), Inocența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu sensibilitatea simbolistă la stadiul unei sugestii îndepărtate. Diferența este între un decadentism în formula sa radicală, a unei sexualități care transcende nudul ca expresie estetică, pentru a oferi un corp devenit obiect erotic prin accesorii și grimasă venerică și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii. Merită menționată separat de acest ciclu și bustul Floricăi Condrus (1902), influențat de Renașterea italiană, dar atașat secession-ului prin intermediul frizei decorative, care ornează partea superioară a decolteului rochiei, reprezentând o simbioză între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1873-1932), ca un vortex care atrage în raza sa orice altă creație a sculptorului. Totodată, această parte a operei paciuriene, cea mai avansată în concepție plastică în contextul României interbelice, avea să întâmpine rezistența unui public insuficient de receptiv la simbolismul vizionar al sculpturilor sale, altul decât cel de sorginte secesionistă sau rodiniană, cu care acest public era familiarizat. Petre Oprea remarca această cecitate generalizată atât în cadrul publicului, cât și în cel al unei bune părți a criticii de artă: "Simbolismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolismul vizionar al sculpturilor sale, altul decât cel de sorginte secesionistă sau rodiniană, cu care acest public era familiarizat. Petre Oprea remarca această cecitate generalizată atât în cadrul publicului, cât și în cel al unei bune părți a criticii de artă: "Simbolismul artei paciuriene rămâne impenetrabil contemporanilor, care nu înțelegeau tâlcul și sensul himerelor lui"341. Pentru Petre Oprea, himerele reprezintă, în cea mai clară convenție simbolistă, o transcriere a unor états d'âme, "forma ideală de exprimare într-un înveliș simbolic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană, sugerată și de schița unui monument Eminescu menționată mai sus, indică mai mult decât sorgintea lor literară, în spiritul simbolismului în artele plastice, care revendică programatic nu numai o dimensiune poetică, literară, ci și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar separat. Himera nu face parte însă din bestiarul tradițional românesc, care include alte ființe cu caracter ofidian, Balaurul, Zmeul, Zburătorul. Adaptarea acestei figuri nu constituie un impediment nici în alte culturi, care dezvoltă o dimensiune importantă a artei simboliste. Simbolismul polonez, ca și cel românesc sau rusesc își extrag substanța din folclorul național, care ține locul mitologiilor nordice și temelelor clasice ale mitologiei grecești, cu care interferează sub presiunea modelului. În cazul artei pictorului Jacek Malczewski, aceste teme se reflectă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui element: Apa, Aerul, Pământul. În ciuda unei receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a fost diluat până la topire în masa plasmatic-fantasmală a corpurilor chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă, relevanța arhetipală, fantasmală a creației, ceea ce-l apropie sensibil de Brâncuși în căutarea unei forme revelatoare, primordiale. Himerele lui Paciurea participă la o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă, cu mențiunea că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea ermetistă a liricii barbiliene. "Paciurea este mai aproape de Freud, iar el se află, de asemenea, într-o etapă mai timpurie a dezvoltărilor în simbolismul francez și central-european: himerele sale luptă în primul rând cu ele însele, ele sunt smulse de Liebenstriebe dintr-o masă existențială primordială, în care celelalte puteri ale Todestriebe doresc să le tragă înapoi, înapoi la non-organic, către ne-(încă) format
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o categorie ontologică, expresie a unei dominante spirituale. "Pentru Paciurea, fermitatea forței fizice dominată de spirit este apanajul omului în timp ce feminitatea este cântărită cu un ochi foarte critic. [...] Opoziția masculin-feminin, tranșantă și ireductibilă la Paciurea, trebuie văzută în corelație cu simbolismul sexelor care a preocupat secolul al XIX-lea"349. Femininul apare ca nevertebrat, ne-format, cu ductilități ofidiene, fără a moșteni însă capitalul malefic ale femeii fatale a decadentismului, o femme tentaculaire. Este clar că în aceste figuri feminoide, larvare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu poate fi extras contextului cultural în care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu poate fi extras contextului cultural în care se formează, având ca numitor comun sensibilitatea simbolistă, himerele sale evidențiază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dinainte de Primului Război Mondial, Cap de Sfinx și Zeul războiului, expresii ale unei evidente sensibilități simboliste. Pentru Ion Frunzetti, sculptura aceasta nu urmează linia unei sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici neasumate, rezultantă a rezolvării unei probleme tehnice, afirmă totuși un spațiu de rezonanță cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crispate ale unei păsări, plasate la baza sculpturii, ce par falangele unei mâini terminate cu unghii de pasăre"351. Acest fapt, având ca verigă tema geniului, atât de bine prelucrată de Eminescu, leagă sculptura lui Paciurea din această perioadă de simbolism. Dacă punem în relație această sculptură cu Zeul războiului, putem lărgi aria de semnificație a Sfinxului. E foarte posibil să existe o contaminare tematică, dar și de reprezentare între cele două sculpturi, așa cum sugerează și Sorin Alexandrescu. Ele apar în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nedatat, pe verso cu cerneală violetă, inventar 1488) readuce în atenție mai vechea temă a păcatului originar, care a prezidat la izgonirea lui Adam și a Evei din Paradis. Loghi a redus impactul alegoric al dimensiunii religioase la nivelul unui simbolism difuz. În picioare, o femeie care ține o batistă la gură, întinde mâna către un fruct care se află pe o masă, însă fără a-l atinge. Sub aspect formal, tratarea temei se îndepărtează de tradiția iconografică, atenția pictorului s-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea în opera de artă, produsul acestei maternități paradoxale, serafice și care vorbește de sexu angelorum. VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme Melancolia este o figură culturală majoră în tot Occidentul, astfel încât fiecare secol sau perioadă mai îndelungată îi imprimă propriul reflex, propriul cod cultural. Stare pasageră, înclinație temperamentală sau maladie a sufletului, melancolia pare să se fixeze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o fragilitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numai instrumentul formativ, ci și cel faustic al geniului damnat. Romanul matein, Craii de Curtea-Veche, se deschide și se închide cu o paranteză muzicală, un vals melancolic cu funcție opiacee pentru care întreg romanul constituie un libret. Însă înainte de toate, simbolismul asociază muzica poeziei într-un nou registru de sensibilitate, care nu mai reclamă sonoritățile incantatorii ale recitării care se adresau rimei și ritmului, ci o muzicalitate interioară, subtilă, ineluctabilă, care asociază într-un efect nou, sinestezic, și celelalte simțuri, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolist-decadentă, în special în relație cu Orfeu, ilustrativ pentru lirismul care se degajă din pictura și literatura decadentă sau simbolistă. Orfeu, fiul muzei poeziei și al elocinței, Caliope, și al lui Eagru, regele Traciei, devine una dintre figurile esențiale ale simbolismului, incarnând poezia desăvârșită, instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1910) al lui Maurice Denis la Orfeu și Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului sau cubismului orfic în pictura franceză, între finele lui 1911 și începutul lui 1914, termen atribuit mișcării de către Guillaume Apollinaire la expoziția Secțiunii de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Orfeu și Euridice (1922) al lui Charles Ricketts, tratarea în cheie simbolistă a temei, de la aspectele accentuat decorativiste la cele accentuat tragice, seducția pe care o exercită personajul depășește cu mult intervalul în care simbolismul se bucura de popularitate. Simbolismul în artele plastice cunoaște o metamorfoză în scurta etapă a orfismului sau cubismului orfic în pictura franceză, între finele lui 1911 și începutul lui 1914, termen atribuit mișcării de către Guillaume Apollinaire la expoziția Secțiunii de Aur, în octombrie 1912, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trunchiul, cu un fel de sfială. Privirea îndreptată în sus sugerează posibila adresare a unei rugăminți, dacă nu chiar a unei rugăciuni, dar nu un sens concret. Există însă alte două elemente care înscriu acest tablou în dimensiunea sintetistă a simbolismului. Rama aurită urmează linia serpentinată a Secession-ului, cadrul nu este perfect rectangular, ci deschide molatece acolade și un spațiu insular destinat unui "libret", cel de-al doilea element insolit al acestei picturi. "Libretul" conține chiar note muzicale, o partitură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fie închisă într-un spațiu convențional, pentru a se integra ritmurilor naturii, unei condiții adamitice pe care acești copii o evocă prin simpla lor prezență. Este clar că această compoziție iese de sub incidența alegoricului, pentru a intra sub cea a simbolismului. Nu există altfel nicio explicație în ordinea realului pentru acești copii- adolescenți concertând la marginea unei păduri. În studiul său, "Aspects Symbolistes dans L'Oeuvre de Quelques Artistes de Transylvanie", Gheorghe Vida subliniază o altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marginea unei păduri. În studiul său, "Aspects Symbolistes dans L'Oeuvre de Quelques Artistes de Transylvanie", Gheorghe Vida subliniază o altă temă valorificată simbolist de către Smigelschi, "mitul androginului" care stă, spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]