7,756 matches
-
tip pozitiv, pentru a identifica gradul de libertate sau de conformitate în contabilitate. Astfel, numai o teorie contabilă confruntată cu faptele poate fi acceptată. Pentru această idee merită să riscăm, să credem Și să insistăm pe acest demers de validare, singurul, cel puțin la nivelul accepțiunii generale, capabil să ofere lumii contabile rezultatele cercetării noastre spre cunoaștere Și însușire (nu doar spre acceptare). În același timp, o ghidare metodologică prea severă, o folosire rigidă a metodelor este nu numai anevoioasă, dar
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
menite să ofere o nouă imagine a firmei. Politica de prețuri a firmei prezintă o componentă principială și o componentă tehnică. Cea principială, care apare ca un element de diferențiere față de concurenți, înseamnă transmiterea unor mesaje clare și transparente. „Suntem singurii cu oferta afișată reală”, afirmă directorul executiv, sugerând că se evită tehnicile de manipulare a clienților prin prețuri cu componente mascate (cam cum se practică în sistemul bancar în cazul dobânzii vs dobânda efectivă). Componenta tehnică a politicii de prețuri
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
himeric și utopic. Din punctul său de vedere, cât și al celor pe care a reușit să-i convingă, lucrurile stau exact invers: fie și în pofida „faptelor”, trecutul îndepărtat (istoric sau preistoric), intuit, reconstituit ori reconstruit de filozoful revoluționar, este singurul autentic, real și deloc utopic, în timp ce trecutul apropiat, cel consemnat în documente și bazat pe „fapte”, aparține neautenticității, minciunii, ipocriziei unei ere ce a corupt nu numai omul, dar și adevărul esențial despre el. Că lucrurile stau așa o spune
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sa a istoriei, va da acestei idei formularea sa devenită clasică. „Istoria universală este progresul în conștiința libertății, progres pe care noi trebuie să-l cunoaștem în caracterul său necesar”. Ca om al cunoașterii cu valoare de adevăr filosoful este singurul care poate asigura aspirației omului către realitate împlinirea sa efectivă, realitate. Orice treaptă urcată în ordinea cunoașterii reprezintă pentru el și un progres pe terenul libertății. Interpretat astfel, concluzia pe care o impune mitul peșterii este aceea că adevărul duce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un exemplu pe care Platon îl preia din Herodot. El va face exact pe dos decât medicul care alungă ce e rău din trup. Ura cetățenilor îl va obliga pe tiran să își mărească garda personală tot mai mult, iar singurii pe care îi va găsi dispuși să îl apere vor fi sclavii pe care îi eliberează și mercenarii, care vor fi și singurii care îi vor sta în preajmă, asemenea unei oști, pe care Platon o descrie ca fiind „frumoasă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trup. Ura cetățenilor îl va obliga pe tiran să își mărească garda personală tot mai mult, iar singurii pe care îi va găsi dispuși să îl apere vor fi sclavii pe care îi eliberează și mercenarii, care vor fi și singurii care îi vor sta în preajmă, asemenea unei oști, pe care Platon o descrie ca fiind „frumoasă, mare și felurită, niciodată la fel”. El va cheltui pentru întreținerea lui și a celor din jurul lui toți banii cetății, dările poporului și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
desconsidera tot ce nu duce la cunoașterea adevărului, va accepta doar plăcerile strict necesare. Considerând că fiecare mod de viață nu este controversabil prin Frumos sau Bine, ci prin nivelul și felul plăcerilor practicate, Socrate va aprecia că doar filosoful, singurul care poate avea acces la toate aceste experiențe diferite, poate să judece care sunt preferabile. Dacă până acum Binele, Frumosul erau singurele care, deținând un caracter obiectiv, puteau fi ierarhizate, acum și plăcerile, deși subiective, sunt supuse unei ierarhizări, dar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pune problema un istoricism mizer? Ahile și Ulise. Stăpânirea adevărului și modelul politic al Republicii Alexander Baumgarten „... omului i-a fost lăsat, sub dominația omului, să gândească liber. Însă noi ne temem de acei stăpâni ai minții noastre care reprezintă singurul ochi ce trebuie să vadă și să perceapă adevărul.” (Augustin, De vera religione, 111) Rândurile care urmează au ca fundament o mirare inițială: meditând asupra ei, ne-am putut întreba dacă nu am putea descoperi prin clarificarea acesteia una dintre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adevărată, de indiscutabilă și de principială ca și natura lor. Prin urmare, raportarea condiției umane la zei seamănă naturii divine, iar omul trebuie să fie tot atât de ahileic față de ei pe cât de absolută și nefalsificabilă este existența lor. Poeții excluși sunt singurii care au un comportament odiseic față de zei, căci ei mint sau spun adevărul voluntar și reflexiv despre ei. Pe de altă parte, în ordinea tipurilor de guvernare posibile (dacă reținem tirania drept forma cea mai josnică și oarecum exclusă din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la dimensiunea ei instrumentală și e situată strict la nivelul unui consens social. Or, problema lui Socrate e următoarea: ce anume e dreptatea în sine, adică raportată nu la ceva de ordin exterior (beneficii, de pildă), ci la activitatea sufletului - singurul în măsură să distingă între bine și rău. Căci, dacă ne situăm pe primul plan, cel al perspectivei exterioare care vede dreptatea sub specia legitimării prin avantaje, raportul dintre dreptate și nedreptate se inversează: nedreptatea e percepută ca dreptate și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
moară pentru soțul ei - Admetos, spre deosebire de tatăl acestuia din urmă care nu acceptă sacrificiul. E un discurs convențional și care exprimă o concepție răspândită în Grecia vremurilor acelora. Phaidros găsește cu cale să aducă un elogiu iubirii, și nu e singurul (Socrate îi va admonesta); b. discursul lui Pausanias e demn de atenție în ciuda personajului ridicol. Demn de atenție pentru că vorbește de cei doi Eros, cu alte cuvinte de gradele de excelență ale iubirii. Pausanias vorbește de valoarea iubirii și stârnește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unui eromenos robit și a unui erastes dezinteresat. De ce erosul joacă un rol atât de important într-un sistem metafizic?, se întreabă Dover, nu este prea clar, iar cea mai scurtă motivație pentru aceasta este oferită de Phaidros: frumusețea este singurul dintre toate lucrurile care sunt erastos, adică provoacă erosul, pe care simțurile o pot percepe imediat, iar când oamenii zăresc frumosul li se deschide o cale către planul ființei și preaplinul ei. În Phaidros, spre deosebire de Nomoi, încă se mai poate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a pune bazele unui stat ideal s-au dovedit a fi eșecuri. El reafirmă orgolios această convingere atunci când, prin vocea „personajului” Socrate, nu se va sfii să afirme: „Cred că sunt unul dintre puținii atenieni de astăzi, ca să nu zic singurul, care are înțelegerea adevăratei arte politice și a punerii ei în practică”. Ce înțelege Platon prin „artă politică” e mai puțin evident decât s-a acreditat prin intermediul comentarismului de secol XX. Dacă cetatea e o reflectare în registru istorial a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sale, ci și pentru forma învelișului din afară al trupului, care-ți devine foarte dragă, cum se întâmplă cu făptura tatălui, căruia-i cercetezi gesturile, mâhnirile și îi iscodești zâmbetul - fără ca vreo umbră de desfrâu să murdărească felul acesta (poate singurul neîntinat) de dragoste trupească. Așadar, înfățișarea fizică a fratelui Guglielmo era în așa chip alcătuită, încât atrăgea atenția chiar și celui mai distrat observator” (Umberto Eco, Numele trandafirului, Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 30). De aceea spun că felul acesta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
deloc, dacă imaginea atelajului i-a parvenit lui Platon din Orient. Chiar dacă e așa, Platon adaptează teoria „înaripând” motivul ca atare. Cf. ibidem, nota 57, p. 511. Am reținut finalul acestei note și chiar cred că e, în ceea ce spune, singurul funcțional. Dincolo însă de „suspendarea facultății raționale și a criticii pe parcursul lecturii”, dificultatea de tip tehnic se menține la Platon. Ea nu apare în motivul oriental. De aceea o tușez discret fără a insista prea mult. Poate să pară mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai mică „încărcătură” de comportamente instinctive. Aceasta face din puiul de om o ființă total dependentă de membrii propriei specii și, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un „specialist în nespecializare” ereditară. Din acest motiv, puiul de om este singurul care își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este „asistat” de membrii altei specii. „Copiii sălbateci”, cei crescuți de animale, s-au animalizat, în ciuda eredității lor de tip uman. • Prin „orarul” proceselor de creștere și maturizare, ereditatea creează premisele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
doi stimuli și nu folosea termeni subiectivi. Ca urmare, el a căutat să explice învățarea prin succesiune de reflexe condiționate, fiind însă contrazis de multe experiențe. De altfel nu se putea renunța la explicații privind aspectul intern al vieții psihice, singurul care justifică de ce, la exact aceeași situație, unele persoane răspund într-un fel, alții în cu totul alt fel (de exemplu, un gol la un meci de fotbal e apreciat de unii cu entuziasm, iar de alții prin disperare). c
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
alt instrument, „pălăriile gândirii”, solicită unei persoane să poarte pălării simbolice - de exemplu, albă pentru procesare, roșie pentru gândire intuitivă, neagră pentru gândire critică și verde pentru gândire creatoare - în scopul perceperii realității din perspective diferite. De Bono nu este singurul care întreprinde acest lucru. Pe baza experienței sale în agențiile de publicitate, Osborn (1953) a dezvoltat o tehnică de brainstorming care să stimuleze oamenii să rezolve probleme în mod creativ și să descopere cât mai multe soluții posibile într-un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este capabil de creativitate? Care sunt trăsăturile persoanelor creative? Cine trebuie să beneficieze de pe seama creativității? Creativitatea poate fi îmbunătățită prin efort voluntar? Nimeni nu neagă că aceste probleme sunt esențiale în înțelegerea creativității, însă, în același timp, Galton este singurul care a ajuns la un progres efectiv în încercarea de a le soluționa. Ridicarea unor asemenea probleme - de altfel, meritorii - nu poate echivala încercarea de a găsi soluții la ele și asta este responsabilitatea științei. Vom oferi două exemple pentru
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
al fiecărei comunități, au avut o contribuție foarte importantă la crearea unei noi rețele seculare cu funcții de mobilizare socială și control și a unei noi surse de autoritate În societatea rurală - medicina socială 118. Cu siguranță, eugeniștii nu erau singurii care susțineau intensificarea asistenței medicale la sate. Ei au avut Însă, mai ales În Transilvania, un rol foarte important În instruirea personalului medical secundar, de tipul asistentelor și asistenților medicali, pentru practica În zonele rurale. Spre exemplu, Moldovan a contribuit
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
adevărat că eugeniștii din România admirau mișcarea nazistă din Germania, dar cei mai mulți dintre ei nu erau pregătiți sau dornici să se angajeze total În susținerea ideologiei fasciste sau a organizării statului În vederea scopului unic al creării viitorului eugenic. Făcăoaru era singurul care părea hotărât să urmeze În totalitate exemplul celui de-al Treilea Reich și care și-a făcut publice simpatiile, prin acceptarea unei poziții oficiale În guvernul fascist, aflat pentru scurt timp la conducerea României. Afilierile politice se defineau cu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ordine morală, puternic secularizată și presupus științifică, În care sănătatea era o virtute, iar boala reprezenta răul. Noii tehnocrați urmau să Înlocuiască vechii gardieni, clerul, și să Își asume rolul de avangardă a noii ordini. Din perspectiva eugeniștilor, tehnocrații erau singurii care posedau abilitățile necesare pentru a identifica diferențele subtile, dar importante, dintre afecțiunile pe termen lung și cele pe termen scurt, pentru a evalua efectele lor asupra națiunii și a aplica obiectiv măsurile corective necesare. Astfel de noțiuni complet noi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
față de soțiile lor, a căror sănătate și capacitate reproductivă erau astfel puse În pericol 70. Bărbații nu au fost Însă niciodată singularizați ca agenți ai acestui fenomen disgenic; dimpotrivă, ei erau adesea priviți ca victime ale prostituatelor. Eugeniștii nu erau singurii care promovau un standard dublu al comportamentului sexual, activ pentru bărbați și pasiv În cazul femeilor. Argumentele eugeniste nu se refereau Însă doar la aspecte morale legate de coruperea virtuții adolescenților și la normele de comportament acceptabile pentru femei, ci
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
drastice de tipul sterilizării forțate sau al izolării În lagăre de muncă. Într-o manieră mult mai puțin agresivă, eugeniștii români considerau că responsabilitatea față de comunitatea de indivizi sănătoși includea și grija față de potențialii excluși ai societății. Făcăoaru a fost singurul care a Încercat În mod constant să susțină izolarea acestor indivizi. Ca un avertisment pentru colegii săi mai toleranți, el a oferit În numeroase ocazii exemple de familii degenerate de infractori și evaluări ale costului acestora pentru societate, detaliind cazul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Aureliu) Într-adevăr, intoleranța spiritului ucide adevărul obiectiv: „Greutatea unei păreri este proporțională cu gradul de libertate al celui care o formulează.” (C. Tsatsos). Și B. de Fontenelle condamnă intransigența absurdă: „Nimeni nu este scutit de greșeală; pot fi eu singurul om care să nu se Înșele? Nu cumva mă Înșel tocmai În lucrurile pe care le susțin cu atîta fanatism?”. * „Ești uneori atît de deosebit de tine Însuți, precum ești de deosebit de alții”. (Fr. de la Rochefoucauld) Firește, acest lucru se Întîmplă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]