2,998 matches
-
3 Menționați prenumele conform statutului civil *4 Pentru resortisanții italieni, indicați «codul fiscal». Pentru instituțiile malteze, indicați numărul cardului de identitate în cazul resortisanților maltezi sau numărul maltez de securitate socială pentru cei care nu sunt resortisanți maltezi Pentru instituțiile slovace, indicați număr de naștere dacă este aplicabil Pentru instituțiile spaniole, menționați numărul indicat pe DNI în cazul resortisanților spanioli, numărul indicat pe NIE în cazul celor care nu sunt resortisanți spanioli. Dacă valabilitatea DNI sau NIE a expirat, completați cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211558_a_212887]
-
E 119. *4 Instituția competentă poate indica aici modul de plată. *5 Atunci când acest formular este adresat unei instituții franceze, italiene sau ungare această căsuță nu trebuie marcată. *6 A se completa de către instituțiile daneze, germane, luxemburgheze, poloneze, ungare sau slovace. *7 A se completa de către instituțiile germane, luxemburgheze, poloneze, slovace și spaniole. *8 A se completa numai în cazul indicat la rubrica 5.2. *9 A se indica cuantumul în moneda statului național. *10 A se indica tipul de examen
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211558_a_212887]
-
urmărit pe atacatori" și, în timpul acestei urmăriri, au împușcat 157 de bărbați, femei și copii, toți români. Pare fără nicio noimă ca, într-o urmărire spontană, după un foc tras noaptea, să moară 157 de români, fără victime maghiare sau slovace, într-o așezare unde, conform recensământului românesc din 1930, dintr-un număr de 2014 locuitori maghiari, slovaci și români nu erau cu totul decât 392 de persoane de limbă maternă română. Istoricul militar (cât se poate de cumpătat în judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
pe străzile pe care m-am plimbat eu, în 1998. Mirat, contrariat, am întrebat câțiva scriitori de acolo care-i explicația, dar, mai întâi, dacă ei știau că au femei foarte frumoase. Mi s-a răspuns firesc, molcom, că femeile slovace sunt recunoscute pentru frumusețea lor adică doar eu nu auzisem și că explicația stă în metisajul datorat întretăierii de drumuri europene la Bratislava, în istorie. Ce era așa de greu...? Liviu Antonesei: Nu mă îndoiesc că vor fi fiind frumoase
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
, Libuša (10.V.1947, Komárno, Slovacia), românistă slovacă. După absolvirea Universității „Comenius” din Bratislava (1967-1971), unde se specializează în limbi și literaturi romanice, urmează studii postuniversitare la aceeași universitate (1971-1972) și ulterior face un stagiu la Institutul de Literaturi și Limbi Străine de pe lângă Academia Slovacă de Științe, devenind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
Komárno, Slovacia), românistă slovacă. După absolvirea Universității „Comenius” din Bratislava (1967-1971), unde se specializează în limbi și literaturi romanice, urmează studii postuniversitare la aceeași universitate (1971-1972) și ulterior face un stagiu la Institutul de Literaturi și Limbi Străine de pe lângă Academia Slovacă de Științe, devenind cercetătoare la acest institut. Obține titlul de doctor în 1977 cu teza Dinamica poeziei românești dintre cele două războaie mondiale. În 1994-1995 beneficiază de un stagiu de cercetări la Budapesta, iar în 1996 la École des Hautes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
din Octavian Goga, spre exemplu, explicându-se prin caracterul social și patriotic al liricii acestuia. Atracția exercitată de literatura română la începutul secolului al XX-lea asupra traducătorilor slovaci a fost favorizată - scrie V. - de „tradiția luptelor comune românești și slovace dinaintea anului 1918”. O bogată bibliografie, însumând peste șaizeci de pagini, prezintă, pe genuri, transpunerile din literatura română tipărite în volume și în presa literară slovacă. V. își aduce contribuția la cunoașterea literaturii române în spațiul lingvistic slovac și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
asupra traducătorilor slovaci a fost favorizată - scrie V. - de „tradiția luptelor comune românești și slovace dinaintea anului 1918”. O bogată bibliografie, însumând peste șaizeci de pagini, prezintă, pe genuri, transpunerile din literatura română tipărite în volume și în presa literară slovacă. V. își aduce contribuția la cunoașterea literaturii române în spațiul lingvistic slovac și prin traducerile din opera lui Mihail Sadoveanu (Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Ostrovul lupilor), Marin Sorescu (Matca, Setea muntelui de sare), Marin Preda (Intrusul), Fănuș Neagu (Îngerul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
Mihai Giugariu, Pompiliu Marcea, Fănuș Neagu, D.R. Popescu, Sânziana Pop, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Sorin Titel, Virgil Teodorescu, Gabriel Chifu, Liliana Ursu, Dinu Flămând, Ileana Mălăncioiu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Mircea Eliade, incluse în sumarul unor reviste literare slovace. În 1991 a editat la București un amplu epistolar al compatrioatei sale, românista Jindra Husková-Flajshansová, în care reunește scrisori primite de aceasta de la scriitori și oameni de cultură români dintre cele două războaie mondiale (Lucian Blaga, Iorgu Iordan, Emil Isac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
În 1946. Germania era aproape toată germană (dacă nu luăm În calcul refugiații străini și persoanele strămutate). Populația Cehoslovaciei, care Înainte de München cuprindea 22% germani, 5% maghiari, 3% ucraineni carpatici și 1,5% evrei, era acum aproape exclusiv cehă și slovacă: din cei 55.000 de evrei cehoslovaci care au supraviețuit războiului, numai 16.000 se mai aflau acolo În 1950. Diasporele tradiționale din Europa - grecii și turcii din sudul Balcanilor și din jurul Mării Negre, italienii din Dalmația, ungurii din Transilvania și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Extraordinare din Cehoslovacia, Înființate prin decret prezidențial la 19 mai 1945, au Împărțit 713 sentințe capitale, 741 de condamnări pe viață și 19.881 de alte sentințe privative de libertate „trădătorilor, colaboraționiștilor și elementelor fasciste din rândurile națiunii cehe și slovace”. Cuvintele amintesc de jargonul judiciar sovietic, prefigurând viitorul sumbru al țării. Dar În Cehoslovacia ocupată existaseră Într-adevăr trădători, colaboraționiști și fasciști: unul dintre aceștia, părintele Tiso, a fost spânzurat la 18 aprilie 1947. Dacă părintele Tiso și alții au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să pălească evenimentele din 1956 din Polonia și chiar Ungaria. Destalinizarea În Cehoslovacia a fost așadar deliberat amânată cât mai mult cu putință - chiar monumentul lui Stalin de pe Înălțimile din apropierea Pragăi, ca și copia la scară mai redusă din capitala slovacă Bratislava au rămas intacte până În octombrie 196210. Urmările revoluției sociale comuniste au fost resimțite În Cehoslovacia mai puternic decât oriunde, În mare măsură pentru că, așa cum am văzut, era realmente o societate dezvoltată, burgheză - spre deosebire de celelalte țări intrate pe orbita Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietice. Principalele victime ale terorii staliniste În Cehoslovacia au fost intelectualii, proveniți de obicei din clasa de mijloc, În majoritate evrei. Alte segmente din societate au fost mai puțin afectate. O trăsătură distinctivă a anilor ’50 În teritoriile cehe și slovace a fost mobilitatea socială ascendentă a muncitorilor sau, mai exact, mobilitatea socială descendentă a tuturor celorlalți. Procentul copiilor de muncitori În Învățământul superior cehoslovac a crescut de la mai puțin de 10% În 1938 la 31% În 1956 și aproape 40
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai izolați de restul societății. Majoritatea slovacilor erau săraci și lucrau la țară. Pentru ei, urbanizarea rapidă și industrializarea din primul deceniu postbelic au adus avantaje reale. Spre deosebire de cehi, ei nu erau deloc nemulțumiți de soarta lor. Atmosfera din regiunea slovacă s-a schimbat subit după 1960. Noua Constituție „socialistă” făcea și mai puține concesii inițiativei sau opiniei locale decât cea dinainte; puțina autonomie acordată Slovaciei În reconstrucția postbelică a țării a fost anulată. și mai palpabilă era pentru slovaci stagnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deloc controlul deținut de partid; el a propus amendamente la schimbările În cauză, cu scopul de a consolida instituțiile planificării centralizate. Sabotând propunerile lui Șik și ale altor economiști din partid, el și-a Înstrăinat și mai mult opinia publică slovacă. Comuniștii slovaci au Început să discute despre federalizare, despre colaborarea anevoioasă cu bătrânii aparatcici de la Praga. Ca mulți alți nemulțumiți - muncitori În construcții, Învățători, oameni de serviciu, vânzătoare -, ei se simțeau nedreptățiți și ignorați de majoritatea cehă. Se vorbea din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidului și, cel mai important, era slovac. Ca lider al Partidului Comunist Slovac În ultimii trei ani, el părea multora un candidat credibil pentru un compromis: un aparatcic comunist cu vechime, dar care va sprijini reforme și va calma resentimentele slovace. Primii pași ai lui Dubček păreau să confirme ipoteza: la o lună după numire, conducerea Partidului Comunist și-a dat acordul neprecupețit pentru programul de reformă economică. Stilul direct al lui Dubček avea succes la tineri, În timp ce loialitatea sa indiscutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al opiniilor exprimate public. La 26 iunie a fost abolită cenzura din presă și radioteleviziune. În aceeași zi s-a anunțat că Cehoslovacia urma să devină un veritabil stat federal, format dintr-o republică socialistă cehă și o republică socialistă slovacă (era singura dintre reformele lui Dubček care a supraviețuit represiunii care a urmat, devenind lege pe 28 octombrie 1968). Dar, după ce eliminase orice control asupra opiniei publice, conducerea comunistă era acum presată din toate direcțiile să continue În același spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prea aveau motive de mândrie. Guvernați de secole de la Budapesta, ei nu aveau o istorie națională distinctă - În jumătatea ungară a imperiului, ei erau priviți nu ca slovaci, ci ca țărani slavi din nordul rural al Ungariei. Orășenii din regiunea slovacă erau preponderent germani, unguri sau evrei: nu Întâmplător, cel mai mare oraș din zonă, o conurbație pe Dunăre la câțiva kilometri de Viena, era cunoscut sub numele Pressburg (pentru austrieci) sau Pozsony (pentru unguri). Abia la apariția În 1918 a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Cehoslovacia, ca toți ceilalți, au constatat că Încurajarea unui naționalism moderat putea fi avantajoasă. Răspunzând unei astfel de tendințe În Bratislava, reformiștii din 1968 au propus, așa cum am văzut, o nouă Constituție federală pentru două republici distincte, cehă și slovacă; dintre inovațiile majore discutate sau implementate În cursul Primăverii de la Praga, aceasta este singura care a supraviețuit „normalizării” ulterioare. După ce au tratat inițial Slovacia catolică și rurală ca pe un teritoriu ostil, autoritățile de partid au ajuns chiar să o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
divizat coaliția, iar locul i-a fost luat de politicianul catolic Ján Čarnogurský. Mečiar s-a separat de Opinia Publică Împotriva Violenței, formând Mișcarea pentru o Slovacie Democrată. Din toamna anului 1991 până În vara anului 1992, reprezentanții administrațiilor cehe și slovace au negociat Îndelung, căutând un punct de plecare pentru o Constituție descentralizată, federală, cum preferau cei mai mulți politicieni și votanți de ambele părți. Dar Mečiar, În căutarea unei baze pentru noul lui partid, a Îmbrățișat cauza naționalismului slovac (subiect pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu a mers la Bratislava, ci În Germania - o mișcare logică, dacă ne gândim la vechea animozitate ceho-germană și la nevoia Cehoslovaciei de a Încheia alianțe cu țările occidentale, dar un pas greșit, oricum, din punctul de vedere al sensibilității slovace. Iar Havel a fost uneori dezavantajat de membrii echipei sale: În martie 1991, purtătorul său de cuvânt, Mihal Žantovski, declara că politica slovacă a Încăput pe mâinile ex-comuniștilor și ale „celor care Își aduc aminte de statul slovac ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Încheia alianțe cu țările occidentale, dar un pas greșit, oricum, din punctul de vedere al sensibilității slovace. Iar Havel a fost uneori dezavantajat de membrii echipei sale: În martie 1991, purtătorul său de cuvânt, Mihal Žantovski, declara că politica slovacă a Încăput pe mâinile ex-comuniștilor și ale „celor care Își aduc aminte de statul slovac ca de epoca de aur a națiunii slovace”22. Afirmația lui Žantovski nu era complet eronată, dar, În contextul dat, semăna a cobeală. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezavantajat de membrii echipei sale: În martie 1991, purtătorul său de cuvânt, Mihal Žantovski, declara că politica slovacă a Încăput pe mâinile ex-comuniștilor și ale „celor care Își aduc aminte de statul slovac ca de epoca de aur a națiunii slovace”22. Afirmația lui Žantovski nu era complet eronată, dar, În contextul dat, semăna a cobeală. Ca și alți foști disidenți cehi, Havel și colegii lui nu au avut Întotdeauna o părere favorabilă despre slovaci. Îi priveau mai degrabă ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiunile lor, și-au petrecut următoarele săptămâni negociind deschis termenii unui tratat de țară pentru o Cehoslovacie federală. Un asemenea acord era greu de atins. Mečiar cerea dreptul de a bate monedă și de a contracta Împrumuturi pentru o republică slovacă practic suverană, un moratoriu pe privatizare, restaurarea subvențiilor din perioada comunistă și o mulțime de alte măsuri - toate curate blasfemii În ochii lui Klaus, care ținea morțiș la marșul forțat spre o piață liberă. De fapt, Întâlnirile lor din iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căzut În capcana consimțământului, deși mulți dintre ei știau că nu e lucrul cel mai Înțelept. Pe 17 iulie 1992, Consiliul Național Slovac a votat pentru adoptarea unui nou drapel, a unei noi Constituții și a unui nou nume: Republica Slovacă. O săptămână mai târziu, Klaus și Mečiar (cel din urmă Încă sub șocul „succesului”) au convenit ca divizarea țării să intre În vigoare la 1 ianuarie 1993. În acea zi, Cehoslovacia a dispărut și cele două republici constituente au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]