4,201 matches
-
plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la gura sobei, prăjea pe cărbunii încinși cîte o bucată de cîrnat și cîte o bucată de slănină pentru fiecare. Eu alergam prin casă și-l întrebam dacă și Păcală, din povestea ce mi-o spunea el, tot așa prăjea slănina cînd a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mănînc cu poftă. Ai auzit, Marie, a zis el, a murit Stalin. Da, am auzit, i-a răspuns mama. Poate-o să dăm cote mai mici de-acum, a mormăit tata, scoțîndu-și opincile înghețate. Focul ardea cu putere în sobă, mama i-a pus masa tatii, iar eu m-am băgat sub plapumă, sătul de marmeladă și fericit că a murit perceptorul. Așa gîndeam eu, că a murit perceptorul, de vreme ce zicea tata că poate-o să dăm cote mai mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sub braț. A plecat pe furiș, să n-o afle careva din sat, s-o pîrască la comună. Cînd s-a întors nu-mi amintesc, dar mi-a rămas în minte imaginea ei așezată pe pat, cu spatele rezemat de sobă, povestindu-i tatii totul, cu de-amănuntul. Umblase de la o ușă la alta, era dată afară pe o ușă, ea intra pe alta, pînă cînd a fost îndrumată într-un anume loc. "Am dormit în Gara de Nord", spunea ea și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tatii mult, cum a umblat și cum, pînă la urmă, a primit-o cineva, pe la amiază, după ce a așteptat ore în șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi, mama a tăcut, îndesîndu-și mai bine spatele în soba caldă, iar tata, așezat pe scaun în fața sobei, a răscolit jarul. Eu stăteam undeva pe pat și ascultam cu gura căscată. Să nu care cumva să spui la cineva ce vorbim noi în casă, mi-a spus mama, că ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la urmă, a primit-o cineva, pe la amiază, după ce a așteptat ore în șir în fața unei porți de fier, lîngă soldatul de pază. Apoi, mama a tăcut, îndesîndu-și mai bine spatele în soba caldă, iar tata, așezat pe scaun în fața sobei, a răscolit jarul. Eu stăteam undeva pe pat și ascultam cu gura căscată. Să nu care cumva să spui la cineva ce vorbim noi în casă, mi-a spus mama, că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umeri. Am aici, în sac, arată el spre sacul de hîrtie, două costume de azbest, unul pentru mine și unul pentru tine. Dacă ia foc, să putem ieși teferi. Și dacă explodează? îl întreb. Și dacă se urcă pisica pe sobă și rostogolește drobul de sare în capul copilului?! rîde Vlad, același Vlad exploziv, ca pe vremuri. Hai, măi Mihai, mă lovește el cu pumnul în piept, ce naiba! Cunosc instalația, doar am studiat-o înainte de-a zice "da" în Sfatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de ducesă, când vorbea de părinții Chiranei; cu o aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în alți ani; a venit și Amidée, care eri a suferit o intervenție chirurgicală, apoi Muedin, Baidar, care face pe negustorul și-mi procură ouă (furate de la Menaru), Mursel și Zeișan, care după ce a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri, o draperie venețiană; între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei și în colțul de lângă fe reastră un mic biurou alb, cu sertare, de serie; pe jos
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri, o draperie venețiană; între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei și în colțul de lângă fe reastră un mic biurou alb, cu sertare, de serie; pe jos un covor fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poeme Peter Schlemihl (București, 1932), poetul Ilarie Voronca (Eduard Marcus) se simte un om bătut și alungat, respins de societate, fără casă, fără patrie, un „evreu rătăcitor” : M-ați alungat din ogrăzile udate de ploile târâte Și În decembrie de lângă sobele voastre În care focul troznea ca un harbuz. M-ați alungat de pe ulițele pline de vuiet, M-ați lovit cu bice În piețele publice ca pe un cal bătrân. Poetul devine un „Ahasverus fără umbră”, precum eroul rămas fără umbră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și lumânări. În anul 1920 erau în orașul Dorohoi: 2 fabrici de săpun, aparținând evreilor Lerner și Feldman, 1 fabrică de lumânări, care aparținea evreului Aron Lerner și avea 4 lucrători 32. Mai existau o tăbăcărie și 3 fabrici de sobe de teracotă în Dorohoi; o fabrică de amidon la Hănești. Însă, întreprinderi cu capital social sau un capital investit de 5.000.000 lei și 20 de lucrători aveau doar moara Max și Iulius Fischer din Dorohoi. Dezvoltarea industrială a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cunoscută încă de la începutul lumii, mai lasă zile și pentru revederile dintre oameni... Cred că peste cîteva zile am să mă duc acasă. Mi-i grozav de dor. Aș vrea să stau măcar o săptămînă, numai în tovărășia focului din sobă, să scriu o carte frumoasă... E vorba de noua versiune a Sacontalei, și sînt gata s-o atac... Am a face concurență marelui Coșbuc, și sper să nu mă fac de rîs... Bucata d-tale încă n-am citit-o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de ani de la atestarea documentară a Romanului), vă rog să primiți − împreună cu cei dragi − călduroase urări de sănătate, viață lungă și fericită de la un fost colaborator al Ateneului. La mulți, mulți și fericiți ani! N. Gr. Stețcu (ot Roman) [Verso:] Sobei mele... Străbună sobă, unde ești La gura ta s-ascult povești, S-aud cum vîntul urlă-n horn și-n miez de noapte să adorm? Unde te-ai dus, dulce căldură? De ce-ai plecat din bătătură? Te plimbi cochetă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
atestarea documentară a Romanului), vă rog să primiți − împreună cu cei dragi − călduroase urări de sănătate, viață lungă și fericită de la un fost colaborator al Ateneului. La mulți, mulți și fericiți ani! N. Gr. Stețcu (ot Roman) [Verso:] Sobei mele... Străbună sobă, unde ești La gura ta s-ascult povești, S-aud cum vîntul urlă-n horn și-n miez de noapte să adorm? Unde te-ai dus, dulce căldură? De ce-ai plecat din bătătură? Te plimbi cochetă prin Sahara La
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
stație de cale ferată cea mai apropiată (Bârlad), erau nevoite să meargă per pedes. Dar, În afară de trupele combatante mai erau și serviciile, indispensabile oricărei armate din lume și aici trebuie amintită bucătăria de campanie care nu era numai o simplă sobă ci mai avea și numeroase care și căruțe cu provizii iar cum frigiderul sau lada frigorifică nu se inventaseră Încă, animalele de sacrificiu urmau oastea În cirezi sau turme. Inevitabil, se Înregistrau și decese ale acestora și tocmai la acestea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În vara lui 1997, Saddam și-a construit o nouă și sofisticată fabrică de arme chimice (CW) în regiunea Kaflifi, la nord de Khartuin (Sudan). Alt centru pentru arme chimice a fost construit de irakieni în apropierea "Centrului Islamic" de la Sobă (la sud-vest de Khartum). Acest centru este pus, totodată, si la dispoziția lui Ben Laden. Surse ale opoziției sudaneze afirmă că instalațiile de la Kafliri, precum și cele de la Mayu (la sud de Khartum), construite de irakieni în Sudan, vor produce arme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ușa să intre Emilia care ținea cu amândouă mâinile oala cu lapte, oală tot din pământ ars dar mai încăpătoare decât suratele lor de un litru și jumătate și în care gospodinele pun laptele la prins. Bunica Ruxanda era în fața sobei și trăgea jarul cu cleștele de foc, acesta având două urechi răsucite de ciocanul fierarului care îl meșterise, iar bunicul pregătea lampa pentru a o aprinde, adică potrivindu-i fitilul să stea drept, ca flacăra să fie rotundă, fără colțuri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-sa să împartă laptele din oala cea mare. Umplu o oală cu o toartă și o puse pe sobă la prins iar restul rămas, îl goli în ceaunul în care făcuse mămăliga, căci se știe că laptele fiert astfel, iese mai gustos. Emilia spală bine oala cu două torți în care adusese laptele și se pregătea de plecare. Bunicul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din primii ani ai copilăriei mele când cei doi frați ai mamei veneau de sărbători și la o masă mai deosebită și cu un vin bun povesteau și povesteau despre luptele la care luaseră parte, iar eu, copilul, stăteam pe lângă sobă și ascultam... și ascultam întâmplări dramatice din război. Târziu, după miezul nopții, vraja sub care mă aflam se stingea odată cu odihna celor care trecuseră prin atâtea... Deci, la istorie îmi plăcea, pentru că îmi plăcea în mod deosebit și persoana profesorului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe patul în care dormeam lângă soba mare pe care o recunoșteam și apoi m-am trezit în patul de acasă, lac de sudoare... M-am întrebat ce ar putea să fie și m-am bucurat că totul a fost doar vis și nu o crudă realitate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
casei, unde se afla patul. Icoana aflată deasupra mea îmi cade ca un scut de apărare și rămân așa până încetează totul! Până la ieșire mi se părea că ceva mă leagănă încă. Alături, tata, mama și sora sunt blocați de soba căzută în dreptul ușii. Casa a rezistat bine, doar pereții crăpați și hornuri aruncate de cutremur. Ieșim afară și ascultăm câinii lătrând și urlând, boii și vaca răgând de spaimă. Fără radio, nu știm nimic despre cele întâmplate în țară. Umblând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe la morga spitalului și îmi revăd colegul cu capul zdrobit și un picior rupt sub dărâmăturile gării, din care eu plecasem. Bârladul avea aspectul unui oraș supus unui intens bombardament. Ajung la timp la școala din Băcani și constat că soba din camera în care locuiam căzuse peste pat și mai să-l frângă. Deci, fără să-mi dau seama, scăpasem teafăr din gara Bârlad, din cele două hoteluri, fiindcă n-am rămas peste noapte în ele și chiar și în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școlii, a luminării și modelării copiilor, oameni în devenire. Ce sărăcie și mizerie mai era atunci în acele locuri! Amândoi în școală nu de la prima oră înscrisă în orar, ci de la apariția primului copil la clasă. La apropierea iernii dărâm soba mare, prost construită, încât toată căldura ieșea afară pe horn, iar în clasă nu se simțea nimic. Într-o duminică dimineața, iau trei părinți din comitetul pe școală și pornim prin sat pentru banii necesari unei sobe tip „Godin”. Satul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apropierea iernii dărâm soba mare, prost construită, încât toată căldura ieșea afară pe horn, iar în clasă nu se simțea nimic. Într-o duminică dimineața, iau trei părinți din comitetul pe școală și pornim prin sat pentru banii necesari unei sobe tip „Godin”. Satul contribuie generos și până în seară am strâns o sumă bună, cumpărăm godinul respectiv, și patru metri burlane de tablă și cu puține lemne aveam o căldură suficientă ce cuprindea sala de 10 x 6 m. Copiii erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simțeam că mă compătimeau pentru starea sănătății. Tot atunci, după orele de curs, a avut loc și un consiliu pedagogic cu măsuri și directive în vederea sfârșitului de an școlar. Asistam pasiv, cu privirea în gol și capul arzând ca o sobă încinsă!... O colegă roagă pe director să mă învoiască, deoarece se cunoștea după figura mea că eram realmente bolnav. Plec de la consiliu oarecum jenat și ajung acasă cu mers împleticit de om beat. Soția s-a speriat, m-a doftoricit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]