5,527 matches
-
Searle 1975:326). Cu toate acestea, în ciuda caracterului său omniprezent, antic, a interesului teoretic pe care-l prezintă și, dacă Hobbes are dreptate, a specificității umane pe care o are, minciunii i s-a acordat prea puțină atenție din partea majorității sociologilor și filosofilor, în comparație cu multitudinea de studii pe care aceștia le-au efectuat asupra adevărului (cf. Bok 1978:5; Steiner 1975: 220-222). În majoritatea scrierilor filosofice mințitul este privit mai degrabă ca o deviere decît ca un exemplu de conformare la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să mint și am fost toată viața un mincinos" (Carey 1985:11), cititorul își dă seama imediat că Badgery este de fapt un mincinos fără pereche, și nu un simplu cretan. În loc să ceară ajutorul teoreticienilor criticii, logicienilor și filosofilor moralei, sociologul interesat de studiul minciunii ar putea fi tentat să creadă că teoreticienii jocului, care au analizat Dilema prizonierului și Lașuș (Kuhn 1963:335; Schelling 1960), i-ar putea oferi un sprijin filosofic util. Din nefericire, teoria jocurilor este de ajutor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Deși Douglas (1976:68) spune că "în mod sigur oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că "înșelătoria nu ține cont de clasa socială", și că "aproape toate (sau poate chiar toate) rapoartele cercetătorilor sînt măsluite". Totuși, colegii săi sociologi "nu au mințit. Pur și simplu au fost evazivi în tratarea acestui subiect" (Douglas 1976:xiii). Cu toate acestea, propriile lor studii arată că majoritatea oamenilor, sau cel puțin majoritatea americanilor, au mai spus cîte o minciună uneori. De asemenea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o tradiție să abandoneze campusul universitar, atrași fiind de lucrul pe teren, au neglijat la rîndul lor să studieze procesul socializării prin minciună, deși ei au fost cei care au oferit cele mai amănunțite cercetări asupra minciunii la adulți. Psihologi, sociologi și antropologi, cu toții par a fi omis o temă importantă de cercetat. Este curios că se spune foarte puțin despre minciună în nenumăratele pagini de literatură ce s-au scris pe tema moralei, inspirate de Lawrence Kohlberg. A spune adevărul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care ne-am gîndi că am putea întîlni minciuna. Punînd știința în contrast cu alte instituții sociale care rămîn în picioare în ciuda prezenței minciunilor, Weinstein (1979:639) remarcă: Unica instituție care are ca valoare esențială aflarea adevărului este știința. Majoritatea filosofilor și sociologilor științei, în special Merton în scrierile lui de la început, ar vrea să ne facă să credem că cercetarea științifică diferă de alte domenii sociale prin deschiderea sa și prin verificarea permanentă a afirmațiilor colegilor. Totuși, istoricii științei oferă o variantă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
științele naturale se compară în mod pozitiv cu sociologii, în multe aspecte (cf. Barnes 1990:11-12); unul dintre acestea e faptul că științele naturale au un caracter mai precis. Exactitatea și precizia sînt obținute de obicei prin cuantificare, iar acei sociologi care încearcă să concureze cu științele naturale introduc procedeul cuantificării în cercetarea lor. Însă cuantificarea conduce mult prea ușor la mistificare, mai ales cînd descoperirile științifice sînt prezentate unui public neavizat. Teoria cu privire la "minciunile sfruntate și statistici", menționată în capitolul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poștă, nu se poate controla foarte mult împrejurarea în care destinatarul va răspunde la întrebări, încît atunci cînd se redactează un chestionar în scris, este necesară și mai multă grijă. Încercările de a păcăli sau de a induce în eroare sociologul care efectuează ancheta se întîlnesc în toate științele sociale, însă de cele mai multe ori aceste încercări nu sînt reciproce, sau cel puțin nu sînt intenționate. Totuși, în munca pe teren, e posibil ca etnografii să mintă în privința propriului statut civil sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al majorității obiectelor studiate de specialiștii în științele naturale nu generează nici încredere, nici ambiguitate; oamenii de știință pot avea încredere sau se pot înșela doar unii pe alții. Totuși, ei pot împărtăși un devotament pentru știință cu colegii lor sociologi, și drept urmare și o atitudine care în general respinge nesinceritatea. În această privință, ambele tabere de cercetători, prin rolul lor profesional, diferă de politicieni, propagandiști, spioni, ofițeri de poliție și alte poziții sociale pe care le-am discutat în capitolele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comportament inocent și chiar adorabil". Însă pe măsură ce înaintează în vîrstă, scade și această îngăduință; franchețea devine inoportună în plan social și, după cum s-a menționat mai devreme, "este dezavantajos să nu se mintă". Multe din sfaturile oferite de psihologi și sociologi în privința modului în care pot fi depistate minciunile nu se concentrează asupra conținutului a ceea ce se spune, ci asupra semnificației gesturilor pe care le face mincinosul, asupra expresiilor faciale ale acestuia, poziției corpului și altor semnale asemănătoare. Motivele care stau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greșit din punct de vedere moral (în special despre ceea ce este greșit) în minciună, fără a spune prea mult sau fără a vorbi deloc despre semnificația sa sociologică. Publicul neavizat a așteptat încă și mai puțin să primească sfaturi din partea sociologilor dacă să condamne sau să aplaude minciuna. Totuși, deși subiectele sînt diferite, ele sînt și legate; principalul obiectiv al analizei sociologice, o mai bună înțelegere a modului în care funcționează societatea, ar trebui să fie o piatră de temelie pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și mai puțin asupra existenței unor sancțiuni împotriva nesincerității. De exemplu, el nu discută despre faptul că populația Inca pedepsea minciuna prin închisoare (Guáman Poma 1980:286; cf. Ackerman 1990:1). În secolul al XX-lea, psihologii, mai mult decît sociologii, au întreprins nenumărate anchete în care studiau minciuna și modul de detectare a acesteia, implicînd în special copii și desfășurîndu-se mai degrabă în laborator decît pe teren. Mai recent, antropologii sociali au publicat cîteva studii de valoare asupra minciunii din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o "semnificație destul de pozitivă". Se poate spune atunci că, în general, Simmel a atras atenția asupra unui aspect important al vieții sociale pe care puțini autori înaintea lui l-au analizat din perspectivă sociologică și pe care generațiile ulterioare de sociologi l-au neglijat în mod inexplicabil. Cercetările de mai tîrziu au dovedit că n-a avut dreptate în privința societăților preindustriale, iar evoluția societăților industrializate, în special datorită apariției mijloacelor de informare și a dezinformării crescînde generate de guverne și grupuri
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
analiza acest continuu încerca să identificăm un punct de pornire. ARANJAMENTE OPTIME În absența unor rezultate oficiale ale cercetărilor, nu putem decît să speculăm cu privire la avantajele și dezavantajele unui exces sau unei lipse a minciunii în viața socială. Filosofii și sociologii par să fie de acord că dacă toată lumea ar minți permanent, viața socială ar fi un dezastru; într-adevăr, nici n-ar putea exista. Nu avem la dispoziție nici măcar date empirice în acest sens. Totuși, presupunerea pare îndeajuns de plauzibilă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
subiect a durat mult mai puțin. Datele pe care le-am prezentat demonstrează că în ultimele două mii de ani aceleași comentarii și estimări au fost repetate la nesfîrșit de către filosofi, teologi, moraliști și alții, fără a cădea de acord. Lucrările sociologilor sînt direcționate mai explicit spre ajungerea la un consens, însă, pînă în prezent, studiile lor nu au adus nimic nou și au folosit doar extinderii limitelor ignoranței noastre. Poate primul lucru care trebuie subliniat este faptul că datele adunate aici
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puțin incomplete asupra modului în care comunitățile fazei Cucuteni A percepeau peisajul fizic și social. În arheologia occidentală, din punct de vedere teoretic, abordarea studierii modului în care comunitățile umane interacționează cu mediul înconjurător a fost posibilă prin formularea de către sociologul Pierre Bourdieu a conceptului de habitus. Întreaga sub-structură a lucrării noastre se sprijină pe ideile care stau la baza acestui concept astfel încât, deoarece nu vom mai avea ocazia să facem referire directă la acesta, considerăm necesar să oferim acum unele
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
a lucrării noastre se sprijină pe ideile care stau la baza acestui concept astfel încât, deoarece nu vom mai avea ocazia să facem referire directă la acesta, considerăm necesar să oferim acum unele detalii. Conceptul de habitus a fost formulat de sociologul francez pentru prima dată în lucrarea sa din 1977 (BOURDIEU 1977) în urma activității de teren desfășurată în Kabylia (Algeria). Acest concept desemnează un sistem generativ de dispoziții durabile și interschimbabile, care rezultă în urma interacțiunii cu structuri obiective ale lumii sociale
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
de artă a devenit, spre sfârșitul acestuia, conceptuală și filosofică. Spiritele logice, dar întristate își vor explica astfel această evoluție: o epocă mai fecundă în muzee decât în opere de artă este totodată, din aceleași motive, mai fecundă în semiologi, sociologi și mediologi decât în vrăjitori. Să ne mărginim la această constatare: voga atotsimbolicului în științele sociale a coincis cu o desimbolizare profundă a artelor vizuale. Un lucru îl compensează pe celălalt. Frenezie semiologică, penurie semantică. Critica de artă n-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la păgân. De la episcop la penitent. De la credincios la necredincios. Din ușă în ușă. Din gură în gură. Nu-i de mirare că această confesiune a fost prima care a reflectat asupra transmiterii, care și-a problematizat rolul misionar. Iar sociologul sau cercetătorul modern care vorbesc de "comunicare" fără a se referi la această tehnică și la această tehnologie se privează de o lumină decisivă. Cea a unei înțelepciuni moderate. Mai multe secole de controverse și rectificări au degajat pe termen
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pervertire, intimidare, poluare, ocupație, condiționare etc., pe baza unei petiții de principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această presupoziție. Și fiecare se comportă ca și cum ar fi adevărată. Niciun sociolog nu poate măsura științific influența atât de trâmbițată a "violenței televizuale" asupra delincvenței adolescenților. Dar toți sunt se pun de acord că imaginea ghetourilor americane transmisă de televiziune a indus un nou comportament bandelor din cartierele mărginașe franceze. Misterioasă și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
despre care ne asigură că este adevărul artei. Fiecare operă, zic ei, este unică. Regat al particularului, arta exclude orice generalizare, nu admite decât monografia și judecata pentru fiecare caz în parte. Nimic nu se poate explica, totul trebuie interpretat. Sociologii și istoricii, la rândul lor, privesc efuziunile adesea verbioase ale inefabilului ca pe simptome al lucrului pe care ei îl denunță. Opera de artă, zic ei, este un artefact social, iar negarea estetizantă a acestei condiționări sociale este ea însăși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
documentul fotografic. Avem totuși sentimentul că aceste "catastrofe" plastice de la începutul secolului, printr-o repetată și foarte clasică anticipare a evenimențialului de către figurativ, prefigurează decepțiile ecologiste de la sfârșitul lui (pictorii având mereu, cum am văzut, un avans față de scriitori și sociologi). Odinioară, munții au fost pictați înainte să fie descriși (și escaladați, în secolul al XVIII-lea, fiindcă îi descria Rousseau). Și, așa cum Augustin Berque vorbește de "tranziția peisagistică", moment intermediar între "societățile ținuturilor" și "societățile peisajelor", ne-ar plăcea, pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unitate nu se sustrage autorității grupului, pentru că el este sacru în sine, apare grupului ca sacru pentru că nu poate să nu i se sustragă (principiul aparținând în mod necesar unui plan de realitate superior elementelor ansamblului grupate de el). Numeroși sociologi, și Durkheim îndeosebi, constataseră deja caracterul social al sacrului și cel sacru al socialului. Rămânea de explicat turnichetul. Critica rațiunii politice sau inconștientul religios a avansat o explicație a misterului sub forma unei axiome operaționale, incompletudinea 87. Nu există coprezență
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cotidiene. Pentru a discerne ce au incomparabil cele două imagerii atât de apropiate, trebuie tocmai să le comparăm. Așa cum Republica și Democrația (sau, dacă preferăm, democrația republicană în stil francez și democrația liberală în stil american), "idealtip" pe care niciun sociolog nu-l poate observa cu ochiul liber, nu pot fi înțelese decât una prin cealaltă 103. A confunda aceste două modele de civilizație fiindcă America absoarbe Franța este la fel de aberant ca a amalgama cele două modele de imagini fiindcă televiziunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le pune întrebări despre lucruri pe care nu le cunosc", cum adăuga Valéry, fiindcă telespectatorii sondați știu acum cu ce și cu cine au de-a face. Scurte, dar parțial întemeiate, toate aceste observații alcătuiesc discursul cel mai verosimil al sociologului acreditat doxa majoritară a momentului. Antiteza nu pare mai puțin lipsită de argumente. Totul se petrece ca și cum vremea pseudo-spațiului nostru public ar fi trecut și trebuie de acum, cel puțin în țările dezvoltate, să conjugăm progresul mediatic și regresul democratic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ale unor reviste științifice naționale și internaționale. Are numeroase studii și articole publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. A participat la conferințe, congrese naționale și internaționale de sociologie. Are publicate mai multe volume individuale: Sociologia școlii (1996); Sociologii constructiviste (1998); Sociologia sănătății studenților (2007); este coautor al volumelor Elemente de sociologie (19971998); Asistența socială în tranziție, Institutul European (2005); are mai multe traduceri și studii introductive la volumele Comunicarea publică, 2003; Istoria sociologiei (2004); are numeroase studii în
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]