22,065 matches
-
ea căci era a noastră. Și mai știam că, vinovați fără vină, eram în același timp puri și fără de păcat. Eu eram, spuse Amélie. Venisei după un pahar cu apă. Stai cu noi, vrei? întrebă Angi. Nu, nu, mi-e somn. V-am lăsat. Și eu și Angi ne-am privit și-am râs. Pentru noi seara continuă. Dansasem îmbrățișați și ,de această dată, ne lăsasem mâinile să ne pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pipăie ușor, prin apăsare, spre a ne cunoaște mai bine trupurile. Și apoi mângâierile avură ca scop să ofere o plăcere. Plăcerea lui era importantă pentru mine și viceversa. Ne-am dus la culcare când eu îi șoptii: Mi-e somn. Să mergem! Deși pentru o clipă vrusei s-o rup la fugă pe scări, nu mă îndurai să-l las singur, mai bine zis să fiu singură, și astfel am urcat sus împreună. Îți mulțumesc pentru surpriza oferită. Știu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un cer senin, cu lună, cu ceva mai suav, mai dulce. Totul era straniu. Vremea spiritelor. Și cel din fața lui admira natura. Însă așa, grea și apăsătoare cum era. Dacă vrei, fac eu de pază. Nici mie nu mi-e somn. Cred că te gândeai de ce lucruri frumoase vom avea parte, cât de mult face această călătorie. Când vom găsi ceea ce căutăm. În câteva zile ne vom întoarce cu ceea ce ne-am propus. În afară de faptul că nu avem pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă sperii, țip, și mă trag de o parte: A! Îmi cer scuze dacă te-am speriat. Cine? De ce? De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în iarbă, în natură, în acea clipă în care doar pădurea, jungla există pe o rază de cățiva mii de kilometri în jurul tău, când lumea ți se pare mare și locul în care te afli infinit, cu capul îngreunat de somnul profund în care ai fost, atunci te gândești.... Animalele, ele se nasc cu instincte, și asta e tot ce le trebuie ca să se descurce. Ele nu se așteaptă la nimic, și nu presupun nimic, având doar simțul pericolului instinctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu un instinct de conservare ce nu va exclude respectul pentru Univers, dar nici nu se va mai putea abandona metafizic; poate, doar, acceptând sacrificiul prin iubire, dar care va ține tot de o percepție, nu de contopire. După un somn bun, într-o încăpere separată a casei modeste în care am fost generos găzduită, deja îmi este mai bine. Constat cu plăcere că de fapt tot ceea ce este prin jur e foarte vechi. Cum mă aștept să fie și firav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi pierd. Mă las la pământ și refuz să mă mai mișc de aici. Mă ridică în brațe și mă poartă până în casă, înapoi. Mă învelește și sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și vrei și tu deci să punem punct? întreabă. · Cu ceva timp în urmă, în frig și ploaie, citeam în casă o carte și-mi era somn și teamă. Lumina, deși era aprinsă, nu era suficientă pentru a mă face să mă simt mai bine. Îmi aminteam atunci de cît de genial e Caragiale cu "O scrisoare pierdută" și "Vizită" și de ce bine era pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum e foarte serios. Mă sperie și tresar. Îmi e frică. Îmi frec mâinile, într-un reflex de a scăpa. El observă toate astea și simt cum se încruntă. Inima îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Știi că nu-mi face bine să te văd necăjită. Câte zile și câte nopți a vegheat Cecilia lângă patul ei! — Hai, Ceci, du-te și mai dormi că mai stau eu cu mama. Cum să stai că te ia somnul și trebuie să-și ia pastilele la ora 24. —N-am să dorm, că și așa trebuie să fac o lucrare pentru mâine la istorie și e destul de dificilă, așa că mă va ține trează. Mă bazez pe tine, Leni. Fii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se întoarcă de unde au plecat fie că au copii de crescut, fie că au de terminat niște lucruri începute, fie că pur și simplu nu le-a venit rândul. Acea câmpie minunată, din visul mamei, îndreptățea teoria după care în timpul somnului, sufletul omului se detașează de corp și colindă. De aceea nici nu este recomandat să trezești pe cineva brusc, mai 17 ales când doarme profund pentru a nu se produce un dezechilibru ce n-ar mai face posibilă revenirea sufletului
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-se îi ia lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi fără să le pese de somn, ori de oboseală. Cel care a avut mai multe vești a fost Matei care i-a spus atâtea și atâtea despre ai ei, în special despre Elena, despre logodnici, despre planurile lor de căsătorie. La un moment dat, după ce-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dacă vrei să mănânci ceva, ia-ți din frigider ce—ți place, că văd că fata asta a noastră încă doarme. —Las-o unchiule să doarmă cât vrea. Este și ea obosită. Aseară s-a culcat târziu. Trăsesem eu un somn bun și când am venit să beau puțină apă, ea încă făcea curățenie în bucătărie. —O înțeleg că are mult de lucru și de învățat. Citește și scrie până seara târziu, dar îi place. De aceea o iubesc foarte mult
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se vedea că avea o lucrătură deosebită, 203 decoltată atât cât să permită strălucirea lănțișorului pe care uitase sau nu voise să-l dea jos înainte de culcare. Brațele-i dezgolite deasupra plapomei parcă l îmbia să se ducă lângă ea. Somnul dă oamenilor o undă de mister, de aceea când te trezești ai o altă alură decât în timpul cât ai dormit. Prin ochii lui și ai iubirii pentru Cecilia, Matei o vedea senină, proaspătă, senzuală, într-un cuvânt fermecătoare. Pentru că trecuse
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o boacănă, dar trecem cu vederea, doar e câine nu? Să nu te apropii de el până nu suntem noi cu tine. După ce au mâncat, au mai discutat curioși fiecare să afle noutăți unii despre alții până când i-a cuprins somnul și în special pe Cecilia care era foarte obosită. A doua zi, Cecilia s-a trezit ceva mai târziu, s-a spălat, s-a aranjat ca pentru întâlnirea cu Matei și a pornit spre spital. Până la cabinetul lui nu s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
peste mijlocul său, cum adormise de cu seară, n-a îndrăznit să se clintească, și-a reținut și respirația ca să n-o trezească. După o vreme, ea a început să se miște și să caște ca un copil frânt de somn. S-a ridicat și i-a pecetluit căscatul cu cea mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari ochii ei albaștri, atât de limpezi, odihniți și frumoși. —Mireasa mea pură! —Băiatul meu romantic. —Soția mea dulce. —Soțul meu acru. —Ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Primele zile, până a intrat în ritmul noilor preocupări i-a fost mai greu, dar și după aceea nu i a fost ușor cu doi copii. Să-i îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit Istorisiri nesănătoase fericirii 15 oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Tocmai din aceste motive, într-o seară, cu niciun chip el nu putea să se calmeze și să adoarmă, iar pulsația continuă a neliniștii sale nervoase îl determină să delibereze din nou, în forul său interior, astfel: „Trupul meu refuză somnul, mă lasă, fără încetare, să mă chinui, iar mintea mea refuză adesea judecata. De ce, oare, toate acestea mie? Nu am făcut altceva, decât să caut calea cea mai lesnicioasă și, totodată, cea mai avantajoasă, pentru împlinirea dorinței mele, iar, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scriu, însă sentimentele cum aș putea să le exprim? Nu știu, dar mă încumet să încerc. O vorbă înțeleaptă spune că nu-i bine nici să tulburi un cuib de viespi, nici să răscolești apa mlaștinii, nici să trezești din somn ursul care doarme. Ei bine, întocmai pe dos am făcut eu, când m-am înscris în acel barou de avocatură. Cel care fusese înaintea mea tocmai demisionase și, astfel, se explică ușor de ce locul era vacant. L-am ocupat cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința Istorisiri nesănătoase fericirii 89 comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]