3,952 matches
-
din poveste); Luceafărul. Lirica erotică eminesciană cuprinde două etape. Prima etapă este dominată de imaginea optimistă a iubirii (Dorința, Lacul, Floare albastră, Sara pe deal, Crăiasa din povești). A doua etapă se caracterizează prin pesimism, melancolie, dezamăgiri în dragoste, în sonete care îmbină clasicismul cu romantismul: Afară-i toamnă..., Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul. Natura are două ipostaze: natura terestră și natura cosmică. Natura terestră reprezintă un spațiu al iubirii (Dorința) sau un spațiu al morții (Mai am un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iubire, chiar dacă întâlnirea are loc într-un viitor ideal. Cea de-a doua secțiune '76-79 este dominată de singurătate și dezamăgire, tonalități tragice, chemarea iubitei dintr-un trecut fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-a dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a) aspirație spre ideal, dorință, ipoteză a fericirii (Lacul, Dorința, Floare albastră, Lasă-ți lumea, Sara pe deal); b) dezamăgire exprimată în ton de romanță (Pe lângă plopii fără soț, Te duci, De câte ori, iubito..., Din valurile vremii, De ce nu-mi vii, Sonete). Natura eminesciană e intimă (familiară, ocrotitoare) și mitică (luxuriantă, paradisiacă), iar dragostea e un vis, în care se desfășoară ritualuri solemne și grave. Îndrăgostiții, îmbătați de farmec, se întorc în timp, încercând să refacă unitatea primordială a mitului. Poet al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tonurilor este la fel de izbitoare. Caragiale nu se apropie de roman, iar de vers doar în rare încercări juvenile, în traduceri și în parodii. În afară de roman, în cele patru decenii de scris a trecut prin toate genurile. Caragiale scrie poezii, vodeviluri, sonete și o dramă. Umple o activitate gazetărească desfășurată pe tot parcursul operei cu nuvele, schițe, cronici de artă și articole politice, dar și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
condamnat eșecului. Amorul este ,,întors" de la această realitate, având aripile ,,de plumb'', în poezia Plumb, ori este ,,carbonizat", abia mai ,,fumegă", în Negru sau cântă ,,la clavir" marșuri funebre, în Cuptor. Imaginea personajului feminin blecherian amintește de ipostaza femeii din sonetele eminesciene, iubita cu ,,mâini subțiri și reci"288 sau ,,minune cu ochi mari și mână rece"289. Solange, cu parfumul ei proaspăt de mandarină și lavandă, sau Isa, cu tenul ,,palid însă nicidecum anemic"290, asemănător cu ,,luciul mat al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu fapte și oameni, în care căderea mea nu este decât o simplă traiectorie în vid, constituind totuși ceea ce bizar și fără justificare s-ar putea numi ,,a-mi trăi viața proprie"310. Senzația de cădere repetitivă o întâlnim în sonetul bacovian: ,, Și cad, recad, și nu mai tac din gură"311. O altă metaforă a textului este visul, somnul pe care Lichtenberg îl definea ca fiind o a doua realitate, o prefigurare a morții. În planul experienței onirice, sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ministerul spaniol al Educației și Culturii, traducere din spaniolă, prefață și note de Sorin Mărculescu, București, Editura Humanitas, 2000, p. 159. 307 Ibidem. 308 Ibidem, p. 160. 309 Max Blecher, op. cit., p. 23. 310 Ibidem, p. 24. 311 George Bacovia, Sonet, în op. cit., p. 14. 312 Max Blecher, op. cit., p. 26. 313 Ibidem, p. 27. 314 Ibidem. 315 Ibidem. 316 Ibidem, pp. 33, 34. 317 Ibidem. 318 Ibidem, p. 38. 319 Ibidem. 320 Ibidem, p. 57. 321 Ibidem, p. 69. 322
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
erotică se subiectivizează, tonul devine mai grav, iar peisajul feeric al naturii se estompează. Indiferent de genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ediției italiene de la Einaudi, 1992. Aflăm că acest manuscris, parvenit în fotocopie, este o acumulare de-a lungul anilor '74-'75 de ciorne ce vor însufleți Proiectul pasolinian, prelungire (sau damnațiune) peste timp a acelei recunoscute "tragedia dell'incompiuto" din sonetele lui Michelangelo, să zicem. Editorul stabilește nu numai organizarea internă sau titlul cărții, ci și specia literară, în respectul referințelor produse de autor, avansând chiar ideea că: "Imboldul cel mai profund nu e de tip obiectiv-narativ, ci de cercetare intimă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Papà non era comunista" (Guanda 1996), premiul Bellonci pentru o scriere inedită din 1996, "Il copista" (Sellerio 2000), "Il Maestro dei santi pallidi" (Guanda 2003), premiul Super Campiello 2003; a fost finalist la Premiul Viareggio, 2003; "L'amore in sé" / "Sonetul iubirii", (Guanda 2006), premiul Riviera delle Palme-San Benedetto del Tronto 2006, premiul Stresa 2006, "Voglio una vita come la mia", 2008. În 1996, împreună cu alți colegi, a fondat ADI (Associazione degli italianisti italiani), al cărei secretar național a fost până în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
anul 1980), eseist și romancier, ci și conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București, autor printre altele, al unor studii critice tip "Postmodernismul românesc" (Humanitas,1999). Cu excepția poemului epic "Levantul" (1990) și a unei cărți de "Cincizeci de sonete" (Brumar, 2003), și-a (re)tipărit aproape toate cărțile de ficțiune la Editura Humanitas, după cum urmează: "Nostalgia", povestiri, 1993, "Orbitor", roman, vol.I-II, 1996-2002, "Plurivers" vol.I-II, poeme, 2003, "De ce iubim femeile", povestiri, 2004, "Gemenii", roman, 2007. Selecții
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
așezat, fără drept de apel, în descendența lui Bacovia (Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ș.a.), în principiu pentru figurația și atmosfera asfixiantă, evidente în toate poemele, sau a lui Șerban Foarță și Emil Brumaru (Andrei Bodiu), pentru rafinamentele construcției, evidente în Sonetele în x? Cum arată, altfel spus, formula sa de succes? Ceea ce frapează, mai întâi, la lectură este faptul că poetul nu pare a depune prea multe eforturi pentru a-și orienta demersul textual într-o direcție mitico-simbolică sau metafizică. Nimic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată pe deplin, ba chiar împinsă până aproape de ceea ce am putea numi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Privirea, ci numai o rouă/ Regală. S-o bem pe din două/ În scorbura timpului sfânt..." (Caligrafiile acelorași cuvinte). Nenumăratele exemple asemănătoare au putut determina includerea poeziei lui Emil Brumaru într-o categorie aparte a eroticii mistice. Analizând, bunăoară, câteva sonete din Infernala comedie, Bogdan Crețu a avansat chiar ideea că autorul acestui gen de poeme este un mistic camuflat: "Carnalul nu este aici simplă eboșă de concupiscență animalică (chiar dacă e, de bună seamă, ca la orice om normal, și asta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cu cânepă și-apoi, roșind,/ În timp ce-n flori umedă iese/ Pe lume roua din pământ,/ Pun îngerii să ți le-ndese,/ Plini de evlavie și-avânt,/ În curul rozbombat și sfânt!". La fel ca aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie, marea majoritate a versurilor de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lungul a patru decenii, poezia lui Nicolae Ionel este de o rară și derutantă unitate. Practic, indiferent dacă alege ca manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1975; Amiaza câmpiei, Editura Junimea, Iași, 1977; Sub zodia Traciei, Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979; Neliniștea singurătății, Editura Junimea, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Editura Junimea, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Editura Junimea, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Editura Junimea, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Editura Augusta, Timișoara, 1999; Scoica sonoră, Editura Fides, Iași, 1999; Umbra și îngerul, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Țăranul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alfa, Iași, 2004; Privilegiul giulgiului, Editura Junimea, Iași, 2005; Mormânt în metaforă, Editura Princeps Edit, Iași, 2007; Foșnetul mătăsii în manuscrise, Editura Convorbiri literare, Iași, 2007; Cartea celor optzeci și opt de taine, Editura Emolis, Iași, 2008; Zăpada timpurie. Ultimele sonete de dragoste din mileniul III, Editura Pim, Iași, 2010. Romane: Iadul de lux, Editura Junimea, Iași, 2004; Suburbii municipale, vol. I, Editura Augusta, Timișoara, 2005; Suburbii municipale, vol. II Mormântul călugărului ioanit, Editura Augusta, Timișoara, 2007; Suburbii municipale, vol. III
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vorbind, poezia lui Emilian Marcu este cât se poate de tradițională, de "cuminte". Ritmate și rimate, textele sale compun strofe aproape 100% clasice poetul cultivă, de altfel, cu obstinație speciile canonice (elegiile, baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
O secțiune aparte în cărțile lui Emilian Marcu este erotica, la fel de tributară modelelor culturale, bine asimilate de autorul tentat să rescrie, bunăoară, poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este erotica, la fel de tributară modelelor culturale, bine asimilate de autorul tentat să rescrie, bunăoară, poezia de dragoste a lui Vasile Voiculescu și, odată cu ea, să redescopere sursele maestrului, de la Cântarea cântărilor la Sonetele shakespeariene (Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Editura Helicon, Timișoara, 1996). În descendența recunoscută, Emilian Marcu celebrează un eros împărțit, egal, între carnal și spiritual, în care vede o modalitate eficientă de transcendere a terestrului. În mai multe rânduri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat în ton baladesc, pastelul de umbre și reflexe agonice (chiar și cel compus în numeroasele sale ore franceze) ori sonetul acompaniat de un vag halou al evanescenței pe care le cultivă Valeriu Stancu în cicluri bine delimitate (copilăria anotimpurilor din Sinucigași de lux, răstălmăcirea jocului și triunghiuri cu pupila albastră din cărțile eponime) pretind, dincolo de virtuozitate formală sau atașamentul (lucid
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
menestrelului (Centrul de Creație Botoșani, 1979) și Ultimul vorbitor de umbră (Editura Opera Magna, Iași, 2009) nu fac excepție de la această necesitate ludică prin care se dă relief unei sensibilități lirice în esență (și uneori, și în aparență) retro. Pastelurile, sonetele și libațiile incluse în ele se nutresc în modul cel mai evident dintr-o predispoziție apăsat melancolică, ușor bucolică, prin care se valorizează tocmai tradiția poetică de cea mai bună calitate. Atât imaginarul poetic, cât și formula prozodică par a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]