3,846 matches
-
un soi de traumă națională majoră, cel puțin așa cum a fost el receptat emoțional după căderea comunismului. Însă cartea propusă acum de Alin Mureșan ambiționează să fie textul fundamental, sub aspect factual, despre Pitești. O carte rece, rațională, matematică. Fără speculații, fără interpretări abisale, fără cuvinte elevate și termeni savanți (autorul recapitulează toate cărțile despre Pitești, dar le și topește în fluxul său, construind un edificiu nu neapărat original, dar mult mai exact și mai amănunțit). Ochiul emoțional este interzis; este
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ospiciu-carusel. Iar studiul de caz din final, legat de inventarierea schingiuirilor, este, la rându-i, o hartă elaborată și o suprafișă despre patologia creierului uman în condiții de represiune. Alin Mureșan este riguros și exact ca un geometru. Nu acceptă speculațiile alunecoase (are chiar alergie la ele), nu glosează în gol, nu este un raisonneur gratuit, nu vrea să întrerupă filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
privește, considerăm că adevărul complet despre acțiune nu va putea fi dezvăluit niciodată. Atât timp cât nu există documente credibile, iar cei care cunoșteau intențiile inițiatorilor s-au cufundat în tăcere până la moarte (Alexandru Nicolschi ori Alexandru Popa), se pot face doar speculații ori interpretări legate de scopurile urmărite și adevărații vinovați. Închisoarea din Pitești a fost aleasă ca punct central de desfășurare a evenimentelor datorită izolării sale, fapt ce făcea inutile eventualele strigăte după ajutor; considerăm însă că la fel de important a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mișcării atunci când se acuză între ele pentru bătăi și atitudini din acea perioadă, fără a cunoaște întregul context al suferințelor îndurate de fiecare. Un alt element important îl constituie tăcerea adoptată de către unii dintre participanți, pentru că ea dă naștere la speculații și împiedică aflarea întregului adevăr. Considerăm însă că, în afară de puținele excepții ale deținuților din primul lot al agresorilor, care nu au fost bătuți înainte de a începe acțiunea, catalogarea victimelor acțiunii ca vinovați este injustă și ajută la menținerea unei confuzii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
știință, chiar dacă am schimbat științele pe parcurs. Dar în viața mea au existat și alte alegeri, pe care le-am abandonat treptat pentru că această formație s-a impus, orientarea mea e spre dia‑ gnostic și rezolvarea unor probleme, nu spre speculație. Alegerea asta timpurie, nu a mea, a determinat, fărĂ să fi decis eu în mod deliberat, faptul că am devenit un om de știință, și nu un artist. Parcă aș fi preferat să iau eu decizia asta mai conștient. Dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cretană și continentală în greacă! Peste puțin timp, se va găsi, fără îndoială, autograful lui Homer și prima ediție a poemelor sale. Era și timpul - cu două minute înainte de conflagrația civilizației europene, i se regăsește certificatul de naștere... materie de speculație mai ales pentru interpretul calificat al mitului veșnicei reîntoarceri! Dar, lăsând gluma la o parte, avem dreptul să fim puțin sceptici, întrucât această descifrare a fost făcută printr-o serie de conjecturi, fără acces la vreun document bilingv, și pare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ce grad o structură lingvistică este condiționată de sistemul mitologic care îi corespunde. Dar poate că acest lucru este valabil îndeosebi pentru limbile indo-europene. Iată o sarcină frumoasă pentru filologia comparată, așa cum ar fi de preferat să fie organizată... Nu, speculația nu este domeniul meu, fac doar câteva observații, care nu trebuie luate în serios, în marginea lecturilor mele... Dar ar fi interesant de făcut un tabel al celor mai răspândite simboluri și de văzut dacă oul, nodul, cochilia, perla etc.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Roma” - p. 85. „În ambele filme, victoria esențială este rezervată misticii, specifică ambelor doctrine ale salvării, gnostică și indiană. De la începutul celui de-al XIX-lea secol, s-a observat asemănarea dintre cele două învățături ale salvării și au existat speculații asupra posibilelor lor legături istorice. Aceasta este o problemă extrem de dificilă. Dar amândouă și-au lăsat de atunci amprenta asupra gândirii și poeziei occidentale. Prin numeroase traduceri și studii, doctrinele indiene ale salvării au devenit cunoscute în Occident. Dar în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația. Chiar și un poet atât de modern și la modă ca Paul Valéry nu a ezitat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pagini tipărite mărunt, iar noi, cei care nu (prea) suntem răsfățați cu asemenea prestații academice, am putea fi tentați să-l felicităm fie și numai pentru acest lucru. Ar fi fost ciudat dacă în carte n-ar fi apărut mici speculații academice. Dar în rest ea conține multe alte lucruri captivante, întreținând suspansul, astfel încât cei care pot sări peste părțile speculative mai pot savura totuși descrierea tumultuoasă a atmosferei și a oamenilor. Odiseea nu-l conduce doar pe Ștefan prin etapele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
problemele omului. A invoca în acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne îndeajuns de puternic ceea ce el numește relativisme culturale și iraționalisme istorico-religioase (religionshistoriska) - căci sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
90, a Îndrăznit să atace cariera politică, mi-ar fi rămas prieten ca Înainte și mi-ar fi cerut sfatul, eu i-aș fi dat un altul decât cel pe care se pare că l-a urmat. Martori ai acestor speculații sunt amicii mei din acei ani care m-au auzit În câteva rânduri, În lungile noastre seri de palavre, schițând variante de destin pentru cei doi citați mai sus, ca și pentru alții, câțiva!... L-aș fi sfătuit, atunci, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
XIX-lea și XX de a crea produse ieftine și locuri de muncă se surpă cu repeziciune În anii noștri: capitalistul, În bună măsură, Își dublează sau triplează capitalul nu prin investiții și difuzare a produselor, ci, adesea, prin sterile speculații financiare. Iar capitalistul zilelor noastre, după ce a „acceptat” de a oferi unele drepturi „clasei muncitoare”, constatând acum că „pretențiile” ei sunt exagerate - costurile „mari” ale unei ore de muncă calificate, dreptul la cinci săptămâni de concediu, dreptul la asigurări sociale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În lunga și sclipitoarea feudalitate - ce, e drept, după latitudinea geografică, a avut forme extrem de diferite, de antagonice! - s-au putut remarca elemente net sclavagiste, „retrograde”, dar și forme ale „viitorului”, de tipul unei societăți industriale de vârf. Și, dacă speculația spengleriană are un cât de cât temei, oare și mentalitățile urmează sau ilustrează această rotire În ciclu a formelor de organizare comunitare, coexistă oare, În zilele noastre, elemente sau „sechele”, dacă vreți, de sclavagism târziu Împreună cu altele de tip feudal
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche, În sensul adânc al acestei noțiuni - o descoperire cu valoare de revelație și de ghid cultural absolut, de legitimare a propriilor pulsiuni și presimțiri obsesive ideatice!Ă Interesantă, nu-i așa, această speculație existențială, pe care, sunt convins, nu sunt singurul care o face: ce am fi fost, ce am fi devenit În alte, esențial alte condiții, dacă nu climaterice, oricum sociale, culturale, istorice...?! Dar, Încă o dată, optimismul meu Înrădăcinat - puțin tembel, cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adică, efortul unic, extraordinar, pe care-l făcea acea figură istorică, de bună seamă, fiu de tâmplar, dar dotat cu o inteligență și personalitate absolut ieșite din comun, de a-și adresa ideile radicale, „revoluționare”, nu unui public pregătit pentru speculații ideatice sau pentru răsturnarea valorilor, public ce se află de obicei pe lângă universități - În cazul discutat, pe lângă școlile talmudice și Templu - sau În lumea creatorilor, ci... și-a petrecut cei trei ani de viață activă și „propagandistică” cu un grup
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
artiștii, Îl numim candoare, În absența căruia se poate trăi „bine-mersi”, cum se spune, dar fără de care nu e posibilă creația. Și nici Înțelegerea, o anume, ciudată, Înțelegere, pe care unii, În grabă, o numesc „irațională”, iar alții - „fantasme” sau speculații puerile, poetice. Acea „Înțelegere” pe care am numit-o prin contrariul ei În volumul trei al prezentei lucrări, elogiind-o sub numele de ne-Înțelegere, pentru a sublinia erorile multiple și nu rareori fatale ale inteligenței zise-raționale și, mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față de formele de suprafață, lucitoare și fals schimbătoare ale unei vieți ce ascunde Însă promisiuni și chiar „dovezi” ale unei eternități posibile. Acea „eternitate” care se pare că i s-a dăruit umanului, Într-adevăr, și nu este doar o speculație matematică, precum infinitul, sau una filosofică. Eternitatea devenită „tangibilă”. 5 Consider faptul de a-mi petrece anii bătrâneții pe solul - fizic și lingvistic - pe care m-am născut ca o favoare, un noroc. Norocul - un cuvânt foarte românesc, pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încercând să ne punem În acord cu „tonurile” așa-zisei mondializări. Nu, eu, În ceea ce mă privește, nu Înțeleg bine acest proces al mondializării - În afara, bineînțeles, a fenomenului deja instalat al des-naționalizării, de fapt, al unor mari industrii sau de speculațiile financiare care nu cunosc hotare! -, așa cum nu mă dumiresc prea bine nici cu ceea ce se numește - insistent și cu acea faimă pe care o au leacurile unor șarlatani cum că „ar fi bune la toate!” - postmodernism! Eu, ca și unii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Robby se întoarse spre mine, panicat. E nebună, tată. - Zice că a găsit corespondența dintre băieții dispăruți și Ashton. Zice că mesajele erau expediate după ce băieții dispăruseră. Fața lui se înroși, apoi înghiți în sec. Într-o succesiune rapidă: dispreț, speculații, acceptare. Așadar: Ashton i-a turnat. Așadar: Ashton era trădătorul. Robby își imagină o cometă și coada ei. Robby își imagină călătorind spre orașe îndepărtate unde... Greșeală, Bret. Robby și-a imaginat evadarea. - Și ce-are asta cu mine? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Revenind la succes vom observa încă o dată că „sensul vieții”, cum îl interpretăm noi, nu se leagă de „succes”, de nici o fațetă a sa, indiferent că avem în față „pilda” cam opresivă și ubicuă a „succesului de tip american” sau speculațiile unor filozofi existențialiști. Deși credem în „succes” și nu întoarcem ipocrit fața atunci când se pune această problemă, afectând nu știu ce „necesități interne, misterioase”. Gloria, succesul sunt daruri ale lumii în care ne aflăm, ne mișcăm, ale societății, altfel zgârcită în daruri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simplă și tenace pornire cvasi-arivistiă, cvasi-emulativă, trebuie ea însăși să se „radicalizeze”, să se „autodepășească”, să se nege, într-un fel, să-și distrugă, cumva, forma și chiar conținutul primei ei „înfățișări”. Iată, am „aclimatizat” și am enunțat aici o „speculație hegeliană” tipică: un concept ce se autodistruge creându-și astfel o dinamică care-l face capabil de „înaintare”, de existență, la urma-urmei. „Ambiția” tânărului autor ce am fost până la Animale bolnave, până în jurul anilor ’70, ’71, era, evident, să se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
focuri de armă trase în aer, cu un discurs funebru pronunțat de preotul parohiei care suna ca un fel de marseieză. Între timp, șantierul dominicanilor a fost închis, din rațiuni de securitate și vai! de inutilitate publică. Terenurile trebuie rentabilizate. Speculațiile imobiliare și suprapopularea ar putea duce într-o zi la dispariția mozaicurilor bizantine și a zidurilor de apărare datând din epoca fierului. Acesta ar putea constitui un subiect de disertație pentru studenții de la științe politice. Tabăra de refugiați care a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
propriile excavații. După examinarea amănunțită a locurilor, ocazionată de o vizită efectuată în comun cu prietenii noștri palestinieni la lucrările în curs, la inițiativa profesorului Miroschedji, arheolog el însuși și director al Centrului francez de cercetări din Ierusalim, toate aceste speculații s-au dovedit a fi fantasmatice. Criza îi tot face pe palestinieni să revină la amintirea traumatizantă a distrugerii, în iunie 1967, a cartierului Maghrebienilor (opt sute de familii expulzate în cursul unei singure nopți); numai că lucrările actuale se desfășoară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale războaielor civile, așa cum vedem din nou în zilele noastre, cu un islam în creștere și în plină fitna prin chiar acest fapt. Pentru creștini, secolul al IV-lea cel al lui Augustin a însemnat nu numai cea mai elevată speculație teologică, ci și proliferarea ereziilor și a Bisericilor creștine separate (siriacă, coptă, armeană, asiriană etc.). Secolele adeziunii sunt și ale secesiunilor. Și cu cât mai sincer va fi devotamentul față de o cauză, de o femeie, de un partid, de un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]