11,560 matches
-
universalitatea principiului cauzalității este guvernat de legi obiective.Am început să văd accelerarea trecerii timpului că pe o șansă de maturare hotărâtă a sămânței, a formării calității și a acțiunii vieții pe care simt că o trăiesc. Deci nu mă sperie și nu mă determina să caut un elixir al tinereții sau să dau fugă la gerontolog. Mai scârție, măi pâraie, dar vitalitatea lăuntrica se regenerează luând doar o scurtă ”pauză” de la reflexivitate și ea este cea care îți reda biodisponibilitatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
a făcut. Și a avut și doi părinți Cum toată lumea are; La număr ei erau în doi, Ea n-are bani dar pe părinți Încă îi mai are. Și într-o zi s-a auzit Că tatăl fetei s-a speriat, Și-a luat valiza și-a fugit; Fără prea multe cuvinte, De ea s-a-ndepărtat. Să ai copiii răi, e rău; Și n-ai nimic dacă nu-i ai. Când altu' e mai bun c-altău Copilu-ți mare, fără s-amăn
ERA ODATĂ O FETIŢĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361214_a_362543]
-
cînd e fericit. E ca un copil, cîteodată ... Calul este zeul pe care i l-a dat Dumnezeu omului, ca să-l ajute la muncă ... Cînd îi văd pe șosea, încetinesc mașina și trec ușor pe lîngă ei, ca să nu se sperie. Am observat că și șoferul autobuzului procedează la fel. Din instinct, oamenii îi protejează pe zei. Nici un alt animal nu mă emoționează mai mult. Poate cîinele ... sau mieii ... Mieii sînt puritatea fulgilor de zăpadă din conștiințele noastre, mi-a zis
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
dincolo de apă/ un solz de fericire să găsim ... ” Dragostea este starea totală a poeziei, rafinată, spirituală, erudită: „În loc să-și țină ugerele la căldură,/ pline sau goale,/ cu lapte confiscat de iarbă udă/ își pun sânii de silicon cu iaurt ... // Se sperie de urși hămesiți/ și de tunete, la timp de furtună mare/ răcesc repede dacă vine toamna brusc/ și nu supără pe nimeni de altfel ... // Te privesc din camioanele grele/ care le duc șuierând la abator/ și nu văd colțul de
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
în încăpere, izbindu-se unul de celălalt. -Spune-i tu! -Ba tu, că ești mai mare! -Tu ești mai curajos! -E datoria ta! -Ba nu! -Lasă, că îl inștiințez eu! ridică plin de importanță bărbia, Shinny. -Ce ați pățit, neastâmpăraților? Îmi speriați gândurile cu zgomotul vostru. -Moșule, avem o situație nemaiîntâlnită pâna anul acesta. Camera Scrisorilor e supraîncărcată. Nu știm cum să procedăm! vorbi răspicat spiridușul cel curajos. Ceilalți dădură din cap, aprobator, repetând ca niște ecouri: -Așa e ... da ... da! -Sunt
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
minții se unește cu álter egoul său matricial. El este conștient de puterea sa de detașare de lumea în care trăiește dar și de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculțe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . Stafiizarea se produce în cazul detașării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii și demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în forțarea creării unui
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
să tușească și să lapede sânge.” „I-ai administrat hemostatice? Vezi că ți-am lăsat fiole, seringi!...” Proasta! Tot nu știa încă să se descurce. „Ba, i-am făcut, dom’ doctor, se precipitase femeia să răspundă. Îu, ce m-am speriat că ați și plecat deja la priveghi!... Nu veniți și dumneavoastră pe-aici?...” Promisese că se duce. Așa-l chemau la nevoie de fiecare dată. Pufnise a lehamite pe nas. Ce putea să facă? A mai făcut el hemoptizii din
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
noaptea prin sat ori se distrau grozav de bine pe ulițe, în lung și-n lat... Aveau stăpâni, cam toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
oarecare, ca și când ar pierde trenul. În celălalt buzunar avea un fluier legat cu un lănțic. La plecare scoate așa-zisul ceas și îi spune tatălui meu că i-a stat. Apoi ia fluiericiul și suflă cu putere că ne-am speriat cu toții de fluierătură. Nu știam despre ce-i vorba. Îmi plăcea omul „de culoare”, dar mă și speria totodată. A cărat sifoanele în căruțul spațios și a plecat, dar nu înainte să bea cinci limonade cu bilă pe care bunul
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
așa-zisul ceas și îi spune tatălui meu că i-a stat. Apoi ia fluiericiul și suflă cu putere că ne-am speriat cu toții de fluierătură. Nu știam despre ce-i vorba. Îmi plăcea omul „de culoare”, dar mă și speria totodată. A cărat sifoanele în căruțul spațios și a plecat, dar nu înainte să bea cinci limonade cu bilă pe care bunul meu tată i le-a oferit gratis, cum era obiceiul. Rămas cu tata, îmi povestește despre Gheorghe Netotu
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
primul aparat de proiectarea a filmelor pe care l-a instalat în sala Băncii Înfrățirea. La primul spectacol de film au participat și curioșii din care făcea parte și Gheorghe Netotu. Văzând pe ecrane o locomotivă în mers, s-a speriat așa de tare că-l va călca încât a sărit peste lume strigând „trinul mă!”, ascunzându-se în camera lui de unde a ieșit a doua zi spre seară după ce coana Leana l-a convins cu greu că nu este vorba
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
spate o surprinse neplăcut. - Spune-mi cine sunt ? se adresă pe un ton autoritar arătării. - Sunteți regina noastră Uchdand, regină peste ținutul celor cinci piscuri. Cu plecăciune ... doriți să serviți masa ? - Și eu de ce numai țin minte ? - Calul s-a speriat și ați căzut, trei zile nu ați știut de domnia voastră. Brusc parcă simți retrăind trupul aflat în cădere urmată de senzația de moliciune. - Da îmi este foame, voi lua masa aici ! - Am înțeles măria ta ! deândată ... și se făcu nevăzut
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
de toate necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
se apropie, încetul cu încetul, de corturile din fața sa. Întunericul cuprinse, puțin câte puțin, câmpia, colinele și vâlcelele din jur. Se aprinseră și câteva focuri în tabăra perșilor, roșii, înalte, pălăitoare. Tragodas, care se temea și de umbra sa, era speriat de toate aceste lumini, dar se temea și de boscheții întunecați de pe coline. Oricum, n-ar fi îndrăznit să se arate în câmp deschis, nici dacă ar fi fost tras de căpăstru. Odată cu răsăritul lunii, mari și arămii, întunericul din
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cum avea părul vâlvoi pe cap. Era transpirată toată, cu vocea sugrumată și când s-a trezit, lângă ea se afla atât asistenta, cât și doctorul care îi făcea o injecție pentru liniștire. - Ce s-a întâmplat, domnișoară? Ne-ai speriat pe toți cu țipetele dumitale. Ai avut vreun coșmar? - Da... am visat urât. Nici nu doresc să-mi amintesc ce. - Cred că după ce vă fac externarea, ar trebui să vă consulte și consilieze un doctor psiholog. Există ceva în subconștient
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
ce mă-sa. - Ai un vocabular foarte colorat, domnișoara Ava. Nu-i pe placul meu, fac o excepție pentru tine, esti o profesionistă adevărată. Ava aproape scăpa paharul din mână. - Isuse, tu nu știi să bați la ușă? M-ai speriat! - Ținând cont, că te iei în piept cu balaurii cei mai mari, nu pot crede, că te sperie o bătrână infirmă. Madame zâmbi ușor ironic. Se evaluau reciproc, prima impresie era formată. "Babă e tare"observa Ava, ținută femeii. Purta
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
pentru tine, esti o profesionistă adevărată. Ava aproape scăpa paharul din mână. - Isuse, tu nu știi să bați la ușă? M-ai speriat! - Ținând cont, că te iei în piept cu balaurii cei mai mari, nu pot crede, că te sperie o bătrână infirmă. Madame zâmbi ușor ironic. Se evaluau reciproc, prima impresie era formată. "Babă e tare"observa Ava, ținută femeii. Purta un costum din două piese, grena, asortat cu bijuterii fine. Părul grizonat, îi încadra chipul. Ochii captau atenția
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
reședința Madamei. *** Apasă butonul soneriei. Îi deschise imperturbabilul majordom. O invită în camera de zi. Avea impresia că e o scenă de film iar regizorul făcea glume pe seama ei. *** - Mă bucur de revedere, draga mea. - Ai o chemare, așa ... să sperii oamenii. Nutresc speranța, că vom termină repede dar te rog, să nu apari mereu că o stafie. Madame zâmbi ușor: - S-ar putea chiar să-mi placă de tine. - Oh ... să-mi fac probleme ? - Ești nostima. - Din întâmplare. Nu te
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
firește - indiferent de momentul din viața unui om când se întâmplă să apară. Să tragem învățături din experiențele neplăcute, zic ei, așa că mă străduiesc... Ce bine că, iată, până și 2013 trece! Cumpăna Anului Nou îmbie cu promisiuni, dar și sperie nițel. Chiar dacă știm că biet calendarul nostru gregorian e doar o invenție, acolo, concepută de mintea imperfectă a oamenilor, e plăcut să te repezi entuziast la întocmirea bilanțului, pretizând că scapi de-o pacoste, sub pretextul schimbării cifrei din coadă
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului în căciulile orbilor duminicile apar ca o slujbă nesfârșită diminețile curg Liturghia mângâie inimile zbuciumul clopotelor cheamă cuvântul la tăcerea profundă a izvoarelor timpului strident limbajul încetează să mai sperie vrăbiile guguștiuci de duminică pregătesc masa dimineților orbilor cu firimituri de pâine reîntoarsă la starea de grâu verde cu sărutul soarelui în pumnul mărunt copilul cu irisul alb cântă sculptorul aruncă dalta departe o prinde Dumnezeu cartea se scrie singură
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
cuvintelor lor. Nu aveam dreptul să le admir, iubesc profunzimea inimii, a centrului acelui aranjament logic, bine fixat în logica anotimpurilor vieților lor. Omului de gheață i-am eliberat inima din învelișul în care o ascunsese de veacuri. S-a speriat de trosnetul icebergurilor dar le-a privit uimit arhitectura până când s-au stins în apele oceanului valorilor autentice, apoi a dispărut și el. Spunea că moare. Nu a murit. Nu mai contează. Viu să fie în palma Domnului. Nici acum
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
ceva de preț, l-a lăsat pe om în casă... - Părinte Nicolae, a reușit planul pus la cale de țăran? - Da. Tata când l-a văzut, nu l-a cunoscut, că el era un străin de casa noastră, s-a speriat, dar celălalt i-a făcut semn să tacă. I-a spus că are în casă un soldat care îl păzește, că la cârciumă este un grup întreg venit în sat să îl omoare. Tata a ieșit sub pretextul că merge
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
Vai, cum să fac așa ceva? Domnule Condurache, dar ce credeți despre mine? Cum așa? o făcu profesoara pe indignata, cu toate că abia aștepta această invitație sugerată și în cancelarie. - Eu cred lucruri bune, dar ce credeți dumneavoastră despre mine de vă speriați așa de tare? Georgeta încerca să joace un pic de teatru, să pară supărată pentru această propunere, chiar dacă murea de dorință și curiozitate să-i viziteze casa profesorului Condurache, despre care auzise prin cancelarie că primește la el acasă eleve
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
faptelor bune - Sfanțul Ieronim - Cât de bine sunt toate rânduite. Lucrurile necesare sunt simple, iar cele complicate nu sunt necesare. Grigori Skovoroda - Chilia, cu îngustimile unei singure cămăruțe, se bucură de lărgimea Paradisului. Fericitul Augustin - Nu de argumente raționale se sperie diavolul, ci smerenia noastră. Vauvenargues Referință Bibliografica: Citate memorabile (28) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CITATE MEMORABILE (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363198_a_364527]