10,783 matches
-
emisiuni la ore de vârf, cu prezentatori numiți adesea vedete, în care lipsa de cultură și instrucție, de stăpânire a limbii corecte duc la improvizații penibile și de prost gust. Tema Colocviilor Scrisul Românesc - De la cenzura impusă la autocenzură - a stârnit discuții interesante și pasionante, mulți dintre autori venind cu aspecte și momente personale pe care le-au trăit în confruntarea cu cenzori și limitele libertății de expresie. Dintr-o simplă citare a titlurilor comunicărilor rezultă diversitatea punctelor de vedere: Cenzura
De la cenzura impusă la autocenzură [Corola-blog/BlogPost/93425_a_94717]
-
fiind, te trage în jos, de ține ancorat în deșertăciunile vieții cotidiene. El trece proba labirintului, împreună cu Mircea Eliade, fixându-și ca țintă a vieții auto-îndemnul acestuia: Să mă înțeleg, să înțeleg!’’...Aidoma lui Brâncuși, ale cărui ,,dodii’’/ aforisme au stârnit, stârnesc multe semne de mirare, dar și de întrebare-, Ovidiu Ghidirmic este depozitarul unui tezaur de morală tradițională, creștină, arhaică. ,,Paradoxal - exclamă hermeneutul nostru, creionându-și un nou ...selfie/ autoportret, atunci când conchide despre autorul testamentului spiritual cu titlu simbolic: Pomul
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
te trage în jos, de ține ancorat în deșertăciunile vieții cotidiene. El trece proba labirintului, împreună cu Mircea Eliade, fixându-și ca țintă a vieții auto-îndemnul acestuia: Să mă înțeleg, să înțeleg!’’...Aidoma lui Brâncuși, ale cărui ,,dodii’’/ aforisme au stârnit, stârnesc multe semne de mirare, dar și de întrebare-, Ovidiu Ghidirmic este depozitarul unui tezaur de morală tradițională, creștină, arhaică. ,,Paradoxal - exclamă hermeneutul nostru, creionându-și un nou ...selfie/ autoportret, atunci când conchide despre autorul testamentului spiritual cu titlu simbolic: Pomul vieții
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
apreciat reprezentanta Ara Art.„Nu e o întâmplare, e o construcție”, a declarat, la rândul său, pentru EvZ Alexandru Bâldea, managing partner la Artmark, subliniind faptul că ceea ce s-a întâmplat la Londra este o știre care ar trebui să stârnească reacții în România. Și asta tocmai pentru că e vorba de un tânăr artist, performanța lui creionând un model de succes pentru artiștii români. „Mulți n-au mâncare, se plâng că nu vând, iar el arată o cale posibilă”, a spus
Succes românesc la o licitaţie de artă [Corola-blog/BlogPost/93557_a_94849]
-
viitorul meu soț, Nic) când am rămas la Paris. Lunile cu statut de emigrant ilegal în Franța, necunoscând pe nimeni, a fost cea mai puternică experiență a vieții mele. Am înțeles că trebuie să știi să te prezinți bine, să stârnești încrederea în oameni din primul moment, dar și să faci totul spre a menține această încredere. Și numai de tine depinde totul... Acolo, la Paris în 1972-73 aplicarea cu sfințenie a acestei sintagme a fost vitală. Dar și apoi: în
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
traversa spațiul dintre complexul studențesc și universitate. Un grup de studenți arabi zurbagii, de li se dusese lor buhul în întregul complex din pricina dezordinilor provocate, cărora nimeni nu le clintea un fir de păr din cap, pentru a nu se stârni diferende la nivel diplomatic, chipurile, nu avuseseră altceva mai bun de făcut decât să se lege de un sărman oșean, care ducea o straiță doldora de merinde ortacilor ce lucrau pe un șantier de construcții din apropiere. Îl luaseră la
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
fi îndrăznit să spere așa ceva, ci doar să-l poarte de frâu până la poarta arenei. Mai fuseseră desemnați pentru o treabă identică alți vreo trei - patru dintre începători, domnul Gaiță în persoană îi alesese, nu bănuia nimeni în funcție de ce criterii, stârnind invidia celorlalți. Voi, mânzocilor! întinsese coada cravașei spre fiecare dintre cei aleși fostul maior și echipier al vestitei formații olimpice de prin anii treizeci. Evenimentul îl preocupase într-atât, încât toată noaptea dinainte numai într-un coșmar o petrecuse. Se
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
lor de a te fura din ochi, și asta tocmai când atenția îți intră în unghi mort, în fracțiunea de timp când, brusc, devii preocupat de propria înfățișare. Moment dureros pentru el, căci, până atunci, înfățișarea lui de jocheu prăfuit stârnise numai zâmbete, ba chiar hohote de râs. Apoi trăise revelația că, îndreptată asupra lui, căutătura fetei din scaunul de invalid ar avea ceva nefiresc, nu pentru că dânsa întârzia să zâmbească ironic sau disprețuitor, precum toate celelalte reprezentate ale sexului opus
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
după câte am înțeles, căutându-l pe Todoran. A, iatcătă-vă, ne zice cu o undă de bucurie în glas, așezându-se lângă noi, spuneți-mi, nu l-ați văzut cumva pe Todoran pe aici? La care, nebănuind ce reacție poate stârni, prietena mea îi răspunde: Ba da, parcă l-am văzut plecând cu domnul Neață. Mai bine își înghițea cuvintele, fiindcă Deliu Petroiu a reacționat într-un mod neașteptat la auzul lor, cu mult năduf: Uite, domnule, cu cine umblă acum
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
gară, nu mă putusem sustrage obligației de a le da amănunte colegilor, care săriseră la mine imediat ce mă înfățișasem înaintea lor, despre biletul extras și subiectele conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
mimând silința noastră de a învăța buchiile lor pe de rost. A exclamat încântat: „ce copii cuminți și silitori!”. Zâmbind satisfăcut, ne-a spus: - Mâinile la spate și fiți atenți la ce scriu pe tablă! Vă închipuiți că ne-a stârnit curiozitatea. Eram numai ochi și urechi. A tușit în pumni și ne-a mai spus: - Mai întâi, cinci minute să vă uitați cu atenție pe harta Europei de pe perete și să încercați memorarea conturului ei. Toți am holbat ochii la
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ceva. La început, probabil că s-au povestit întâmplări adevărate. Mai pe urmă a început fabulația. Coana preoteasă simțea că nu erau adevărate, că erau gogonate, dar râdea cu poftă, probabil ca să facă plăcere povestitorilor. Aceștia, încurajați de voia bună stârnită de întâmplările lor, scorneau altele și mai gogonate ca s-o facă pe coana preoteasă să râdă. Și coana preoteasă așa râdea... râdea... - Ți-a plăcut, coana preoteasă? - A fost tare. - Hai să-ți spun una, să râzi și mai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Dintre noi, cel mai talentat s-a dovedit Dică, un băiețel pirpiriu, cu vocea blândă. Însă, atunci când descria scenele de groază cu oribilele personaje, când făcea eforturi să le imite cu vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de ea știută, a început să ne cheme pe fiecare la catedră ca să spunem povești, obligându-ne în acest fel să
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ca huhurezul: - Hu, hu, huuu! Te ciugulesc, te ciugulesc, moșule! spunea vocea îngroșată din pâlnie. Iar râsete în clasă, râse și coana preoteasă, iar Dică, foarte mulțumit: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? Bineînțeles că întrebarea i-a stârnit râsul până la lacrimi, mai ales că “huhurezul” de sub bănci nu mai înceta cu huhuelile, că s-a speriat moșul de tot! Coana preoteasă nu l-a mai lăsat pe Dică să-și bată joc de bietul moș, l-a trimis
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
celeste care ne învăluiseră în toate zilele. Creierașele noastre nu pricepeau ce trebuia făcut ca să recăpătăm acele zâmbete protectoare. Dimpotrivă. În acea liniște nefirească, n-are ce face zvăpăiatul de Ionel și gângurește, schimonosindu-se: ” Uite păsărica!” Vorbe care au stârnit hohote devastatoare. Probabil că ne-am eliberat din acea încordare nefirească. Am crezut că și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs, că se va elibera și ea de acea furie ciudată. Gravă eroare. A scos-o din sărite
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
din micile cataracte ale cursului de apă se ridicau pânze de ceață. Pe stânci atârnau, asemenea tuburilor de orgă, țurțuri sticloși, înalți unii de câțiva metri. Crengile de brad își risipeau la cea mai mică adiere a vântului povara argintie, stârnind țipetele și râsetele celor ce se pomeneau pe neașteptate acoperiți sub o perdea de omăt. Ne întinseserăm pe o distanță apreciabilă, eu preferam să merg mult în urmă, cei din față se manifestau peste măsură de zgomotos și luau mereu
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
înalte. “ Bucuria se revarsă / Peste tot și peste toate / Bulgări din lumina pură / Fac din jurul lumii roate.” “Pe câmpuri candide de maci” se împletesc speranțe și gânduri arzânde, căci roșul cel aprins rescrie povești trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se cufundă în vraja înserării plutind pe valuri de lumină. Luna îi cântă la fereastră, iar “ norii vânt
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
s‑a sinucis comandantul armatei române! N‑a apucat să spună mai mult, că în sală a intrat Țăpoi, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Județean de Partid. S‑a făcut liniște profundă. Ne vorbește tovarășul Țăpoi, fără a ne stârni prea mult interesul. Din cuvântul lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
ca să scapi. Nici măcar nu te gândești cine o să-l publice; la cititori nici atât. Nici ei nu se gândesc la tine când scrii. Dacă nu cumva ți-o fi foame, frig. Frică. Silă. Nu mai respecți pe nimeni. Nimic. I-ai stârnit pe cei din Stațiune împotriva Puterii și - mai grav - chiar pe unii împotriva altora. Aveai posibilitatea să scrii o carte curată, lumea s-a săturat de porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme. Dar asta se întâmplă rar, la câteva zile o dată. Seara, în drum spre casă, căutătorii simt, mereu mai istoviți, că au intrat într-o poveste care nu este a lor. Nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre planete nevăzute, comete și meteoriți; despre constelații ce nu se vor arăta muritorilor decât peste miliarde de ani, fiindcă acestea de-abia s-au născut, în urma unui cataclism stârnit de forțe necunoscute, undeva spre centrul Galaxiei; de acolo, ceva îi spune că peste Stațiune se va abate o mare nenorocire, încă nu știe sigur ce, probabil un cutremur ori o alunecare de teren ce va face locul una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar a pățit-o rău. Trebuie să-i scurtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bătrânii știu că bunicul acestuia, supranumit Profetul, prevăzuse mai toate necazurile ce s-au abătut apoi, vreme de un secol, asupra Stațiunii; fiul său, tatăl Castelanului invizibil, a fost, la rândul lui, un vrăjitor. Aduna ploile, oprea vântul sau îl stârnea, aducea veri răcoroase și ierni blânde; vindeca bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali - sau Ventalia - unde stăpânul de atunci al Domeniului petrecuse cincisprezece ani. Acolo învățase șapte limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi prinde: îl voi închide în CRONICA INFAMĂ! Într-un teanc de hârtii, ceva mai gros de un deget, ai prins o parte din istoria închipuită a Stațiunii. Vei adăuga un număr de pagini, întregul va forma o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
I-ai schilodit. Le-ai aprins casele, i-ai gonit. Pentru a dovedi înclinația spre crimă a personajului colectiv. Pentru a-l introduce pe Vânătorul de lupi albi în roman, mai degrabă. Și haitele sale; te urmăresc și-n somn, stârnite de acesta: o marotă sau o dereglare psihică; visezi, noaptea, tot mai des, lupi albi: nu poți să mai scapi de propriile-ți născociri. Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Ceasornicarul, Magirus revin obsesiv; personaje nemulțumite de destinul lor; îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]