3,258 matches
-
care îl năpădiră și, pentru prima oară, se rătăci. După a treia zi petrecută în clinică, diagnosticul era clar: o degenerescență maculară ireversibilă, care avansa. Doctorița îl obligă să se uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi că se-nvârte pe dinăuntrul propriului ochi, ca într-un tunel uzurpat. Că își caută drumul, așa cum făcuse, cu o după- amiază în urmă, în labirintul încins. — Călătoresc, îi transmise oftalmoloagei, fără
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
izbucnind afară, în cap îi juca numai un gînd: că le dăduse nuna stingă și că, dacă i-o fărâmă, tot o să poată mangli, cu dreapta, că pe aia o ferea. Apoi nu mai știu nimic. O durere ascuțită îl străpunse până la inimă. Îl lăsară pe dușumea. Veni rândul lui Paraschiv. El îi privi pe fiecare în parte, să nu-i uite. Își îndreptă șalele zdrobite. Lumina lămpii scădea. Șeful era aprins la obraz. Necunoscutul râdea. - Las', că spuneți voi! Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei. Dintr-un pumn, pungașul a pus-o jos. Starostele s-a ferit într-o parte. Din față se auzeau țipetele nașului. Hoții s-au privit o clipă drept în ochi. - Gata, Bozonceo? a întrebat ucenicul. Privirile lui verzi îl străpunseră înaintea cuțitului. Călifarul a ridicat repede pumnul, să dea lovitura sa. Paraschiv i-a apucat brațul și i 1-a răsucit. Suriul starostelui a căzut. Era ca și mort. A strigat: - Nu mă lăsați, mă! Sandu n-a mișcat. Parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care nu știu să surâdă) Îl judecă atât de aspru pe Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva lui Richelieu. L-a atacat cu mintea sa incisivă, strălucitoare și veninoasă, cum ai străpunge cu un stilet de cristal otrăvit. Astfel, Chamfort - oricât de ateu ar fi fost - a purtat jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plecare. Saloanele Marii Britanii s-au ocupat de Brummell exilat tot atât de mult ca și când ar fi fost acolo, dictându-și deciziile asupra lumii pe care o supui atâta vreme cât o iubești, dar care te nimicește În clipa când fugi de ea. Atenția publică străpungea ceața, străbătea marea și ajungea la celălalt țărm, În orașul străin unde Brummell se refugiase. Eleganții făcură nenumărate pelerinaje la Calais. Au fost văzuți acolo ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, de Bedford; lorzii Sefton, Jersey, Willoughby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai mult sub influența gândirii, cu atât amănuntele vieții s-au Înnobilat, s-au curățat, s-au Înălțat. Pe această pantă, pe nesimțite, creștinismul revoluției noastre a luat locul politeismului feudalității; În felul acesta, un sentiment adevărat a reușit să străpungă și să devină vizibil până și În semnele materiale și schimbătoare ale puterii noastre. Și așa ne-am Întors În punctul de plecare: la adorarea vițelului de aur. Cu deosebirea că idolul vorbește, merge, gândește, Într-un cuvânt, este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care Îl acoperă pe om și cele folositoare lui. După câte se pare, am folosit tot ce se putea, chiar și limbajul, spre a relua spusele dlui de Tayllerand, pentru a ascunde o viață, o idee care, În ciuda strădaniilor noastre, străpunge toate vălurile. Cu toate că nu intenționăm să dăm acestei reguli o importanță mai mare decât cea pe care o merită, vom consemna mai jos unele dintre aceste reguli: XXXII Eleganța cere cu strășnicie ca mijloacele să fie adecvate scopului. Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nici nu știu care e diferența.. oricum, sunt prietenii ei. Dar nu cred că știu pe unde e ea. —Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele macabre. Credo 3 că are o cheie. Sau poate a apelat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de intrare după-amiaza, vedeam cum vin nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
printre care i-am recunoscut imediat pe cei doi vecini de la masă. Unul dintre ei scuipă câteva exclamații într-o arabă stâlcită; am priceput totuși că nu trebuia nici să vorbim, nici să ne mișcăm dacă nu voiam să fim străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului care s-a abătut, în fața ochilor mei, peste ceafa lui Abbad. Apoi am căzut într-o lungă beznă chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Avea părul scurt, o mustață brună și deasă, ajustată la vârfuri, și o privire care m-a străpuns mai iute decât o lance. Pe moment, omul mi s-a păru foarte neplăcut. Dar mi-am schimbat curând părerea, sedus, ca atâția alții, de uluitoarea sa capacitate de a-și părăsi sufletul de gladiator pentru a redeveni, o dată ce trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima cină luată Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge sângele Fiului lui Dumnezeu străpuns de cuiele care l-au fixat pe crucea Golgotei, ci Maria Magdalena simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte: nu san greal sau san graal, ci sang real), În sintagma „sânge regal”. De aici până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea sa ulterioară devine o chestiune formală. Devastat de o sălbatică spaimă, Demiurgul a creat el Însuși o infinitate de asemenea imagini imperfecte, schematice, umbre palide cum zice Platon - ale Dumnezeirii, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i s-a urcat În cap și și-a străpuns prietenul cu lancea. Alexandru a poruncit să fie adus mesagerul și, spre mirarea celor aflați de față, a băut o cupă de vin În cinstea lui, numindu-l binefăcător al lumii și invitându-l să-i stea alături până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam Încet În jurul falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu mi se părea mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o noapte, aveam Întotdeauna timp să cumpăr ceva - de pildă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de acea ciudată neîndemânare pe care nici cei mai eleganți spadasini n-o pot evita Într-o Înfruntare reală. Tabloul era atât de respingător, atât de acut mi-am simțit inima bătând nebunește, prea plină și despuiată, gata să fie străpunsă, Încât m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul bulevardului Nevski, unde lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai mare al lui Niña Carmen, Alejandro, se prăbușise, cu pieptul străpuns de un pumnal, Într-un duel stupid, iar unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al asasinului. Vru să strige, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încordați, gata să sară și simulînd lovituri de pumn pe care nu se hotărau să le dea, conștienți amîndoi de faptul că prima greșeală pe care ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]