6,493 matches
-
o Înaltă ținută artistică. (Ă). Iată, de pildă, poemul lui Eugen Jebeleanu Lidice sau versurile Mariei Banuș În munții Georgiei sau poemele pline de foc ale lui Dan Deșliu (Ă) În numele vieții (Ă). Câte mame n-au fost cutremurate de strigătul „adânc pătimaș” pe care Îl ridică Maria Banuș În poemul În munții Georgiei (Ă). «De-aici de pe Înalta punte Mi-arunc blestemul spre apus Spre monștrii care vor copilul Să fie-așa, strivit și dus». Poezia a reușit În ultima
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască!» Poezia care a evocat chipul celor mai buni fii ai poporului, al eroilor clasei muncitoare capătă un răsunet deosebit mai ales atunci când poetul știe, scoțând În relief eroismul luptătorilor», să sublinieze latura umană, care-i apropie și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lucrau în folosul agresorilor, dar care se prefăceau a le fi prieteni, provocându-i la discuții amicale despre regimul aspru, despre familia lăsată în libertate și activitatea lor politică. Victimele, ale căror unice contacte în ultimele luni se rezumaseră la strigătele gardienilor când erau scoși la toaletă, însoțite de apelativul „banditule”, erau reconfortate de căldura umană care îi întâmpina, iar rezultatul era că marea majoritate se confesau colegilor de suferință. Detaliile obținute astfel de către cei puși să îi tragă de limbă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la curent cu bătăile, cât și ofițerul politic Chirion. Una dintre victime spune că Chirion și brigadierul Pompiliu Lie (fost student la Medicină în Cluj) hotărau cine să fie adus noaptea la brigăzi pentru a fi torturat. Pentru a acoperi strigătele celor maltratați, cei din brigăzi puneau pături la ferestre și cântau la acordeon, fără prea mare succes însă3. Se pare că în august 1951 Grama, Bogdănescu, Gherman, Sofronie, Cojocaru și Laitin au plecat de la Valea Neagră, iar unii deținuți și-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Văcărești, Jilava, Pitești, Gherla și Canal. A fost încarcerat în două celule de carantină înainte de a cunoaște torturile, stând cu cei din lotul său alături de ceilalți timișoreni (Emil Sebeșan, Ion Soare, Ion Angelescu). Într-una din aceste camere au auzit strigăte disperate din altă celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Alexandru Nicolschi ori Alexandru Popa), se pot face doar speculații ori interpretări legate de scopurile urmărite și adevărații vinovați. Închisoarea din Pitești a fost aleasă ca punct central de desfășurare a evenimentelor datorită izolării sale, fapt ce făcea inutile eventualele strigăte după ajutor; considerăm însă că la fel de important a fost și faptul că era o închisoare nouă (construcția fusese realizată în 1938-1939) și nu foarte mare, ceea ce a ușurat popularea ei aproape exclusiv cu studenți. Ar fi fost imposibilă conspirarea completă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
rezolve această problemă, care Îl chinuia. Într-o zi, făcând baie, a constatat că apa se ridică În momentul În care el intră În baie, iar picioarele Îi devin mai ușoare. Așa a descoperit răspunsul la Întrebarea chinuitoare, rostind faimosul strigăt: „Evrika!” („Am găsit, am descoperit!”). Un alt exemplu. Inginerul român George (Gogu) Constantinescu este recunoscut drept creatorul sonicității (știința care studiază transmiterea puterii prin vibrații În medii solide și lichide). Pe baza acestei teorii, inginerul român a pus la punct
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
căruia copilul încearcă să i se conformeze identificându-se cu adultul atotputernic. Exempletc "Exemple" Poveștile sunt rezervoare inepuizabile pentru înțelegerea psihismului. În convorbirile sale cu Sandler (1985/1989), A. Freud amintește de Cartea junglei a lui Kipling, punând accentul pe strigătul cu rol protector - am putea spune chiar defensiv - pe care Mowgli este învățat să-l scoată atunci când traversează jungla. De fiecare dată când întâlnește un animal periculos, băiețelul trebuie să țipe: „«Tu și cu mine suntem de-același sânge», și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. În unele spitale este beznă și
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
la colțuri de drum. Nu! Nu vrem război! Nu ne dăm soții, nu ne dăm copiii! Îi vom învăța, le vom spune adevărul adevărat, pentru că atunci când capitaliștii vor încerca să provoace un nou război să găsească brațe încrucișate și un strigăt al tuturora: TRĂIASCĂ PACEA! Femeia muncitoare. Buletinul Uniunii Femeilor Muncitoare din România, anul II, nr. 10-11, februarie-martie 1932. 19TC "19" Maternitatea conștientătc "Maternitatea conștientă" -De ce ești tristă? -Voi avea iar un copil; va fi al șaselea. Ceilalți sunt încă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
articole, la „România liberă”, „Alianța civică”, „Baricada”, „Dreptatea” „Cuvântul”, „Contrast”, „Luceafărul” ș.a. Prima lui carte de proză, Secvențe dintr-o margine de lume, apare în 1966. Proza lui B. se circumscrie unor scheme fixe, cu reguli peremptorii: scrieri pentru copii (Strigătul, 1967, Numiți-mă Varahil, 1969, Ochiul alb al visului, 1969, Hoții de vise, 1972, pentru acesta primind Premiul Uniunii Scriitorilor, Aventuri cu Varahil, 1996); romanul polițist (Nuanța albastră a morții, 1971, Nuanța albastră a căderii, 1974, Divertisment cu măști, 1980
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
ce surprinde, într-o manieră pe alocuri reportericească, reacțiile unei comunități umane în clipe de grea cumpănă, provocate de o cumplită calamitate naturală: inundațiile. SCRIERI: Secvențe dintr-o margine de lume, București, 1966; Sfinții se vând cu bucata, București, 1967; Strigătul, București, 1967; Numiți-mă Varahil, București, 1969; Ochiul alb al visului, București, 1969; Porunca cea mare, București, 1970; Nuanța albastră a morții, București, 1971; Hoții de vise, București, 1972; Păcală și Tândală, pref. Ovidiu Papadima, București, 1973; Vina noastră cea
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
o factură net expresionistă, piesele, evitând denumirile obișnuite ale genului, se vor „mistere”, „jocuri dramatice”, „pantomime”, așa cum textele destinate scenei de un Georg Kaiser, Walter Hasenclever, Fritz von Unruh sau Toller țineau să fie, nu comedii ori tragedii, ci „utopii”, „strigăte”, „dansuri ale morții”. Personajele, rezumate la condiția lor categorială, adesea n-au nume. Ele sunt „un bărbat”, „un moșneag”, „un tânăr”, „un cioban”, „magul”, „întâiul”, „al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
finalul antologiei Cheia închisă (1987), în strictă continuitate cu claustrul eliberator din Planta memoria, investesc absența cu atributele revelației („simt limita/ limita contemplând sufletul/ în trup ca într-o rană goală”) și fac din sacrificiu și retragere o inițiere în „strigătul propriu”, către „ieșirea din timp”. Fiecare poem al autoarei este deopotrivă un început care sfârșește și un sfârșit care-și conține noul început. De aici balansul dintre mereu-altceva și mereu-același, farmecul și capacitatea exorcizantă a acestei poezii: „De parcă moartea blând
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D.
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prea servilă, Și dă sentința morții. Se pregătesc călăi. Zadarnic vreți la ziduri să împușcați lumina! Vă intre bine-n minte tot ce-auziți acum: din glasul lui Vâșinski, din Pind, Carpați și China se strânge o furtună, un singur strigăt: NU! Doina CIUREA - Profesoara. În: Viața românească, nr.3, mart., 1952 Cu Eminescu și Coșbuc, departe Urcat-am culmi de vers, de-atâtea ori, De Creangă ne-a vorbit... Din a lui carte Am spus povești la foc, în șezători
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în orientarea opiniei publice, vom face mai bine dacă asociindu-ne luptei organizate a proletariatului mondial împotriva cursei înarmărilor, vom arăta străduință și disciplină. Ca niște adevărați docheri care lucrăm în porturile unde sosesc ideile, să refuzăm și noi descărcarea strigătelor de război”. - Cuvinte și cuvinte. În: Flacăra, nr.40 (144), 7 oct. 1950: „Dintr-o parte și alta auzim cuvinte și cuvinte. Peste Atlantic președintele Truman declară: «Trebuie să convingem pe inși că noi avem curajul să ne folosim de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
decât cea a părinților. O limbă care nu cere înțelegere, ci doar cufundarea în ritmul ei unduitor, în suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de dragoste. Fără tine, aș fi abandonat definitiv copilul adormit în mijlocul pădurii caucaziene, așa cum dăm adesea uitării fragmente irecuperabile din noi înșine, socotite prea îndepărtate, prea penibile sau prea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plăcere pentru unii, moarte pentru ceilalți. Un gigantic stomac care transvazează și macină materiile pe care în mod pudic și ipocrit noi le separăm. Tânăra metresă care oftează, în chiar clipa asta, sub negustorul ei de arme, ar scoate un strigăt de indignare, dacă i-aș spune că fericirea lor (căci ei numesc, fără îndoială, acest lucru fericire) este inseparabilă de încheietura acelei mâini de copil pătate de ulei și de sânge!“ M-am sculat cu dorința de a-ți încredința
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
doua zi dimineață. Suportam câteva secunde efortul, apoi mă întorceam la copilul ascuns în munții Caucazului. Într-o zi, acel refugiu și-a pierdut puterea. Un soldat cu ambele brațe amputate a fugit noaptea, a țâșnit în fața santinelei cu un strigăt de amenințare și a fost ucis de o rafală. Au preferat să vorbească despre un acces de nebunie, mai curând, decât despre o sinucidere. Seara, după o zi cu doi arși în stare gravă și o altă amputare, mi-am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
învelit într-o prelată era deja îmbarcat... — Toată viața noastră nu e decât medicină în așteptare, nu-i așa? Consilierul a rostit aceste cuvinte în franceză și apoi a tăcut, uitându-se la pasagerii care urcau în elicopter, scoțând mici strigăte de admirație. I-am cercetat o clipă obrazul întors din profil. Nu lăsa să se citească nici o dorință de a impresiona. — Pentru ce atunci toată comedia asta cu interpretul? Am forțat în mod special tonul care putea părea chiar jignit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
gând idiot și orgolios: „După asta, nimic nu va mai putea să mă tulbure sau să mă sperie...“. A tăcut și am ghicit că tăcerea sa stătea la pândă. Părea să estimeze tropăitul pașilor pe deasupra capetelor noastre, să-l asocieze strigătelor ce răspundeau celor dindărătul ușii, să compare zgomotele cu dezlănțuirea furtunii. Glasul lui, care relua povestirea, dădu acelui vacarm o aparență de ordine. — La mai puțin de un an după asta, nu-mi mai rămânea nimic din acel orgoliu. Brăzdam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai târziu, în casa ce aparținea unui cuplu de medici trimiși de o organizație umanitară: aceasta era identitatea noastră atunci. Vila vecină era pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era de a supraviețui. Nimic nu s-a schimbat. Nici măcar impresia aceea care ne urmărea în trecerile noastre rapide din Europa în Africa. Tot ceea ce, în nord, era cuvinte, consfătuiri secrete, lente încercări de apropiere de persoanele-cheie, devenea, în sud, strigăte de durere, șuieratul focului, lupte corp la corp pline de ură. Ca și cum o oribilă traducere dereglată s-ar fi instalat între aceste două continente. Și totuși, în Africa am avut iarăși impresia, într-o zi, că-ți ascund ceea ce descopeream
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu nemișcare. Nisipul ne-a împotmolit pașii, la fel ca în fuga imposibilă dintr-un coșmar. Mașina militară care s-a desprins de clădirea hotelului creștea rapid, venind spre noi, și deja primele gloanțe ciuruiau coca bărcilor răsturnate pe nisip. Strigătul mi s-a oprit și n-a avut nici un efect asupra ta. Ai rămas în picioare, cu mâna ridicată într-un semn de salut ce mi s-a părut absurd. Încărcătorul aluneca în mâna mea ca o bucată de săpun
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]