4,034 matches
-
gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la extincția solară și studiul despre acele animale bizare cu aspect de increat îl tulbură și mai mult. Ladima moare dintr-un exces de cunoaștere incompletă, cele două biblioteci îl strivesc prin caracterul contradictoriu al informațiilor pe care le conțin (asemeni lui Tantal, condamnat să moară prin însetare într-un mediu suprasaturat de apă). Și e de observat că eroul mitologic apare explicit în studiul escatologic al savantului James Jeans: "Întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tragic contrabalansată de căderea în contingent, fiindcă acest contingent diseminează în astfel de ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai apare decât ca o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el doborât de țăranul viclean sau de monștrii întrupați în mori de vânt și cât de greu se ridică de la pământ și, iarăși, cât de ușor glosează apoi pe marginea ideilor de curaj, iubirea pentru aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înțelege Emilia Răchitaru din poeziile de factură onirică și ermetică pe care Ladima i le trimite în momentele de delir erotic? Într-o abordare mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care riscă să-l strivească. Opera, prin măreția sa, devine cavoul, sicriul de plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Poezia lui Eminescu, 1930), traduce întocmai saltul în gol săvârșit de creator, căutând sensurile ființei numai de el știute și bine camuflate în poem. Opera sa, humus îndelung frământat și însuflețit de flacăra geniului, crește, capătă dimensiuni impresionante și îl strivește. Acesta este și sensul profund al Golemului modern. "A strivi" este verbul emblematic și pentru Ladima, "poetul smintit și cumsecade". De câteva ori, în scrisori, constată că realitatea în care este constrâns să se miște îl sleiește, îl stoarce până la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de creator, căutând sensurile ființei numai de el știute și bine camuflate în poem. Opera sa, humus îndelung frământat și însuflețit de flacăra geniului, crește, capătă dimensiuni impresionante și îl strivește. Acesta este și sensul profund al Golemului modern. "A strivi" este verbul emblematic și pentru Ladima, "poetul smintit și cumsecade". De câteva ori, în scrisori, constată că realitatea în care este constrâns să se miște îl sleiește, îl stoarce până la a-l strivi definitiv. Camil Petrescu, aidoma contemporanului său Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și sensul profund al Golemului modern. "A strivi" este verbul emblematic și pentru Ladima, "poetul smintit și cumsecade". De câteva ori, în scrisori, constată că realitatea în care este constrâns să se miște îl sleiește, îl stoarce până la a-l strivi definitiv. Camil Petrescu, aidoma contemporanului său Sadoveanu, parcurge mai multe trepte ale inițierii (poate chiar 33, după ipoteza lui N. Steinhardt), dar nu face saltul deopotrivă tragic și grandios. Ca în legenda Golemului, unde creatorul, pentru a stăvili creșterea nemăsurată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
clipă..."447 (s. ns.) În dormitorul complet alb, cu mobilă minimală, domină roșul intens al macilor dintr-un tablou al pictorului Luchian 448 amănunt, desigur, nu întâmplător. Este, așadar, dedicată creației, "fertilității", plăsmuirilor debordând de elan, de entuziasm, dar o "strivește" indiferența lui Fred Vasilescu. "Zidurile" iubirii se surpă: Mi-era acum numai o milă imensă de bucuria mea și de florile pe care le aveam în brațe. Nu știu de ce mi-a fost rușine să mă vadă servitoarea că aduc
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ne strofocam să pondăm versiunile noastre (fatalmente neconforme standardelor și sub așteptările cadrului didactic) cum se întâmplase de-a lungul a trei semestre. El încerca să extragă de la noi (din ceea ce puteau "făta" creierele noastre modelate școlărește în cele mai multe cazuri, strivite de meditatori din facultate sau din afară) ființa unei rostiri. Pentru o clipă (reluată în următoarele "cursuri practice) am trăit cu sentimentul că semnificația nu poate fi scoasă cu forcepsul, că trebuie s-o facem să iasă la lumină prin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Gheorghe, nici printre Staroveri 65 orizont de conversație în care să poți vorbi fără a stârni un zâmbet de "senzația destinderii totale și totalitare, a momentului perfect, a clipei privilegiate". Este punctul în care "țărănia" lui Elpi se lasă complet strivită de livresc și doar lectura Lexiconului ne readuce cu adevărat în cadrele originare pentru înțelegerea raportului cu apa. Va trebui să așteptăm însă patru decenii până acolo. La un an după nota deja copios comentată (și scufundată prin exegeză așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nu se-mpung Rezervele de furaj le ajung Atâta mulțumire în lume stăpânește Când știi să trăiești românește Încât și fericirea te neliniștește! O, bucurie purtând tricolore dorinți! Ne strângi atât de tare-n brațe Că de plăcere noi suntem striviți. Lumea întreagă-i un surâs Iar pe pășunile-nverzite Oi și văcuțe, vin să ne lingă Din mierea care se prelinge Pe ale noastre straie-mpodobite De sărbătoare Cui, cui, cui, cui! Să ne distrăm din plin Veseli să fim Și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și trebuia să stea în pat simțind pe piele fiecare fibră din țesătura cearșafurilor, din moliciunea păturilor. Iar pe măsură ce nervii feminini creșteau în el, simțea ca o voluptate greutatea pledului în timpul verii și aștepta venirea timpului rece când plapuma-l strivea iar fibra de in a lenjeriei de pat îi pătrundea prin fiecare por. 3. O fabulă codoașă cu în-galinarea unui mândru cocoș O fi trecut printr-un miracol de acest gen cocoșul din Basse-Cour de Setkoline la care veneau spre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la ostilitate. Consolându-se cu amintirea ultimei întâlniri de dragoste cu Suzana, și înțelegând că despărțirea anunțată de ea și motivată ca un sacrificiu cerut de ascensiunea politică a tatălui, devenise chiar din acea dimineață o realitate ireversibilă, eroul nostru, strivit de puterea ocultă și monstruoasă, își descarcă sufletul într-o epică succesiune de scene menite să incrimineze blestemul totalitar sub zodia căruia conviețuiau câteva milioane de albanezi, atinși fiind mai cu seamă intelectualii, artiștii, literații. Traseul spre locul mitingului (faimoasa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fiind o probă a artei narative a autorului. Comunicare redusă la un evantai de senzații infinitezimale, vertij și derealizare, efectul de binoclu, tot acest arsenal psihotic este adus în pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată la spectacolul lumii devine ură și mizantropie cosmică, ce se revarsă într-un climax al înfierării tuturor celor ce nu erau ca el, stăpânul exigent
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Însemna În traducerea noastră și sentimentul de adînc dispreț nietzschean al Luceafărului față de condiția umană: „Uite-i pe ei, cei mediocri, cîtă frunză, cîtă iarbă, săraci cu duhul În mizeria lor. Si eu mă strecor printre ei Încercînd să-i strivesc cît mai puțin posibil, dar dezgustul Îmi roade inima” Also sprach Zarathustra -. „nu e nimic și totuși e o sete care-1 soarbe” Ce este acest „nimic”? Cum poate fi lecturat pe un palier normal al Înțelegerii? Să fie oare conceptul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce) flutura eșarfă în vânt" (Răsuflarea femeii), cârtița neagră care "strivește în galerii scurgerea nopții" (În adâncimea de praguri), "Flămânzi până la moarte, vulturii cenușii/(care) în negre cămăși cad, salivând,/ la picioarele meselor goale" (La picioarele meselor goale), "O pasăre neagră, bătrână, cu oasele putrede,/ prevestitoare de moarte atroce,/(care) strigă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a situării, perpetue, într-o zonă a neliniștii în fond benefice, din moment ce generează versuri precum cele din Pledoarie pentru stare de fapt : "Aștept într-o haltă,/ populată cu lumi paralele,/ învierea morților și viața veacului ce va să vie.// Îmi strivesc memoria/ de prima lepădare/ și desenez pe zar strigătul cocoșului.// Navetist de o veșnicie pe drumul Damascului,/ vreau să ies la pensie/ în plină zi de Golgotă.// Gol în fața pântecului,/ mă închin ca într-o biserică/ năruită de o zbatere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Implică faptul că "pivnița" ar sluji drept loc de veci pentru mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații despre blazonul familiei și despre "motto-ul" ei în istorie. Montresor le oferă bucuros. Blazonul revelă un călcîi ce strivește capul șarpelui (imagine biblică din Vechiul Testament să precizăm aici anticipînd-o profetic, în unele interpretări teologice, pe Fecioara Maria!), iar lozinca familiei e un terifiant citat latin. Auzindu-l (în asociație cu descrierea balzonului), Fortunado ar fi trebuit să se îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de cuvinte zidite-n sentiment, de simboluri dominante, de metafore tutelare, nu vor egala forța creatoare a poeților dintre cele două războaie mondiale, dar vor recupera și vor duce mai departe un spațiu al literarului care a stat vreme îndelungată strivit sub talpa interzisului. Dintre șaizeciștii atipici, care fac într-adevăr trecerea spre optzecism și spre postmodernism, aș menționa câteva nume: Daniel Turcea, Angela Marinescu, Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru. Prin formulă poetică și prin faptul că stau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nevoie de a argumenta existența lui Dumnezeu. În realitatea profană, În contigentul cotidian, Însă, nu aceasta este problema educațională * La cele mai sus enumerate se poate adăuga statutul minor al educatului În raport cu rolul exagerat al maestrului sau, Încă, al individului strivit de autoritatea suverană a comunității. III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional esențială. Wittgenstein spunea cu Îndreptățire că există lucruri despre care trebuie să vorbim și altele despre care trebuie să tăcem. Despre Dumnezeu, orice discurs
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
evoca imediat mânia. Concluzie Când vedem prezentatorul „Lanțului slăbiciunilor” într-o lumină roșie, fenomenul contribuie la o ușoară (și involuntară) intimidare, care se adaugă la calitățile naturale ale vocii, poziției, remarcilor acerbe. În „Lanțul slăbiciunilor” totul este făcut pentru a strivi candidatul și a stabili autoritatea de necontestat a directoarei de școală. Pentru mai multe informații Ariyoshi, T., Nakadai, K., Tsujino, H. (2004), „Effect of facioal color son humanoids in emotion recognition using speech”, 13th IEEE International Workshop on Robot and
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de fondul obscur, regresiv al ființei noastre, pe care nu îl putem controla. Iubirea o căutăm, mergem în întâmpinarea ei, la fel cum facem cu întregul, cu sinteza sau cu armonia; dimpotrivă, spaima "vine peste noi", "ne cotropește" și ne strivește, ne chircește și ne aneantizează, ceea ce duce la concluzia că în raporturile existențiale pe care le stabilim cu spaima, ea se dovedește a fi întotdeauna mai puternică decât noi, mai imprevizibilă și mai copleșitoare. Există, altfel spus, o măreție metafizică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care Luther o va reafirma, mutând-o din spațiul cosmologiei în cel al predestinării. În accepțiune lutherană, munca și credința sinonime până la un punct reprezintă un antidot la spaimă: cât timp muncești, dai la o parte spaima care te strivește, o supui unui regim existențial corectiv, o raționalizezi. Pentru linia protestantă a culturii europene o linie, cu precădere, anxioasă, construită pe terifianță -, oprirea din lucru, sau contemplația și surata ei, trândăveala reprezintă, în dezacord cu ceea ce gândeau și trăiau romanii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
obsesii amestecate cu anxietate. În Strigoiul (1969), Ion Agârbiceanu își instalează personajele în mitul culpei și al sângelui degenerat, naturalismul discret al romanului venind, pe de o parte, din Liviu Rebreanu, și pe de alta, direct din zolism, fatalitatea ancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe care o iradiază blestemul. Multe romane valorifică modelul spațiului terifiant insular, de genul celui la care și Camus recurge în Ciuma: o comunitate închisă, separată de restul lumii, în interiorul căreia se ivește un focar de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nou. Opera lui Walpole, imperfectă și chiar tezistă pe alocuri, cum ni se înfățișează astăzi, a provocat un adevărat orgasm mimetic în epocă, deschizând perspective nebănuite în practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul plin de sânge erau detalii terifiante, două secole și jumătate mai târziu, asemenea detalii puțin plauzibile n-ar mai înspăimânta pe nimeni. Toma Pavel pornește de la premisa că narațiunea gotică "ia apărarea imaginației
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]