3,567 matches
-
tot în categoria populism”, a declarat, duminică, președintele PSD Cluj, Remus Lăpușan, care se așteaptă să-l vadă pe edilul municipiului și la o grădiniță de copii unde să joace ”Ursul doarme”, ori la facultate ca să joace un poker cu studenții, îndeletniciri care să-l țină cât mai departe de problemele administrative ale orașului. Liderul PSD Cluj, Remus Lăpușan, este "indignat și intrigat de manifestările din ultima perioadă ale lui Emil Boc". "L-am văzut pe Boc făcând mămăligă, deschizând un
Șeful PSD Cluj, Remus Lăpușan, îl acuză pe Emil Boc de populism () [Corola-journal/Journalistic/41928_a_43253]
-
petrecere cu pensionarii cărora le-a tăiat pensiile. Mă aștept de aici înainte să meargă la grădiniță să joace cu copiii ' Ursul doarme', să joace o miuță cu elevii de școală sau să meargă la facultate să joace poker cu studenții. Nu pot să nu mă întreb când va fi primar și când se va apuca să facă pentru municipiul Cluj-Napoca ceea ce trebuie să facă un primar. Domnia sa este tot în categoria populism. Îi cer să renunțe la astfel de acțiuni
Șeful PSD Cluj, Remus Lăpușan, îl acuză pe Emil Boc de populism () [Corola-journal/Journalistic/41928_a_43253]
-
termină actul ei de cercetare în apocrifele subconștientului. Gabriela Melinescu - una dintre cele mai cald acceptate figuri, atât din partea criticii, cât și din aceea a publicului cititor al poeziei românești după anii șaizeci, și-a lăsat încă din anii de studenție amprenta adânc incizată pe panteonul literelor românești. Poezia ei, bogată în imagini limpezi, și totuși lin țesute, reușește să conceapă în spatele unui val de magie și de frumuseți poetice, ceea ce sunt modestul și sublimul vieții de fiecare zi. Farmecul poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
acolo și, înapoindu-se într-un tîrziu fără el, ne-a povestit cu lacrimi în ochi (nu exagerez defel) că de stiloul acela o lega amintirea celor mai importante examene date în viață, admiterea la facultate, toate examenele scrise din studenție și, în fine, lucrarea de diplomă. Îl păstra ca pe un talisman, ca pe o podoabă de cult, iar cultul oficiat de ea în fața lui era chiar ritualul scrisului. Pierzîndu-l, simțea cum pierde o parte din ea, acea parte a
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
de o limpezime înmărmuritoare a Mediteranei, când Adam o dusese prima oară la vila lui de la Antibes. Iar intelectul ei, cu el ce s-a întâmplat în tot acest timp, mintea sa care reprezenta o promisiune atunci, în anii de studenție, ea, mintea, n-a dat semne de viață, de rezistență, de împotrivire, nu și-a cerut plata, hrana, s-a atrofiat, s-a dat învinsă așa, pur și simplu? Nu, nu, dar hrana pe care Anne o oferise propriei sale
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
fi obosită, nu e plăcut să mergi într-un tren aglomerat pe căldură”. Politețea lui, nu doar cuvintele, ci și gesturile. Îi duse sacoșa în dormitorul de oaspeți, unde rar culca pe cineva, favoare pe care o dobândise încă din studenție, când mătușa L. trăia și îi plăcea s-o răsfețe când îi vizita. Îi puse în brațe pachetele aduse de ea pentru parastas. Rămasă singură, își scoase lucrurile și le așeză pe fotoliul de la picioarele patului. Se trânti apoi pe
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
primii pași în viață. După absolvirea liceului urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București, luându-și licență cu felicitări din partea juriului și se înscrie la doctorat, pe care, datorită vitregiei vremurilor nu-l va obține niciodată. În perioada studenției autorii lui preferați sunt Kant, Fichte, Husserl, Bergson, Schopenhauer, mai apoi Nietzsche și mulți alți filozofi care i-au deschis larg orizontul cunoașterii și i-au influențat puternic gândirea. Se pare că de la Shopenhauer a împrumutat pesimismul, iar de la Nietzsche
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
după ce a arătat că Securitatea primează și deci nu poate face nimic, a aranjat ca să lucrez ca cercetător al ministerului la proiecte majore de înalt risc în cadrul Institutului Politehnic. Fiind un fost deținut politic, nu aveam voie să vorbesc cu studenții: atunci când aceștia aveau întrebări, trebuia să-i trimit la cadrele didactice. În cadrul lucrărilor pe care le efectuam la Politehnica aveam șanse mari de a ma accidenta sau chiar de a muri: sintetizam hexaclorciclopentadiena, din care o picătură neobservată pe corp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Carmen Brăgaru În cea mai recentă carte a sa, intitulată Sankt Petersburg. Romanul și romanele unui oraș, profesorul Ion Ianoși ne invită la o călătorie în orașul studenției sale, al cărui ghid enciclopedic se dovedește a fi. Cartea reia și îmbogățește volumul apărut în 1972, la Editura Univers (denumit atunci Romanul unui oraș. Petersburg - Petrograd - Leningrad), rod al experienței de viață (cei șase ani în care a urmat
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
plauzibil, citîndu-l disciplinat pe Engels, dar neomițîndu-l pe Ludovic al XIV-lea. Oralul la franceză, floare la ureche, încheie șirul probelor de admitere. Rezultatul va fi aflat la Piatra, după o așteptare destul de lungă: media 10. Cazimir locuiește, în anii studenției, într-o cameră de serviciu de pe Dionisie Lupu 2 (astăzi Tudor Arghezi 16), unde se oploșise încă din vremea cînd funcționa la "căsuța cea de filme"2). Camera măsura 6 metri pătrați și avea forma literei L: o porțiune pătrată
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
obligați să ne mișcăm, un slogan sub care să defilăm. Cine fixează obiectul unei dezbateri și cine stabilește problema arzătoare? Sub orice etichetă există un fel de încolonare și eu mi-aș dori atît de mult o adunare-petrecere ca revelioanele studenției mele la care fiecare aduce, nu ce-i cere gazda, ci ce-i place lui cu deosebire și la ce se pricepe mai bine. Mi-ar fi plăcut, de pildă, să ascult un poet vorbind despre fado, altul despre gazonul
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
în primii ani cînd se mergea la cursuri și se scria poezie. Dar balanța s-a înclinat, încît studenții nu mai fac altceva decît teorie și nu mai știu suficientă literatură, pentru că nu mai au o bază încă din anii studenției. Sînt ocupați să se certe cu poeții din generația anterioară, dar nu au citit niciodată cum trebuie Wordsworth, Keats sau Yeats. Sau, legat de modernism, știu de Zukofsky, dar n-au studiat niciodată Cantos de Pound sau Tărîmul pustiit de
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
prieteni ai lui Blaga - unul mai mult, celălalt mai puțin... Fiica Dvs., regretată Doina Graur, care avea un cult pentru Blaga, l-a cunoscut personal? L-a cunoscut personal pe Blaga, în casa la Ion Chinezu. ...Unde a locuit în timpul studenției. Da, dar nu-mi amintesc precis dacă l-a cunoscut în timpul studenției sau ulterior, dar acolo l-a cunoscut. Revenind la absența numelui Ion Chinezu de pe lista prietenilor lui Blaga, m-a surprins foarte mult. Au fost prieteni o viață
Mărturie despre trei destine literare by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/17646_a_18971]
-
regretată Doina Graur, care avea un cult pentru Blaga, l-a cunoscut personal? L-a cunoscut personal pe Blaga, în casa la Ion Chinezu. ...Unde a locuit în timpul studenției. Da, dar nu-mi amintesc precis dacă l-a cunoscut în timpul studenției sau ulterior, dar acolo l-a cunoscut. Revenind la absența numelui Ion Chinezu de pe lista prietenilor lui Blaga, m-a surprins foarte mult. Au fost prieteni o viață... Aveți o explicație în această privință? Puteți face o supoziție? Nu, nu
Mărturie despre trei destine literare by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/17646_a_18971]
-
din aceste ipostaze ți-a oferit cele mai vii satisfacții? Care din ele - cele mai mari dezamăgiri? Șt. C.: înainte de a încerca să răspund, aș observa că este vorba, în toate cele trei cazuri, de forme ale dialogului: dialog cu studenții, dialog cu cititorii, dialog cu cetățenii. Iar calitatea oricărui dialog depinde, cum bine știm, de ambii factori care îl poartă. De aici pot izvorî atît bucurii, cît și decepții. Dacă, bunăoară, atenția amfiteatrului se menține sau nu trează. Dacă, ecoul
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
pic persiflantă, cu un haz abia reținut, însă ceva cald, amical, în rostire. Cu un asemenea glas, nu poți să te înțelegi bine cu oamenii la piață. Nimic dur; nici o alunecare vulgară. Un ton oarecum răsfățat, însă distins. Altădată, în studenție, obișnuit cu Bărăganul și cu miticismul bucureștean, aveam tendința să nu accept ușor vorbirea de cărturar... Așa că telefonează el din Germania, după ce nu ne-am mai văzut și nu ne-am vorbit de peste o jumătate de secol, și eu zic
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
la telefon, este uluit că-i recunosc pe loc glasul. Și nu trece un an, nu trec doi, când mă sună iar din Germania... O dată mi-a adus și multă ciocolată, știind cât de mult îmi plăcea mie în săraca studenție. Ultima dată mi-a telefonat în noaptea de 30 mai a.c. Era o duminică, orele 22,35, - am notat. Tot așa: cum de-i recunosc eu imediat vocea... Ar trebui să știe că el este o epocă, și că o
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
anglo-americanist, în stare, el însuși, de multe asemenea surprize (îl am în vedere pe un alt vechi coleg, Sorin Pîrvu). Un ultim omagiu pe care-l aduc acestor transpuneri și autorului lor este că îmi promit să le dezbat cu studenții, să le analizez și să le rescriu/retraduc, să le critic și să le laud în cadrul unui Curs special cu tematică potrivită; văd aici un început și o continuare a unei activități remarcabile, subîntinsa de arcul abia susținut de coardă
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
cu galerii ce se întind pe aproape 500 de metri. Fosta Școală de Agricultură din Vișan Până la secularizarea averilor mănăstirești, pe aceste locuri se aflau viile Mănăstirii Neamț. Prin 1936 aici funcționa o școală de ucenici agricoli, unde făceau practică studenții agronomi stagiari. Tot pe atunci, aici se realizează „Tămâioasa" un nou soi de vin, iar Ion Ionescu de la Brad realizează primul vin spumant tip șampanie din strugurii domnitorului Mihail Sturza cultivați pe dealurile Socolei. Biserica din Vișan Se spune că
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
mine însămi, am hotărât că e cazul s-o scot pe Diana la o cafea, în oraș. Am trecut pe la cabinetul ei și pentru că la acea oră nu mai avea pacienți, am plecat, braț la braț, ca în anii de studenție, spre cafeneaua noastră preferată, în centru, lângă teatru. Timpul petrecut împreună s-a scurs fulgerător. E o persoană minunată, plină de viață, de un optimism molipsitor, cum rar întâlnești. Când vei veni încoace, trebuie neapărat s-o cunoști, sunt sigură
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic încă din anii studenției și bună companie la berărie când, într-un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în capul aleii, sprijinit cu un gest regal de geamul mașinii, și fuma. Până să se lămurească gunoierul Vasile în ce direcție ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească după aproape trei decenii legendarul volum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali provocatori de dialog războinic, anarhici, dar și năprasnic ampren tabili. Studenții sunt, cel puțin din perspectiva mea, lavă răcită, simțuri obosite, energie birocratizată, obsesia CV-ului, a jobului, mercantilism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă va tulbura în așa măsură la două decenii după. Firește că voi reveni. 3 noiembrie 2011 Am fost educați să ne săpăm singuri groapa Mărturiseam aici joia trecută cât de stânjenit m-am simțit, la o recentă întâlnire cu studenții, de întrebarea pri vind „deresponsabilizarea politică“ a celor de vârsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate și intensă vinovăție, dilema angajare-neutralitate (i.e. senină resemnare) de la începutul anilor ’90, când refuzam cu obstinație orice „înregimentare“, când adevărurile politice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
greoi dinspre poarta principală (pe unde ar fi fost normal să se intre) către ușa din stânga, deschisă numai pe jumătate. Ne aruncăm și noi, timid, în vâltoare, dăm stânjeniți din coate și glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea principală, „unde vor găsi un coridor (!) prin care să ajungă înăuntru“. Așa da, înțeleg
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]